Situația din piața gazelor din ultimele zile, marcate de importuri masive, pe fondul creșterii consumului și a limitării extracției de gaze naturale din depozite vine cu o concluzie suprinzătoare pentru publicul larg: România are și acum gaze înmagazinate, și deloc puține, dar practic nu le poate folosi azi decât cu țârâita și de aceea importă mult pentru acoperirea consumului mare. Așadar, cifrele legate de volumele mari depozitate la începutul iernii, de gradul ridicat de umplere, chiar dacă sunt mari, nu ne ajută prea mult acum, pentru că mare parte din acel gaz rămâne de fapt în pământ, uneori și mai mulți ani.
La acest moment, în care capacitatea de extracție din cele cinci depozite de înmagazinare subterane operate de Depogaz a fost scăzută cu 20% – și va urma o scădere cu 40% de la 24 februarie – România are totuși în depozite 12,08 TWh de gaze, adică echivalentul a 1,1 miliarde de metri cubi. Adică mai mult de 10% din cosnumul său anual, adică destul de mult totuși. Deci, în teorie, o cantitate suficientă pentru a trece de acest val de frig de la finalul iernii fără prea multe importuri. Și totuși, nu este așa.
Mai întâi, situația la zi: în ziua de 19 februarie, România a importat, net, 13 milioane de metri cubi de gaze, adică peste 23% din consumul acestei zile, care este foarte ridicat, pe fondul temperaturilor scăzute: 54 milioane mc. Producția internă a fost de 24,1 mil. mc, iar extracția din depozite de 17,7 mil. mc (date Transgaz la ora 17.00). Este cunoscut faptul că ritmul de extracțoe zilnică scade pe măsură ce depozitele se golesc, dar observăm că el s scăzut de la 30 de mil. mc/zi, cat s-a spus că este la începutul ierii, la doar17 mil. acum, când totuși România are mai mult de 35% din depozite pline.
Potrivit unei notificări a operatorului depozitelor de gaze Depogaz, extracția din depozite s-a limitat cu 20% începând cu 7 februarie, iar în perioada 24-28 februarie se va limita cu 40%. Depogaz arăta că, la acea dată, cele mai mari depozite de gaze, de unde se extrag trei sferturi din toate cantitățile scoase la nivel național, Bilciurești și Urziceni, sunt pline în proporție de doar 26, respectiv 20%. Compania a spus că s-au extras gaze peste programul convenit anterior în luna noimbrie a anului trecut cu furnizorii, iar mare parte din solicitările de extragere a gazelor, în acea lună, au fost onorate prin scoaterea gaazelor din aceste două depozite. Ceea ce a fost adevărat, cei doi mari furnizori, E.On și Engie confrmînd că, pe fondul unei luni noiembrie mai friguroase decât de obicei, au extras peste programul convenit cu Depogaz. Dar tot ei au spus că extracția din lunile următoare a fost sub program, așa că, în această lună, în total ei sunt sub graficul de extracție pentru tot sezonul rece.
Și totuși, Depogaz a limitat extracția.
Asta în condițiile în care România are încă 1,1 miliarde de metri cubi de gaze în depozite – a pornit sezonul rece cu 3, și, din cele șase depozite subterane (Depogaz și Depomureș), unul destul de mare este plin mai mult de jumătate și unul mai mic este plin aproape 100%.
Iată cifrele pe fiecare depozit în parte, potrivit datelor Gas Infrastructure Europe
După cum se vede, depozitul de la Ghercești, unde sunt acum depozitate undeva la 252 de milioane de metri cubi de gaz este plin acum în proporție de 99,8%. De asemenea, depozitul de la Sărmășel este plin mai mult de jumătate (51%) și acolo se află stocate aproape 470 de milioane de metri cubi de gaze. Cu aceste volume din care, dacă s-ar putea extrage zilnic suplimentar, s-ar atenua din importurile scumpe, Depogaz a limitat totuși extracția pe tot sistemul – desigur se observă nivelurile mici din depozitele din zona Capitalei, Bilciurești și Urziceni – probabil din ultimul extracția va fi oprită la începutul lui martie.
De ce avem gaz dar nu-l putem consuma
Deci este destul de mult gaz, de exemplu în cele două depozite, dar nu se poate scoate mai mult pentru a trece valul de frig fără atâtea importuri. Pentru a ne explica ciudățenia, am apelat la Dumitru Chisăliță, una dintre cele ma autorizate voci atunci când vine vorba despre funcționarea sistemului de gaze din România.
“Ghercești este practic un zăcământ mare, nu are instalații specifice nici pe injecție nici pe extracție. Deci el funcționează doar dacă presiunea în conducta Trasgaz scade foarte mult, ceea ce acum nu este cazul. Este mai mult ca un stoc de avarie, dacă vreți. Acum, și să vrei să scoți mai mult de de acolo, nu poți, pentru că nu sunt probleme în sistem”, ne-a explicat Chisăliță.
“Sărmășel este un depozit mare, are instalații de comprimare, dar el este foarte departe de polul de consum București, practic nu se pot extrage gazele de acolo ca să fie consumate în București, pentru că distanța e foarte mare, iar conductele sunt la presiuni mici. El a fost gândit acolo pentru marii consumatori industriali, care acum nu mai consumă atât, Azomureș și centrala electrică Iernut.
Chislăliță a spus, răspicat, că acel nivel al stocurilor comunicat la începutul iernii este un indicator “de doi bani” pentru clientul român.
“Noi, în ultimii 15 ani dinainte de 2022, nu mergeam niciodată cu mai mult de 1,5-1,7 miliarde de metri cubi în depozite, pentru că altfel rămânea acolo. Nu ne trebuia mai mult. După începutul războiului, a apărut acea obligație de înmagazinare de cel puțin 90%. Dar, din acei 3 miliarde, o să folosim tot spre două miliarde, restul rămân în pământ, dar sunt purtatoare de costuri. În trei ani de stocare practic se adaugă 5-6 euro/MWh de gaz, pe care îi plătește consumatorul”, a spus Chisăliță.
El a explicat că sistemul de depozite are mecanismele lui de reglaj ale sistenului național de transport, dar “pe mine, client, nu mă ajută, eu am nevoie de gaze care să fie scoase acum, nu mai târziu”.
Chisăliță a mai oferit și câteva explicații legate de practica de stocare/destocare a gazelor.
“Atunci când se alocă gazele de înmagazinat în depozite, se alocă proporțional. Adică îți bag în Bilciurești, dar îți bag și în Ghercești. În mod normal, și când se scot, se scot tot proporțional. Dar, la ieșire, le-a scos din Bilciurești însă a făcut un swap cu Ghercești. Practica este veche, este de ani de zile, dar acum s-a sărit calul”, a spus Chisăliță, care a explicat că cine a înmagazinat a preferat să scoată gazele din cele trei depozite din zona Bucureștiului, pentru că de aici se pot transporta mai ușor date fiind conexiunile, și, în plus, erau gaze înmagazinate și de trei ani, deci s-au scumpit, iar funizorii voiau să scape de ele.
El a spus totuși că, și cu această situație, riscurile sunt minime în sistem – “dacă era o problemă, vedeai la presiuni, ori ele sunt normale”.
