Modernizarea reţelei de termoficare din Capitală ar costa 5 miliarde de euro, bani pe care Bucureştiul de unul singur nu îi poate aloca niciodată în mod direct, a declarat directorul general al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Termoenergetica Bucureşti-Ilfov, Andrei Creci, într-un interviu acordat AGERPRES.
El susţine că din punct de vedere administrativ ar trebui regândite obligaţiile pe care sectoarele Capitalei le au către oraş, astfel încât acestea să contribuie şi la bugetul termoficării şi al transportului, în condiţiile în Municipalitatea nu poate acoperi toate aceste costuri numai din resurse bugetare.
Creci a subliniat că în acest sector al energiei termice ar trebui făcut un plan pe 10-15 ani, acceptat de toată lumea şi de care să se ţină „absolut toţi primarii şi toate guvernele”.
Şeful ADITBI a mai vorbit în interviu despre situaţia actuală a sistemului de termoficare, pierderile înregistrate în reţea, fondurile europene alocate pentru modernizare, dar şi despre obiectivele asociaţiei care trebuie să realizeze o strategie de alimentare termică a oraşului Bucureşti.
Chiar dacă în teorie sistemul centralizat de termoficare este considerat în multe ţări europene „cel mai bun, cel mai eficient şi cel mai ecologic”, Creci afirmă că, în practică, bucureşteanul care dă drumul la robinet şi nu-i curge apă caldă, „are întrebări şi vrea soluţii”, nu-l interesează tendinţa europeană.
AGERPRES: Pentru început, cum arată sistemul de termoficare din Bucureşti?
Andrei Creci: Sistemul de termoficare din Bucureşti este un sistem învechit, dar este cel mai mare din Europa, nepunând la socoteală oraşul Moscova. Este un sistem centralizat întrucât avem de-a face cu o magistrală circulară de cale dublă de ţeavă în mijlocul oraşului şi de o reţea secundară care deserveşte întreaga suprafaţă a municipiului Bucureşti. Din păcate, acest sistem a fost gândit chiar în această clădire de către Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE) prin anii ’58 – ’59 pentru cincinalul 1960-1965, când a început să se implementeze în Municipiul Bucureşti această reţea centralizată de gaze. Gazele au apărut pentru prima oară în Bucureşti în 1943, iar în 1950 erau deja cam 1.000 de gospodării care aveau o centrală pe gaze. În perioada 1965-1970 s-a desăvârşit sistemul de termoficare care deserveşte şi astăzi, fără prea mari modificări în plus, populaţia Bucureştiului, dar care acum este de trei ori mai mare.
Astăzi avem aproape 1.000 de kilometri de conducte în reţeaua termică primară, din care 65% au peste 25 de ani vechime. Avem 3.000 de kilometri în reţeaua termică secundară, care însă a mai fost modernizată, şi doar 47% din reţea are peste 25 de ani. În total sunt deservite 8.091 de blocuri, aproximativ 1,2 milioane de locuitori, iar din totalul energiei termice furnizate în Bucureşti, consumul populaţiei reprezintă peste 92%.
Actorii cei mai importanţi în acest sector al energiei termice sunt Primăria Capitalei, care este şi proprietara reţelei, operatorul de termoficare – Termoenergetica, fosta RADET, care a intrat în insolvenţă şi apoi în faliment, ELCEN – care este o societate comercială aflată în subordinea Ministerului Energiei şi care alimentează cu agent termic Termoenergetica, şi, nu în ultimul rând, Romgaz, societatea care alimentează cu gaze naturale ELCEN.
AGERPRES: Actori care, însă, nu se înţeleg între ei din cauza datoriilor, iar cei care suferă sunt bucureştenii….
Andrei Creci: Se înţeleg între ei instituţional, dar este vorba într-adevăr de datoriile care s-au acumulat de-a lungul timpului, pentru că sistemul acesta de termoficare nu a fost de la început bine construit, iar relaţia furnizor-beneficiar şi ulterior consumator a lăsat de dorit. Datoriile au început să existe în momentul în care era un decalaj evident între modul de plată al facturilor. ELCEN factura RADET, care trebuia să plătească la 30 de zile, iar RADET factura populaţia la 45 de zile. 15 zile întotdeauna erau în întârziere şi s-au acumulat nişte datorii cu penalităţi pe care toate administraţiile publice ale Bucureştiului au reuşit în mică măsură să le rezolve, dar sper să le rezolve în perioada următoare.
AGERPRES: Ce investiţii au fost făcute pentru modernizarea sistemului de termoficare al Capitalei în ultimii 30 de ani, dacă au fost făcute? Există în prezent bani de la Uniunea Europeană pentru astfel de lucrări?
Andrei Creci: S-a modernizat foarte puţin în ultimii 30 de ani: vreo 20 de kilometri de reţea primară şi vreo 45 de kilometri de reţea termică secundară, 24 de puncte termice din zonele Berceni Giurgiu şi Berceni Olteniţa şi s-au înlocuit schimbătoare de căldură în aproximativ 200 de puncte termice. Toate acestea printr-un program finanţat de Banca Europeană de Investiţii, Ministerul de Finanţe (MF), Primăria Municipiului Bucureşti (PMB) şi RADET.
De asemenea, a mai fost un program finanţat de BERD şi Primărie prin care s-au montat pompe cu turaţie variabilă şi sisteme de automatizare în 596 de puncte termice, dintr-un total de 1.012 puncte la nivelul Capitalei, dar şi echipamente pentru echilibrare hidraulică în 16.600 scări de bloc. Mai sunt 47 de centrale termice de cvartal cu reţea proprie de distribuţie, din care 36 au fost modernizate în perioada 2000 – 2018 şi 112 module termice care au fost reabilitate toate.
În februarie anul acesta s-a semnat contractul de finanţare pe Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM), între municipalitate şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE), aşteptăm răspunsul pozitiv de la Bruxelles şi urmează să primim banii de la UE, respectiv 245 de milioane de euro cu care se vor putea moderniza 230 de kilometri de reţea. De asemenea, prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), PMB a propus programe de 7 miliarde de euro, din care un miliard de euro pentru termoficare. Din câte ştiu, există deja un proiect de digitalizare pe partea termică.
AGERPRES: Banii tot nu sunt suficienţi. Cât ar costa modernizarea întregii reţele de termoficarea a Capitalei pentru a putea aduce sistemul la parametri normali de funcţionare?
Andrei Creci: Din toate calculele făcute de toţi specialiştii numai modernizarea reţelei de termoficare ar costa, la virgulă, şi nu este un preţ estimativ, 5 miliarde de euro. Sunt calcule foarte clare: trebuie să modernizezi reţeaua termică primară, trebuie să modernizezi racordurile din reţeaua primară, trebuie să modernizezi reţele termice secundare aferente Punctelor Termice, aferente Centralelor Termice, modernizarea Centralelor Termice de cvartal, câte au mai rămas, Punctele Termice câte au mai rămas şi iată că, inclusiv cu dispecerarea, suma ar ajunge la 5 miliarde de euro, fără TVA. Sunt bani pe care Bucureştiul de unul singur nu îi poate aloca niciodată în mod direct.
De aceea spun că trebuie concursul tuturor autorităţilor. Fără a face absolut deloc politică, din punct de vedere administrativ, poate că obligaţiile pe care sectoarele, ca UAT-uri, le au către oraş ar trebui regândite şi în ceea ce priveşte transportul şi în ceea ce priveşte termia. Dacă sectoarele sunt entităţi care au venituri substanţiale din taxe şi impozite, în Bucureşti, municipalitatea în sine aproape nu are deloc venituri. Singurele resurse sunt cele bugetare, cele de stat, care nu vor putea acoperi niciodată şi transportul şi termoficarea în mod direct.
Trebuie un plan pe 10-15 ani, un plan de care absolut toţi primarii şi toate guvernele trebuie să se ţină şi să fie acceptat de toate lumea. Vorbesc de transport şi termoficare, pentru că practic sunt cei doi piloni în funcţionarea cotidiană a unui oraş. Cetăţeanul trebuie să se deplaseze şi trebuie să aibă cu ce se spăla şi cu ce se încălzi. De aceea le consider cele mai importante. Fără o susţinere politică şi administrativă, şi fără o voinţă, nu se va putea hotărî niciodată ca sectoarele să contribuie şi ele la bugetul termoficării şi al transporturilor, mai ales că există sectoare care au excedente bugetare, iar Capitala pe de-a întregul este într-o situaţie financiară negativă.
În momentul în care toate acestea vor fi discutate şi convenite de toţi decidenţii în mod coerent vom vedea că inclusiv problema datoriilor se va putea rezolva în timp prin fuziunea între Termoenergetica şi ELCEN.
AGERPRES: Primarul general al Capitalei spunea că îşi doreşte ca Termoenergetica să preia ELCEN până în vara acestui an, însă acest demers depinde de „multe” alte instituţii. Este posibil să se întâmple până în vară?
Andrei Creci: Se vorbeşte de mult timp de această posibilitate, de a fuziona producătorul cu furnizorul, transportatorul de energie termică şi să fie o singură entitate. Nu este imposibil, este o procedură juridică complexă, nu ştim însă ce cale se va alege pentru a definitiva acest lucru. Se va pune problema datoriilor mari pe care le are Termoenergetica la ELCEN, care oricum nu mai sunt la fel, pentru că de la începutul anului şi până acum a intervenit o compensare permisă de lege, în sensul că Ministerul de Finanţe, prin ANAF, a permis ca datoriile fiscale pe care le avea ELCEN la buget să fie compensate cu banii pe care MF trebuia să îi dea municipalităţii.
Cu ocazia aceasta şi Termoenergetica şi-a plătit o parte din datorii către ELCEN, iar acestei societăţi i s-a stins o parte însemnată din datorii către bugetul de stat. Dar nu poţi să faci în permanenţă acest lucru. Dacă Termoenergetica Bucureşti va cumpăra acţiunile ELCEN şi Primăria va deveni practic acţionar, proprietarul ELCEN, lucrurile se vor schimba în bine. Sper să se întâmple până în vara aceasta, dar în continuare sunt datorii importante, sumele cresc de la zi la zi şi fără modificarea întregului sistem ele nu se vor opri.
AGERPRES: De aceea s-a ajuns ca mii de bucureşteni să rămână fără apă caldă şi căldură în plină iarnă? Credeţi că va fi mai bine pentru bucureşteni dacă se va rezolva această problemă?
Andrei Creci: Paradoxul este că bucureştenii au rămas în anii aceştia fără apă şi căldură în foarte multe locuri, nu pentru că au fost mai multe avarii decât au fost în alţi ani ci pentru că au început să se repare din avariile existente şi atunci apa a fost oprită în foarte multe locaţii. S-au investit bani serioşi în aceşti ani pentru a opri aceste avarii, dar nu într-un mod vremelnic, în sensul că am o avarie, mă duc, am rezolvat-o, am înlocuit un metru de ţeavă şi am rezolvat problema. S-au înlocuit vane, la Termoenergetica vă pot da date cu investiţiile lor care nu se făcuseră de ani de zile, iar orice investiţie presupune o anumită perioadă de timp în care lumea are de suferit. Dar pe o bucată serioasă de reţea ştim că de acum încă 20 de ani nu mai ai de ce să intervii.
AGERPRES: Modernizarea despre care vorbiţi în locurile unde se înregistrează avarii nu este de fapt o cârpeală?
Andrei Creci: Nu este o cârpeală. Tot ce ţine de investiţii şi mai ales cele aprobate prin fonduri europene au studii de fezabilitate, sunt aprobaţi indicatorii tehnico-economici, se face proiectare. Se schimbă efectiv reţeaua. Când e vorba de avarii minore şi unde pot fi luate măsuri vremelnice într-adevăr asta se întâmplă.
AGERPRES: Care este în opinia dumneavoastră viitorul acestui sistem centralizat? Dacă există un viitor…
Andrei Creci: Există, pentru că sistemul centralizat de termoficare în toate capitalele europene şi în majoritatea oraşelor europene este soluţia aleasă şi care funcţionează. Din păcate, la noi, pierderile în reţea sunt de 31%, în timp ce într-o capitală din vest de numai 5 -10%. O centrală la Paris are un randament de 70%, una la noi de 50%. Mai mult decât atât, o serie de capitale şi oraşe europene, precum Paris, Copenhaga, Milano, Genova, mai ales cele din nordul Europei, au trecut la un sistem de încălzire-răcire, care nu foloseşte doar combustibilul pe gaze. Paris a luat hotărârea ca până în 2020, şi din câte ştiu eu, au ajuns deja ca reţeaua de termoficare să folosească 60% energie regenerabilă, energie verde. Lucrurile au evoluat foarte mult şi s-a ajuns ca sistemul centralizat să fie privit ca o sursă sigură, nepoluantă şi economică, dar asta dacă funcţionează la parametri normali. Din păcate, în România, dacă în anii 1990 erau circa 2,7 milioane de gospodării deservite în sistem centralizat, acum dacă mai sunt 1,2 milioane de gospodării, adică mai mult de jumătate au ales să se debranşeze. De ce? Pentru că au fost autorităţi publice locale care au preferat să nu mai subvenţioneze gigacaloria ci să subvenţioneze chiar centralele de apartament.
Am să văd dau exemplul municipiului Galaţi, unde a fost o asemenea debranşare în masă şi în secunda doi s-a ajuns la falimentul CET-ului din Galaţi. O rată foarte mare de debranşare a avut-o şi oraşul Constanţa, dar în Bucureşti, din datele pe care le avem, doar 8% s-au debranşat în ultimii ani. Aici nu trebuie confundate centralele de apartament – care sunt criticabile din cauza poluării şi a riscului la care sunt expuse, deşi oferă costuri mai mici, un confort sporit şi avantaje evidente pentru consumatori – cu centralele de bloc. Chiar dacă un oraş întreg s-ar debranşa de la sistemul centralizat şi ar trece la centrale de apartament mai prietenoase cu mediul, nu ştiu dacă reţeaua de gaze ar putea permite aceste lucru.
Lucrurile au fost gândite zeci de ani într-un anumit mod şi este dificil, dar nu imposibil, să schimbăm tot modul de gândire. Tot sistemul trebuie regândit. Nu există o soluţie de a reduce sau de-al face să aibă randament economic în următorii ani, decât dacă toţi actorii, inclusiv cei politici şi cei administrativi îşi dau mâna şi împreună îşi manifestă voinţa de a rezolva această problemă, care nu este a unui primar sau a unui prim-ministru, ministru de Finanţe sau ministru al Energiei. Este o problemă chiar de securitate naţională în ceea ce priveşte Bucureştiul.
AGERPRES: Şi ce şanse sunt?
Andrei Creci: Din punctul nostru de vedere nu doar modernizarea reţelei primare şi a celei secundare, nu doar acest lucru poate fi o soluţie, dar coroborată cu eficientizarea centralelor care în aceste moment se află la ELCEN şi construirea de noi surse de energie în Bucureşti, sunt şanse. În Bucureşti se produc 600 de Mw şi ar fi nevoie de 700-800 în momentele de consum de vârf. Pe lângă modernizarea sistemului de transport trebuie modernizate şi mijloacele de producţie a energiei.
AGERPRES: De ce este nevoie de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Termoenergetica Bucureşti-Ilfov?
Andrei Creci: Noi ca Asociaţie de Dezvoltare Intercomunitară suntem o entitate înfiinţată conform legii şi gestionăm serviciul de termoficare în numele şi pe seama asociaţiilor Municipiul Bucureşti – comuna Chiajna şi oraşul Popeşti-Leordeni. Aceste trei entităţi au ales să se asocieze în anul 2017 tocmai pentru a delega serviciul de termoficare a municipiului Bucureşti unui operator – Termoenergetica. Acesta este operatorul care beneficiază de această delegare de gestiune în mod direct, s-a semnat un contract de delegare pe 10 ani, un contract care prevede ca serviciul de transport de distribuţie de furnizare şi de producere de energie termică în Bucureşti să se facă în anumiţi parametri şi cu respectarea strictă a unor indicatori de performanţă.
AGERPRES: Acest contract este respectat la literă?
Andrei Creci: Unul dintre rolurile noastre principale este să ne asigurăm că acest contract se respectă la literă. Pentru prima oară în acest an, de când s-a semnat contractul în 2019, cu avizul Concurenţei Concurenţei şi cu notificarea Comisiei Europene în acest sens, am primit raportul pentru anul 2020, pe care noi trebuie să-l verificăm dacă au fost atinşi cu stricteţe toţi indicatorii de performanţă. Nu au fost. Şi contractul prevede penalităţi. Pentru prima oară operatorul va primi anumite penalităţi. Aceasta este legislaţia Uniunii Europene. UE pune preţ pe mediul concurenţial. Este o excepţie faptul că un contract de asemenea anvergură se poate semna pe cel mult 10 ani cu un operator în mod direct. În mod normal, operatorii, fie că vorbim de operatorii de transport sau de termie, sau orice alt operator de serviciu public, trebuie ales în urma unei licitaţii, a unei selecţii. La noi este Termoenergetica care îşi face treaba atâta cât permite sistemul, care este ciuruit şi legislaţia care ar trebui un pic modificată.
AGERPRES: Ce înseamnă aceste penalităţi?
Andrei Creci: Nu e vorba de sume mari. E vorba mai degrabă de sume simbolice, dar este prima oară când sunt sancţionaţi cei care nu aduc populaţiei apa şi căldura la standardele la care ar trebui. Să ştiţi că există nişte drepturi ale consumatorului foarte clar stabilite şi de care ei uzează. Încă o componentă a activităţii noastre este aceea de a primi sesizările de la populaţie, de a răspunde, de ale trimite mai departe acolo unde nu sunt de competenţele noastre, ba chiar şi de a face anumite medieri, între consumatorul casnic şi companie.
AGERPRES: Dacă pe conducta de apă caldă curge apa rece pot să vin să sesizez eu, ca persoană fizică, la ADITBI? Cum rezolvaţi aceste sesizări?
Andrei Creci: Da, puteţi face o sesizare. Să ştiţi că Punctele Termice din blocuri sunt aproape toate automatizate şi îţi permit verificarea standardelor, a presiunii, a temperaturii apei şi atât timp cât dumneavoastră aveţi în contract o anumită temperatură care trebuie să vă fie furnizată şi dovediţi că nu aţi primit apa la acea temperatură se poate ajunge la scăderea facturii cu sumele respective.
AGERPRES: Cum dovedesc eu acest lucru?
Andrei Creci: Se face sesizarea, se verifică de către noi şi se poate media şi ajunge la rezolvarea acestui „conflict”. Termoenergetica încasează de la populaţie preţul apei pe care o furnizează, conform contractului, numai acolo unde există sesizări demonstrate că acel consumator casnic nu a primit apa la temperatura sau la presiunea prevăzută în contract se pot returna anumite sume din preţul plătit.
AGERPRES: Care au fost pierderile de căldură şi de apă caldă din ultimii ani din cauza conductelor vechi şi îmbătrânite? Dar în 2020?
Andrei Creci: Pierderile de energie termică au crescut de la 1,3 milioane Gcal în anul 2012 la 1,5 milioane Gcal în anul 2019. În anul 2020, acestea au continuat să crească şi au ajuns la 1,67 milioane de Gcal, în metri cubi sunt 16 milioane. E un record. Statistic, cresc pierderile pentru că reţeaua se degradează an de an. În anul 2020, operatorul a înregistrat o pierdere procentuală de 37% faţă de cea de 31% previzionată, respectiv o pierdere cantitativă de energie termică de 1,673 milioane Gcal. Costurile de exploatare preliminate până la întocmirea definitivă a situaţiilor financiare la nivelul datei de 31 decembrie 2020, aferente anului 2020, se ridică la valoarea de 1,4 miliarde de lei.
Gândiţi-vă că o reţea ciuruită e ca o sită. Oricâtă apă ai băga în ea pe partea cealaltă nu ajunge, e ca un tub găurit. Oricâtă presiune ai băga în partea cealaltă tot un firicel curge, şi atunci ca să îţi îndeplineşti toate datoriile către cetăţeni vii cu apă în plus, care se cheamă apă de adaos reîncălzită ca să compensezi ceea ce s-a pierdut din cauza sistemului. Nu este vorba de un management defectuos este din cauza sistemului îmbătrânit care nu mai poate fi folosit la randamentul optim, iar fără investiţii lucrurile se înrăutăţesc de la an la an.
AGERPRES: În acest context, ce este de făcut?
Andrei Creci: Asociaţia noastră trebuie să realizeze strategia de alimentare termică a oraşului Bucureşti. Ultima strategie s-a făcut în anul 2017 de către Autoritatea Municipală de Reglementare a Serviciilor Publice şi a fost aprobată de Consiliul General, însă lucrurile s-au schimbat de atunci în mare măsură. Această strategie trebuie refăcută cu specialişti şi cade în sarcina noastră să o facem şi ne apucăm de ea. Nu avem un termen, dar eu cred că nu va dura mai mult de 6-8 luni până o vom finaliza. Aş vrea ca această strategie să o facem pe următorii 5 ani, cel puţin, mai ales că au mai fost făcute o groază de studii. Firma japoneză Itochu a făcut acum trei ani un studiu pe toată termoficarea în municipiul Bucureşti şi a identificat zone unde se mai pot construi CET-uri. Fără încă două CET-uri de înaltă eficienţă pe cogenerare, de 40-50 MW cel puţin, nu se va putea ieşi la liman.
Unul, din fericire, CET Titan, care este în conservare, a fost închis în anii 2010, se poate cu o investiţie relativă moderniza şi reface. Ştiu că există şi un proiect în acest sens. Nu este proprietatea ELCEN, este în proprietatea altei societăţi a Ministerului Energiei şi ar fi benefic pentru că s-ar acoperi zona de sud-est a oraşului şi ar mai trebui una, în mod obligatoriu, în nordul oraşului.
Acum, la nivelul Bucureştiului, sunt în funcţiune patru CET-uri ale ELCEN, CET Griviţa şi CET Piaţa Presei Libere şi unul care este privatizat – CET Vest Energo. Acestea produc în prezent energie, dar ele nu pot face faţă în momentul de faţă la cererea tot mai mare, pentru că Bucureştiul se extinde. Bucureştiul ar avea nevoie de cel puţin 10 CET-uri.
Din strategia de alimentare cu energie termică a oraşului trebuie să reiasă clar modul şi direcţia în care se doreşte să se dezvolte acest sistem. Părerea mea e că fără modernizarea totală a reţelei primare nu se poate discuta, apoi este vorba de modernizarea CET-urilor, construcţia de noi CET-uri şi în continuare centralele de cvartal. Există doar 46. Ele trebuie să deservească zone mai mici, microcartiere. Niciodată nu vor fi deajuns într-un oraş în care se construiesc mii de apartamente. Sistemul de termoficare, fiind sub pământ, nu are nevoie de prea multă extindere, cum e la transportul public unde, dacă ţi-a făcut blocurile unul lângă altul, nu mai are pe unde să treacă autobuzul. Aici se pot găsi soluţii.
Repet, tendinţa în toată UE, chiar şi în România în unele oraşe, este de revenire la sistemul centralizat. Oradea este un exemplu din acest punct de vedere, este un oraş cu o reţea foarte bine pusă la punct. De altfel, este singurul oraş în care în perioada 2014 -2018 s-a înregistrat o creştere de branşări. Probabil, în oraşe mai mici, unde densitatea populaţiei nu este atât de mare, un sistem de centrale poate fi eficient, dar centrale de bloc, nu neapărat de apartament.
În teorie, sistemul de termie centralizată este cel mai bun, cel mai eficient, cel mai ecologic, dar în Bucureşti, în practică, pe bucureşteanul care dă drumul la robinet şi nu-i curge apă caldă, nu-l interesează care e tendinţa europeană, are întrebări şi vrea soluţii, pentru că s-a vorbit foarte mult de acest lucru. Repet, paradoxul este că neajunsurile din acest ultim an sunt datorate modernizărilor care s-au făcut, care au avut ca efect imediat oprirea apei calde şi căldurii în zone întregi din Bucureşti.
AGERPRES: Dacă Bucureştiul ar avea cele 5 miliarde de euro necesare modernizării sistemului de termoficare despre care spuneaţi şi s-ar face şi investiţiile necesare în câţi ani estimaţi că vom avea un sistem funcţional şi eficient?
Andrei Creci: Cu optimism, în nu mai puţin de 10 ani, dacă totul va fi bine. Dar aceşti bani trebuie foarte bine orientaţi, deoarece Comisia Europeană este atentă la ajutorul de stat. Toate aceste sume, în momentul în care municipalitatea subvenţionează gicacaloria, se cheamă că ajuţi populaţia. A ajuta populaţia nu este interzis în UE, dar trebuie făcut în funcţie de nevoile populaţiei. De aceea există consumatorul vulnerabil care trebui foarte bine definit. Consumatorul vulnerabil este prevăzut în legislaţia românească, dar nu e aplicabilă. Definirea va fi obligatorie la un moment dat şi doar aceştia vor primi subvenţia, sub o formă sau alta.
AGERPRES: Cât la sută din energia termică este subvenţionată în prezent?
Andrei Creci: Aproape 70%. Încasările de la populaţie reprezintă circa 30% din preţul total/gicacalorie, restul de 70% fiind suportat de Municipalitate. În acest moment, operatorul Termoenergetica are creanţe de recuperat de circa 534 milioane de lei, dar şi datorii totale de circa 518 milioane de lei.
AGERPRES: În încheiere, ce le transmiteţi celor 1,2 milioane de bucureşteni deserviţi de sistemul de termoficare centralizat?
Andrei Creci: Să aibă încredere în sistemul centralizat şi să nu se debranşeze, pentru că serviciul va fi unul de calitate.
