“Complex de producție energie electrică regenerabilă în comuna Socol, județul Caraș-Severin”. Aceasta este denumirea unui proiect-surpriză, care poate fi considerat fantezist și care pare că este destul de vechi, dar despre care nu s-a vorbit public.
Ne-a atras atenția faptul că, la o căutare pe site-ul Transelectrica, apărea la rubrica instalațiilor din regenerabile care au nevoie de studiu de soluție în vederea obținerii ATR (avizul tehnic de racordare), o centrală hidro gigantică cu acumulare prin pompaj (CHEAP) de nu mai puțin de 1.000 MW. Și mai interesant, dacă în data de 14 martie, apărea numele CHEAP Socol în fișier, la rubrica respectivă pe site-ul Transelectrica proiectul nu nu mai apărea în data de 22 martie, când am vrut să verificăm din nou.
De fapt, din datele obținute de noi, nu este vorba doar despre o centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompaj de 1.000 MW, ea în sine un proiect gigantic, ci de un ansamblu mult mai mare – “Complex de producție energie electrică regenerabilă în comuna Socol, jud. Caras Severin”.
Nu știm dacă se va face sau va rămâne veșnic pe hârtie, nici în ce stadiu este, dar merită relatate detaliile despre el, așa cum erau ele la nivelul anului 2019, potrivit unei prezentări de la acea dată văzute de noi.
Complexul energetic ar urma să fie ampasat pe circa 1.080 de hectare de teren, concesionat de la primăria Socol, județul Caraș-Severin – ar exista și un Plan Urbanistic General pe temă la nivelul localității.
El este compus dintr-un parc eolian gigantic, de 920 MW, unul fotovoltaic, de 500 MW, și o “CHEAP – Centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj, reprezentând infrastructura energetică aferentă optimizîrii valorificării energiei electrice pe piața specifică si asigurarea de servicii de echilibrare pentru SEN, având o capacitate instalată de 1.000 MVA, constituita dintr-un rezervor superior de 18 mil. mc și utilizând ca rezervor inferior lacul de acumulare de la Porțile de Fier I, locație pe teritoriul Romaniei – Bazias”. Acestora li se adaugă și racordul la SEN, prin linii aeriene sau subterane, în funcție de studiul de soluție, prin legarea la linia de interconexiune Reșița (România) – Pancevo (Serbia).
Ansamblul ar fi urmat să genereze 2,6 TWh de electricitate pe an și să salveze emisii de 920.000 de tone de CO2 anual.
“Investiția este structurată atât privind producția de energie regenerabilă (eolian și fotovoltaic) cât și pe soluții de stocare a energiei, care să asigure cicluri de încărcare/descărcare cu durate mai mari, de 6-8 ore, şi o putere totală instalata de 1.000 MW, soluționând caracterul neuniform de producție energie regenerabilă în raport cu graficul de consum din rețeaua energetică”, se arată în prezentare.
Investiția este gigantică, și vorbim despre sume de la nivelul anului 2019, așa cum apar în prezentare. Parcul eolian costă 1,1 miliarde de euro, parcul fotovoltaic 400 de milioane de euro, centrala de acumulare prin pompaj 300 de milioane de euro, iar racordul la linia de înaltă tensiune Reșița-Pancevo 84 de milioane de euro. Așadar, în total aproape 1,9 miliarde de euro.
Promotor al proiectului este (sau a fost) o firmă din Timișoara, românească, denumită MOE-HPG Timișoara SRL. Potrivit datelor Termene.ro, citate de Economica.net, firma a fost înființată în 2015, și are ca acționari și administratori două persoane fizice, Maxinan Gheorghe și Rotariu Dan. Ultimele date de bilanț, din anul 2021, arată că firma a avut un profit brut de aproape 150.000 de lei, la aceeași cifră de venituri. Din 2017, firma nu mai figurează cu angajați. Firma apare cu punct de lucru în localitatea Socol din Caraș Severin, dar doar până la finalul lui 2021, după 1 ianuarie 2022 apărând ca expirat.
Interesant este și că, dincolo de faptul că proiectul a fost înaintat la Transelectrica – nu știm ce s-a întâmplat apoi – promotorii au avut și o întâlnire în septembrie 2019 cu un secretar de la stat din Ministerul Energiei, căruia i-a fost prezentat proiectul. La detalierea surselor de finanțare, ei au avansat fonduri private de investiții, credite BEI, fonduri europene nerambursabile, fondul suveran de investiții (se dorea crearea unui astfel de Fond acum trei ani) și sume potențiale din “participarea la schemele de sprijin privind reducerea CO2, pentru perioada 2020-2030”.
In opinia mea, articolul este foarte relevant și important, deoarece oferă informații valoroase despre o inițiativă importantă din domeniul energiei regenerabile din România. Este bine că autorul a adus în atenția publică acest proiect, care nu a primit suficientă atenție din partea mass-mediei, și a prezentat informații clare și concise despre acesta.