Hidroelectrica şi Nuclearelectrica vor fi şi principalii perdanţi ai liberalizării pieţei de energie. Preţurile plătite de populaţie vor creşte de la 1 ianuarie, cu circa 5%

Paradoxal sau nu, principalii perdanţi ai dereglementării în trepte a pieţei de energie par a fi exact cei care au avut de suferit în primul rând la reglementarea ei: cei doi mari producători de energie controlaţi de stat. De data aceasta însă, nici preţurile finale plătite de populaţie nu vor mai sta pe loc: se întrevede o creştere a facturii populaţiei de circa 5%, începând cu 1 ianuarie 2020.

Fie că se va face prin modificarea/abrogarea de către Guvern  a celebrei  OUG 114, fie că va fi prin proiect de lege votat în Parlament, sau, mai nou, prin  modificarea legislaţiei secundare de către ANRE, liberalizarea pieţei de electricitate va începe de la 1 ianuarie.

Bucureştiul a transmis deja Comisiei Europene propunerea sa, după cum se ştie: dereglementarea nu se poate face brusc, se va face în trepte.  De la 1 ianuarie 2020 şi până la 30 iunie, furnizorii de ultimă instanţă (Enel, Electrica, CEZ şi E.On) vor primi doar 60% din necesarul de consum al casnicilor la preţ reglementat de la ANRE, de la cei doi mari producători de stat, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, restul îl vor cumpăra din piaţa liberă, dar preţul final la consumatorul casnic va fi reglementat de ANRE. Între 1 iulie şi 31 decembrie 2020 procentul de achiziţie reglementată scade la 40%, între 1 ianuarie 2021 şi 30 iunie 2021 la 20%, iar de la 1 iulie 2021 piaţa va fi complet liberalizată, cei patru FUI vor cumpăra din piaţă, la preţul pieţei energia pentru populaţie, iar ANRE nu va mai reglementa niciun preţ.

Se întrevăd două efecte, previzibile ale debutului de-reglementării: cei doi mari producători de energie, controlaţi de stat, Hidroelectrica şi Nuclerarelectrica vor fi afectaţi, iar facturile la electricitate plătite de populaţie vor creşte, de la 1 ianuarie 2020. Să le luăm pe rând.

Grosier, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica vor asigura, anul viitor, jumătate din consumul populaţiei rămase la reglementat. Anul trecut, consumul pieţei reglementate a fost de 10,65 TWh. Pentru a face un mic calcul vom estima pentru 2020 un consum de 9 TWh (în primele şase luni din 2019 acesta a fost de 4,35 TWh, am luat în calcul tendinţa de creştere a consumului populaţiei în ansamblu-18% în această perioadă, ponderată de ieşirea unor consumatori din reglementat spre concurenţial).

În acest an, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica au fost obligate să vândă, pentru această piaţă, energie la preţ de cost plus profit reglementat de 5%.  Hidroelectrica 1,65 TWh la preţul de 112 lei/MWh iar Nuclearelectrica 1,38 TWh la preţul de 188 de lei. Aşadar, în total 3 TWh.

La anul, cele două companii vor vinde, cel mai probabil la acelaşi preţ (ANRE nu a făcut calculele încă), oricum mult sub cel al pieţei de acum, 4,5 TWh de energie electrică. Deci cu 50%m sau 1,5 TWh  în plus. Iar această energie o vor vinde sub preţul pieţei, deci putem spune că, la fel ca la reglementarea porin OUG 114, şi la de-reglementare, cei care vor avea de suferit sunt în principal, producătorii, care în România sunt controlaţi de stat. Este adevărat că Hidroelectrica vinde, în concurenţial, şi energie pentru vârf sau în piaţa de echilibrare, deci unde sunt cele mai mari preţuri (Nuclearelectrica mai puţin sau deloc) dar cei doi producători vor fi afectaţi cu siguranţă de alocările pentru reglementat în 2020.

Preţurile plătite de populaţie vor creşte

Debutul dereglementării va conduce, cu siguranţă, la o creştere a preţurilor finale reglementate pentru populaţie, de la 1 ianuarie 2020. Nu se pune problema dacă vor creşte, ci cu cât, iar estimările unor actori din piaţă dau o creştere de circa 5%, în medie. Care este mecanismul.

În total, cum am arătat mai sus, cei doi producători vor asigura, la preţ mic, jumătate din consumul casnicilor de la reglementat. Cealaltă jumătate va trebui cumpărată de cei patru FUI din piaţă, la preţul pieţei. Care este mult mai mare. Un exemplu: potrivit datelor OPCOM, într-una din pieţele de contracte bilaterale cu livrare la termen (PCCB-LE), în septembrie 2019 s-a contractat energie, cu livrare în viitor, la preţul mediu de 300 de lei. Iar energia care a fost livrată în septembrie 2019, contractată în trecut pe aceeaşi piaţă, a avut un preţ mediu de 233 de lei.

Deci jumătate din consumul populaţiei va fi asigurat la aceste preţuri mai mari. Tot în factură se vor vedea şi o parte din costurile din trecut nerecunoscute ale furnizorilor. Întâi cele de achiziţie pentru consumul populaţiei: preţurile din piaţă la care au cumpărat au fost mai mari decât ce recunoaşte acum ANRE în factură, or aceste costuri vor fi recunoscute: 150 de milioane de lei estimaţi doar pentru acest an. Nu mai vorbim despre cele de achiziţie a energiei pentru consumul reţelelor de distribuţie (CPT, care este de circa 11% din totalul energiei distribuite), unde acum ANRE recunoaşte în tariful final plătit de populaţie 210 lei, dar au fost făcute achiziţii şi la 360 de lei. O parte din creşterea facturii ar putea fi compensată de poteţiala reducere a ratei de rentabilitate reglementată pentru distribuţie, de la 6,9 la 5,66%, previzibil a fi operată de la 1 ianuarie, dar efectul este incomparabil mai mic faţă de cel indus de factorii care presează pe creştere.