România, care şi-a asigurat anul trecut 10% din consumul naţional de electricitate de la turbinele eoliene, nu a pus în funcţiune niciun MW nou în 2018. La nivel european, s-au instalat mult mai puţini MW în eolian faţă de 2017, care a fost totuşi un an record.
Energia eoliană a asigurat 14% din toată energia electrică a Europei în anul 2018, în creştere de la 12%, cât se înregistra cu un an în urmă, potrivit utimelor date ale Wind Europe, asociaţiei industriei eolianului din Europa.
Dincolo de asta, cifrele anului 2018 nu sunt însă la fel de promiţătoare ca în trecut, şi, chiar dacă eolianul a “captat”, el singur, 49% din toată capacitatea de generare de energie nou-apărută în Europa în 2018, în termeni absoluţi, ai numărului de MW instalaţi situaţia nu este foarte fericită: 11.700 MW instalaţi pe tot continentul. Adică doar două treimi din cât s-a pus în funcţiune în 2017, care a fost totuşi un an-record.
“Din ce în ce mai mulți oameni și bussines-uri beneficiază de energia curată și accesibilă pe care o oferă vântul, dar multe lucruri nu merg bine. Anul trecut a fost cel mai slab an pentru instalațiile noi în energia eoliană din 2011 încoace. Creșterea pe segmentul eolianului onhore a scăzut la jumătate în Germania și s-a prăbușit în Marea Britanie. Iar în 12 țări din UE nu s-a instalat nici măcar o singură turbină eoliană anul trecut”, spune Giles Dickson, CEO al Wind Europe.
“Perspectivele pentru noi investiții sunt incerte. Există probleme structurale în ceea ce privește autorizaţiile, în special în Germania și Franța. Și cu excepția nobilă a Lituaniei și în ciuda îmbunătățirilor din Polonia, există o lipsă de ambiție în Europa Centrală și de Est.
Planurile naționale de energie și climă cu ţintă 2030 reprezintă o șansă de a pune lucrurile la dispoziție. Dar drafturile care au fost trimise până acum nu vin cu detalii referitoare la politici, la volumele licitațiilor, la modul de facilitare a autorizaţiilor, la modul de extindere a reţelelor și eliminarea altor bariere în calea investițiilor în domeniul energiei eoliene. Guvernele trebuie să rezolve aceste lucruri înainte de a finaliza planurile, în acest an”, spune Dickson.
România este printre cele 12 state în care, anul trecut nu a apărut nicio turbină eoliană. La noi sunt în continuare tot 3.029 MW instalaţi în eolian, în condiţiile în care nu mai există schemă de sprijin prin certificate verzi pentru noile capacităţi. Cei mai mulţi MW noi au apărut în Germania, Franţa li Marea Britanie. În total, în Europa erau instalate capacităţi eoliene de 189.000 MW, la finalul anului trecut.
În România, potrivit datelor Wind Europe, 10% din consumul naţional de energie electrică a fost asigurat din eolian, deci sub media europeanăde 14% dar ţara noastră este pe locul 8 în clasamentul european.
Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030, document elaborat de Ministerul Energiei, pe care România îl va trimite Comisiei Europene, arată că ţara noastră îşi asumă o ţintă de 27,9% – ponderea globală a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie, la orizontul anului 2030, conform documentului postat pe site-ul Ministerului.
În ceea ce priveşte ponderea consumului de electricitate din surse regenerabile raportat la totalul consumului de electricitate, ţinta asumată de România în 2030 este de 39,6%, plecând de la 41,8% în 2020, cu ţintă intermediară 43,6% în 2025.
Cum arată viitorul la noi
Pentru eolian şi fotovoltaic, în viitor vor fi acceptate noi investiţii doar cu limită în zonele de dezvoltare în care ar urma să fie împărţit teritoriul României, şi asta abia după anul 2025.
Iată ce spun cei de la EPG pe această temă.
“Ca mijloc de promovare a SRE, Ministerul Energiei are în vedere utilizarea instrumentului contractelor pentru diferență (CfD) pentru organizarea de licitații pentru noi capacități de energie eoliană și fotovoltaică. Dar draftul PNIESC ( Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021-2030 n.red.) menționează, la paginile 76-77, anul 2025 ca termen până la care „se estimează că se vor elabora studii care să permită instituirea a cel puțin 10 zone de dezvoltare a centralelor eoliene și fotovoltaice pe teritoriul național, fiecărei zone fiindu-i stabilită delimitarea și capacitatea maximă ce poate fi instalată”, arăta un studiu al Energy Policy Group (EPG).
“Însă un termen atât de prelungit este de neînțeles și de neacceptat. El stârnește suspiciunea că CfD poate fi utilizat ca mijloc de promovare selectivă a anumitor tipuri de energie cu emisii scăzute și de întârziere deliberată a altora. Nu există nici un motiv tehnic sau administrativ pentru ca un astfel de studiu de nivel național să nu poată fi elaborat de către Ministerul Energiei și dezbătut public în cursul anului 2019, astfel încât cel târziu în 2020 să fie organizate primele licitații de capacitate pentru SRE-E pe bază de CfD. Exemplul Poloniei, care tocmai a realizat acest lucru cu succes în luna noiembrie 2018 pentru o capacitate eoliană de 182 MW, demonstrează fără echivoc aplicabilitatea acestei abordări, care are și virtutea de a introduce un necesar element de competitivitate în promovarea energiilor verzi”, spunea EPG.
