După ce au cheltuit aproximativ 380 de miliarde de dolari în ultimul deceniu pentru a dubla capacitățile de producție a energiei eoliene în Europa, firmele de utilități se îndreaptă acum spre o piață obscură în ideea de a se proteja de o perioadă prelungită de vreme calmă, transmite Bloomberg, citată de Agerpres.
Absența vântului reamintește faptul că indiferent cât de multe turbine eoliene ridici, producția reală de electricitate va fi dictată de cât de mult bate vântul. Calculele specialiștilor de la Universitatea din Maine arată că viteza vântului în Europa în perioada februarie-aprilie 2025 este posibil să fi înregistrat cel mai mare declin față de media multianuală de după 1940.
În consecință, firmele de utilități se îndreaptă spre piața derivatelor meteo, unde pot încheia mai multe contracte de ‘hedging’ pentru vara acestui an decât în trecut, spune Pierre Buisson, specialist la compania de reasigurări Munich Re. Acesta a dezvăluit că, recent, a lucrat la patru-cinci mari solicitări pentru un contract de hedging, mai mult decât de obicei, iar acum atenția s-a îndreptat spre lunile de vară.
„Interesul în hedging-ul pe vânt a crescut semnificativ în ultimii doi-trei ani iar actuala absență a vântului a pus și mai mult lemn pe foc”, spune Ralph Renner, fost trader de electricitate care acum lucrează la Parameter Climate, care consiliază companiile cu privire la opțiunile de hedging.
Operatorii de parcuri eoliene cumpără contracte care le oferă protecție împotriva perioadelor cu vânt sub așteptări. Dacă o companie de utilități se așteaptă să producă o anumită cantitate de terawați-oră de energie eoliană într-o anumită perioadă, dar nu reușește să își atingă țintele din cauza unor viteze insuficiente ale vântului, firma va primi despăgubiri de la o contraparte, precum Munich Re, Swiss Re AG sau alte firme similare.
Cei mai mari producători de energie eoliană din regiune au adăugat capacitate anul trecut. Grupul spaniol Iberdrola SA a raportat o mică creștere a producției în primul trimestru, în timp ce producția grupului Orsted AS a scăzut. În cazul RWE AG, cel mai mare producător de electricitate din Germania, producția de energie eoliană offshore a scăzut cu până la o treime. Toate aceste firme nu au dorit să ofere detalii cu privire la hedging-ul pe vânt.
„Companii precum RWE ar putea pierde zeci de milioane de euro din cauza unei perioade prelungite cu viteze reduse ale vântului”, spune analistul Bloomberg Intelligence, Patricio Alvarez.
Absența vântului este un rezultat al unor sisteme de înaltă presiune care au devenit neobișnuit de frecvente și mai îndelungate în Europa în acest an. Asta a creat condiții meteo neobișnuit de uscate și calme.
Chiar dacă modele de prognoză meteo pe termen lung sunt pline de incertitudine, o analiză realizată de MetDesk Ltd. arată că perioadele cu viteze mici ale vântului vor persista pe parcursul verii, ceea ce ar putea crește și mai mult nevoia de hedging.
„Vântul este greu de prognozat iar volatilitatea vântului este extrem de mare. Această volatilitate ridicată poate avea un impact semnificativ asupra prețurilor, ceea ce face extrem de atractiv hedging-ul pe vânt”, spune Ralph Renner de la Parameter Climate.
Deși articolul pare bine documentat, el nu face decât să confirme ceea ce eu spun de cel puțin cinci ani. Industria turbinelor eoliene trebuie să se mute ”pe mare”. Acolo nu doar că bate vântul constant, dar în genere este și mai puternic decât ”pe uscat”. Acolo unde structura geologică a fundului mării nu permite construirea fundațiilor fixe, trebuie construite turbine semi-submersibile. Există și soluția construirii unor ”pontoane” pe care să fie montate panouri fotovoltaice, pentru a evita diminuarea suprafețelor agricole cu pământ foarte roditor. În cazul României însă, problema rămâne. Infrastructura energetică veche și insuficient de extinsă, respectiv capacități de stocare. Poate acum va face și România mai mult, pentru acest aspect.