O comparaţie a preţurilor finale ale energiei electrice arată că re-reglementarea pieţei pentru consumatorii casnici ar putea să nu aducă un mare câştig la factură, deşi a bulversat întreaga piaţa. În decembrie 2018, lună în care a apărut OUG 114 care a impus din nou preţurile reglementate pentru populaţie, preţurile plătite de cei două milioane de consumatori casnici în regim de piaţă concurenţială erau în general mai mici decât preţurile impuse acum de ANRE pentru perioada martie-decembrie 2019.
În luna decembrie 2018, preţul mediu plătit de consumatorii casnici care aveau contracte pe piaţa concurenţială de energie electrică a fost de 427 de lei/ MWh (0,427 lei/kWh) pentru categoria de consum DA (mai puţin de 1.000 kWh/an) şi de 429 de lei (0,429) pentru categoria de consum DB (1.000-2.500 kWh/an. Cele două categorii de consum acoperă majoritatea consumului casnicilor, iar preţurile sunt calculate ca o medie la nivel national. Pentru cei cu un consum mai mare, preţurile au fost mai mici.
Decembrie este luna cu ultimele date disponibile la ANRE.
De la 1 martie, pe fondul creşterii în piaţă a preţurilor de producţie (cu un posibil impact în facturile viitoare ale casnicilor), dar şi pe fondul recunoaşterii de către ANRE a unor costuri trecute ale celor patru FUI cu achiziţia de energie pentru clienţii care nu au trecut în reglementat şi au avut tarife avizate de ANRE, instituţia a aprobat preţurile reglementate.
Le reluăm, aici (lei/kWh):
Muntenia Sud: Enel Energie Muntenia – 0,41672
Banat: Enel Energie – 0,45346
Dobrogea: Enel Energie – 0,46542
Moldova:E.ON Energie România – 0,49023
Oltenia: CEZ Vânzare – 0,48659
Muntenia Nord: Electrica Furnizare – 0,47054
Transilvania Nord: Electrica Furnizare – 0,46491
Transilvania Sud: Electrica Furnizare – 0,45896
Prima concluzie: cu excepţia zonei Bucureştiului (zona cu cel mai mare nivel de trai din România), toate preţurile reglementate pentru perioada martie-decembrie 2018 sunt mai mari decât media a ce au plătit clienţii din concurenţial în decembrie.
Tarifele, în ambele cazuri, nu conţin costurile de reţea, accizele şi TVA. Însă şi aici există un DAR: în decembrie, tarifele de distribuţie, plătite în factură de toţi consumatorii, erau mai mici decât cele din perioada martie-decembrie: acum, ele includ şi taxa anuală de 2%, introdusă de acceaşi OUG 114.
Motivul pentru care Guvernul a introdus preţurile reglementate, în decembrie, a fost potenţiala creştere a facturilor populaţiei, generată de preţurile mai mari din piaţă. După cum se vede, preţurile plătite de cei peste două milioane de casnici din piaţa liberă erau în general mai mici decât ce a reglementat ulterior ANRE.
Ulterior am aflat că unul dintre motivele re-reglementării a fost şi ncesitatea de a se recunoaşte în facturi, pentru cei 7 milioane rămaşi în regim de preţ avizat de ANRE, a unor costuri cu achiziţia din trecut, care nu au fost recunoscute de ANRE la vremea lor. Au fost recunoscute acum, iar ca să nu crească preţurile finale, s-au impus preţuri mai mici producătorilor cu obligaţii de livrare la reglementat, în special Hidroelectroca.
Pe de altă parte, poate merită făcută şi o comparaţie a preţurilor plătite pe piaţa liberă în tot anul 2018 cu cele reglementate de ANRE pentru perioada martie-decembrie 2019. Ei bine, şi în acest caz erau mai mici: 408 lei/MWh pentru categoria DA şi 410/MWh pentru DB (0,408 lei kWh, respectiv, 0,41 lei kWh).
Deci merită pusă întrebarea: chiar a fost necesar ca Guvernul să omoare piaţa liberă, de teama aşteptării de creştere substanţială a facturilor pentru populaţie? Asta în condiţiilre în care reglementarea va face să crească preţurile pentru consumatorii industriali (deja puteţi citi un text AICI) iar tot populaţia va vedea efectele prin creşterea preţurilor bunurilor şi serviciilor.
