România importă cantităţi mari de energie din Ucraina pentru acoperirea consumului, şi se pare că acest lucru va continua şi în februarie. Unii producători români spun că ar putea să producă mai mult, dar atât le cere Dispeceratul Energetic Naţional.
Luni la ora 13.55, importurile de energie electrică ale României erau de 930 MW, la un consum de circa 8.800 MW şi o producţie de circa 7.830. Interesant este că mai mult de jumătate din volumul acestor importuri nu vine din pieţele cu care România este cuplată (adică pe relaţia Cehia-Slovacia-Ungaria), ci din Ucraina. La acel moment, importurile nete din Ucraina erau de 472 MW, mult peste cele din Ungaria (312 MW). Şi pare că energia din Ucraina se consuma exlusiv în România, pentru că pe relaţiile Serbia sau Ucraina ieşirile fizice erau zero.
Şi pare că nu este o situaţia conjuncturală şi este posibil ca aceste importuri să continue şi în februarie. În luna ianuarie, valoarea totală a ATC pe relaţia Ucraina- România (available transfer capacity-capacitatea netă de transfer de energie din reţea) care a fost adjudecată la licitaţie a fost de 400 MW. În luna februarie a acestui an, potrivit datelor Transelectrica, valoarea totală a ATC adjudecată este şi mai mare, de 500 MW.
Acestea sunt volumele rezervate la licitaţie, atenţie, care arată nivelul maxim al posibilelor schimburi fizice, care pot pot fi mai mici decât ATC, la momentul livrării. Însă, pe relaţia cu Ucraina, pare a fi destul de profitabil să aduci curent în România, cel puţin pe tranzacţii spot, din două motive.
Citeşte şi:
România înregistrează, de o săptămână încontinuu, cele mai mari preţuri spot la electricitate din Europa
Primul este preţul mai mic al energiei. Ucraina nu este în UE, iar transparenţa este mult mai mică, însă, potrivit unei ştiri din presa locală, preţul mediu al pieţei pentru energia vândută angro este, de la 1 ianuarie 2018, de 1.495 de hrivna/MWh, adică 47 de euro/MWh. Or, preţul spot al pieţei pentru ziua următoare din data de 22 ianuarie a fost, la noi, de 86 de euro/MWh.
Pe de altă parte, dauna este extrem de mică în raport cu potenţialul câştig, dacă nu se aduce efectiv energie, asta pentru că ATC pe relaţia Ucraina-România a fost achiziţionată la licitaţie la preţul de 0,04 euro/MWh. Deci atât ar pierde cine a rezervat capacitate şi nu aduce şi energia.
Care sunt jucătorii
Traderi internaţionali, dar şi companii româneşti. În februarie, cel mai mult a rezervat traderul GEN-I, din Slovenia (209 MW), EFT Switzerland (150 MW, companie mai cunoscută publicul român din cauza proceselor cu Hidroelectrica), francezii de la EDF Trading (50 MW), firma românească Neptun SA (50 MW, firma fiind controlată de omul de afaceri prahovean Mihai Tufan), traderul internaţional Axpo Energy (21 MW) şi cehii de la CEZ Trade (20 MW).
Dilema care persistă: de ce nu produc românii mai mult şi este atâta loc pentru import?
Iarna aceasta pare a fi cea în care România importă cel mai mult pentru a-şi asigura consumul de energie electrică, în condiţiile în care acesta, în vârf, nu este extrem de mare întrucât vremea a fost totuşi destul de blândă. S-au atins şi maxime de import de 1.900 MW, în orele de vârf, când consumul nu era mai mare de 9.300 MW. Şi pe fondul grevei minerilor, şi pe fondul unor avarii ale unor grupuri, în media şi în piaţă a început să se vorbească despre o criză de energie generată de lipsa capacităţii de generare.
Citeşte şi:
Centralele pe gaz au fost principala sursă de producţie de energie electrică în timpul grevei minerilor
Însă, la puţin timp de când minerii din Oltenia au reluat livrările, directorul general al Complexului Energetic Oltenia, Sorin Boza, spunea că poate să producă mai mult decât produce, dar atât i se cere de la Dispeceratul Energetic Naţional.
„Noi şi azi avem o disponibilitate mult mai mare de producţie, de circa 1.700-1.800 MW, faţă de cei 1.300 MW cu care suntem în sistem dar dacă Dispecerul Energetic Naţional ne cere doar atât, atunci atât livrăm. Managementul sistemului nu îl facem noi, ci dispecerul şi dacă este mai ieftin pentru România să importe energie, atunci aşa face”, a spus atunci Sorin Boza, pentru Ziarul Financiar.
Faptul că s-ar putea produce mai mult a fost confirmat pentru noi şi de alt producător semnificativ din România.
Producătorii români trebuie să constituie stocuri, potrivit programului de iarnă, şi aceasta ar putea fi explicaţia pentru care nu pot produce mai mult. Însă producţia de energie sub ce s-ar fi putut produce a dus la creşterea explozivă a preţurilor pe piaţa spot, şi, din ce se observă acum, printre marii câştigători pe această piaţă sunt traderii, la aceste volume mari ale importurilor.
În acest context, amintim de declaraţia făcută de premierul Viorica Vasilica Dăncilă, în momentele în care greva minerilor era în desfăşurare. „Am solicitat în această dimineață tuturor structurilor de siguranță națională informații legate de această situație extrem de gravă și verificarea celor apărute în spațiul public privind achziții de energie din alte țări la prețuri foarte mari, astfel încât să ne lămurim foarte clar dacă există vreo legătură între acest blocaj și dorința unora de a face speculații pe spatele românilor”, a anunțat Dăncilă.
Dispecerul „cere doar atat” pe piata de echilibrare, unde preturile sunt in „ceruri”. De ce nu ofertati domnule director pe PZU, unde nu exista nicio limitare si puteti produce la capacitate. Sau cumva nu vreti sa scada pretul pe PZU si vreti sa-l tineti sus?