Claudia Brânduș a condus Asociația Română pentru Energie Eoliană (RWEA) în ultimii patru ani, până acum câteva zile, când a decis să se retragă. Își continuă munca la Bruxelles, fiind responsabilă cu coordonarea afacerilor europene ale țărilor în care grupul Enel este prezent în Europa, în afară de Italia și Spania. La plecare, a acceptat să ne acorde un interviu, poate mai puțin convențional și cu răspunsuri mai puțin diplomatice, pe care vă invităm să-l citiți mai jos.
Acum, la plecare, că pleci doar dintr-o organizație, nu și din domeniul energetic, te întreb cum ai ajuns aici și, mai ales de ce te-ai implicat în regenerabile
Am ajuns in industria energetica prin conjunctura si curiozitate, nu m-am pregătit pentru asta, dar mi se pare unul din cele mai fascinante domenii. Trebuie sa te gândești la bani si oameni in aceeași măsură, la prezent si la viitor, la tari si la regiuni, la tehnic si la economic, la geopolitica si istorie… este fascinant!
Sunt de formație avocat, dar mi-a plăcut foarte mult sa înțeleg piețele de energie, si din 2012, asta am făcut. Si la Roma timp de 3 ani, si acum la Bruxelles urmăresc evoluția piețelor de energie în diverse tari, ce măsuri iau țările, cum se conturează piețele, care sunt motivele de a împinge sau a bloca tranziția.
Cat despre energia regenerabila, am crescut cu ea, de la certificat de urbanism, la evaluările de mediu strategice si de impact, la explozia globala de interes si performantă. Nu am cum sa nu cred în ea, răspunde la multe din nevoile societății. În primul rând, se dezvolta repede. Termenul de la proiect la operare este de 1-3 ani, ceea ce reduce enorm riscul investițiilor din punct de vedere al tehnologiei. În al doilea rând, utilizează resursa disponibilă fără costuri materiale și umane, reducând riscul pierderilor necontrolabile. În al treilea rând, are amprenta de carbon foarte redusă, reducând poluarea atât de nociva vieții noastre
În plus, mie personal, eolienele mi se par si grațioase, parcurile noastre din Dobrogea sunt superbe.
Și atunci de ce pleci de la RWEA?
Decizia de a ieși din RWEA are la baza doua motive, unul personal și unul profesional. Cel personal este că, fiind acum localizată la Bruxelles, trebuie sa mă dedic vieții de aici, ceea ce mă împiedică sa urmăresc activitățile din Romania, or RWEA are nevoie de prezență aici.
Cel profesional ține de faptul ca RWEA însăși are nevoie de o schimbare, și, cum în Enel suntem convinși că Romania are nevoie de dezvoltare în domeniul energiei regenerabile, este necesar ca RWEA sa aibă ca figură reprezentativă pe cineva care știe acest domeniu din toate perspectivele. Carlo Pignoloni (country managerul Enel România, care a fost ales președinte al RWEA – n.red.) are o experiență inegalabilă în domeniu, trăind în mod direct dezvoltarea acestor tehnologii, de la faza de inovație la faza de deplină maturitate tehnologică și comercială.
În Enel, Carlo a avut diferite poziții atât in zona de dezvoltare de proiecte regenerabile, cât și pe partea de operare, fiind, înainte de a reveni în România, responsabil de operarea întregului portofoliul de capacități de energie regenerabilă a Enel din Italia, de 14 GW. Știe tehnologia din toate punctele de vedere, inclusiv al integrării în rețea. E greu să îi spui lui Carlo că nu se poate…
În plus știe bine si Romania, pentru ca el a fost responsabil și de dezvoltarea parcurilor eoliene și fotovoltaice ale Enel în România. Pot spune ca e un Great Deal și pentru RWEA și pentru România.
Cum ți se pare că s-a mișcat România pe planul ăsta până acum?
Am fost tristă de multe ori, și sunt în continuare, mi se pare că România, pe lângă că își fură singură căciula, obține lucruri mici cu eforturi mari.
Ne chinuim mult sa ne iasă aproape nimic….. da, înțeleg ca suntem rezistenți, istoria ne-a ținut în defensivă, dar succesul vine din ofensivă, defensiva te ține in loc. Ne plângem că UE ne impune, UE ne cere, dar noi ce reușim sa înțelegem din UE?
Ultima „amenințare” este Green Deal. De ce sa fie amenințare?
Pe înțelesul tuturor, Green Deal înseamnă un plan de 30 de ani prin care Europa anunță cum vrea sa cheltuie banii. Si nu numai asta, iși și ia angajamentul să dezvolte industrie europeană. Asta înseamnă că în Europa se vor dezvolta tehnologii, se vor produce materiale, se vor furniza servicii și soluții cu obiectivul decarbonizării. Investițiile din afara acestui spectru vor fi mai scumpe și mai greu de realizat.
Asta ce înseamnă? Țările își schimba strategiile, le concentrează pe obiectivul decarbonizării și industria se va dezvolta natural. România este o țară europeana, poate să beneficieze de măsurile luate pentru încurajarea industriei aferente. Dar cum poți tu ca țară să atragi industria viitorului daca tu te uiți la trecut? Mergem cu valul sau ne împotrivim?
În România sunt multe voci care critică energia regenerabilă, pentru că nu este controlabilă, pentru că a avut nevoie de subvenții, dar nici o investiție nu se putea face în perioada respectivă fără subvenții. De ce alte țări pentru a construi capacități de gaz și a menține cărbunele au pregătit scheme de suport? Pentru că nu se poate face nici o investiție exclusiv pe baza evoluției piețelor. Vestea bună este că energia eoliana și cea solara deja reușesc sa se dezvolte fără subvenții în țările în care regulile le ajuta.
România este încă reticentă și tratează energiile regenerabile ca pe copilul nedorit al sistemului (am mai spus-o și o repet). România optează în continuare pentru sisteme centralizate și restricționate investitorilor privați, ca sa nu scoată din zona de confort pe cei care gestionează sistemul. Să fim serioși, energia regenerabilă a rămas necontrolabilă doar acolo unde nu exista dorința de a învăța cum se poate controla.
Care ti s-ar părea cel mai mare pericol acum?
Să nu ne schimbam, să mergem în continuare în același stil. Ne facem că dezbatem, dar de fapt căutăm păreri care sa confirme ce vrem noi să facem, ne izolăm de lume sub pretextul că la noi este altfel, suntem toleranți cu noi înșine si neiertători cu alții.
Ni se pare că ambițiile noastre în domeniul energiei regenerabile sunt mari, dar trebuie sa raportăm totul la unde suntem acum și unde am putea fi, pentru a defini o ambiție. În continuare, mare parte a energiei regenerabile o constituie capacitățile mari hidro, care, pe lângă faptul ca sunt investiții vechi, prin pondere, pe de o parte expun sistemul la momentele cu hidraulicitate scazută, pe de alta parte dețin o poziție dominanta pe piața de echilibrare. Ambițiile noastre vor fi mari atunci când vom diversifica mai mult tehnologiile regenerabile și vom exploata la maximum potențialul nostru de decarbonizare, creând valoare locala in noile lanțuri industriale care se creează acum.
În plus, ambițiile climatice nu trebuie văzute doar în cifre absolute legate de ținte de reducere a emisiilor CO2, ci în cât de mult poate face fiecare pentru a reduce impactul asupra mediului și climei. Sunt țări cu procente deja impresionante de energie curata și tot își formulează planuri de reducere, și alte țări cu procente îngrijorătoare care pur și simplu trag de timp. Dar când vom înțelege ca scopul este reducerea la maximul posibil a forțării naturalului, atunci ambițiile vor fi altfel măsurate.
Și ce ar trebui să facă acum România, Guvernul, mediul de business…
România are nevoie de o strategie clară economică, cum vrea să devină competitivă, în ce ramuri vrea să se poziționeze ca lider pentru a câștiga cota de piață. Green Deal e o mare oportunitate, pentru că nu mai vorbim de o împărțire a pieței interne intre State Membre, vorbim de o relocalizare a industriilor din afara spațiului european, in interiorul spațiului European. Suntem în „pole position” prin definiție. Însă pentru a reuși, pe lângă oameni cu viziune e nevoie si de un dialog real. Mediul de business trebuie să fie implicat mai mult in deciziile strategice, facultățile trebuie sa asigure meseriile cerute de business, managementul țării trebuie lăsat în mâinile tinerilor.
Economia nu se pornește cu peticiri de legi, cu hârtii pregătire la invitație speciala. Economia are nevoie de implicarea mediului de business cu soluții. Legea trebuie făcută doar după ce principiile sunt clare, obiectivele stabilite și beneficiul general economic evident. Trebuie sa dezvoltăm cat mai mult business local in domeniul energiei, să atragem unități din lanțurile valorice care se creează la nivel european, să atragem mai multe fonduri în cercetare, să ne specializăm oamenii și să le dăm pe urmă răspundere.
Dar atât timp cât sistemul energetic românesc se vrea în continuarea închis la nou, închis la diversitate și la inovare, nu facem decât să subminăm prezentul și să reducem șansa unui viitor confortabil pentru toți consumatorii.
Am tot auzit că avem o problema că ne pleacă oamenii, dar asta este complet neadevărat. E foarte bine că ne pleacă oamenii, e foarte rău ca nu au unde sa se întoarcă. Sunt atâția români cu atâtea specializări în afara României, mulți s-ar întoarce, dar nu simt că e loc și pentru ei. Aici se trăiește încă în trecut și trebuie să schimbăm asta pentru a nu rămâne veșnic nepregătiți de viitor.
