Furnizorii de ultimă instanţă de energie electrică nu ar fi contractat, până la această dată, nimic din cantităţile de energie electrică pe care trebuie să le livreze populaţiei care se află pe piaţa reglementată, potrivit unor surse din piaţă.
Situaţia este una normală pentru că furnizorii au acţionat prin prisma OUG 114/20018 şi a reglementărilor ulterioare ale ANRE. Potrivit acestora, furnizarea reglementată se face, până la finalul lui februarie 2022, în condiţiile reglementate de Autoritate, deci furnizorii urmau să primească, pentru fiecare an (în 2019 a fost doar partial, pentru că erau şi contracte din perioada anterioară, când piaţa era liberă) alocările de energie de la producătorii selectaţi de Autoritate, la preţuri de achiziţie reglementate, pentru energia care urma să fie furnizată populaţiei în anul următor.
Numai că tot ce înseamnă decident în energie vrea să modifice OUG 114 (şi Guvernul, şi Parlamentul, şi ANRE) în sensul dereglementării în trepte a pieţei. A fost obţinut şi un acord al Comisiei Europene, iar, pe fondul agitaţiei politice, ANRE a decis să modifice Ordinele iniţiale prin care punea în practică OUG 114 (nu mai este timp prin celelalte peroceduri) şi să liberalizeze treptat piaţa, de la 1 ianuarie 2020.
Repetăm, în vigoare şi acum este prevederea conform căreia, cei patru FUI (Enel, Electrica, E.On şi CEZ) trebuie să primească de la producători cantităţile de energie pentru consumul casnicilor în anul 2020.
Dar ANRE a pus deja în dezbatere publică proiectele de Ordine privind dereglementare parţială.
În esenţă, modificările sunt cele cunoscute: se introduce un calendar treptat de dereglementare astfel încât, de la 1 ianuarie 2020 şi până la 1 iulie 2021, să scadă treptat cantităţile de energie livrate la preţ reglementat de Hidroelectrica şi Nuclearelectrica Furnizorilor de Ultimă Instanţă (FUI), pentru a asigura consumul populaţiei. Cele două companii trebuie să pună de-o parte până la 40% din producţie pentru piaţa reglementată, tot anul viitor.
În detaliu, alocarea, aşa cum este trecută în proiect:
“(3). Obligaţiile de vânzare pe bază de contracte reglementate se stabilesc pentru fiecare perioadă contractuală, astfel încât să se asigure, pentru fiecare FUI:
a) 60 % din necesarul de consum al clienţilor casnici, pentru perioada contractuală1 ianuarie 2020-30 iunie 2020;
b) 40 % din necesarul de consum al clienţilor casnici, pentru perioada contractuală 1 iulie 2020-31 decembrie 2020;
c) 20 % din necesarul de consum al clienţilor casnici, pentru perioada contractuală 1 ianuarie 2021-30 iunie 2021.
(4) Pentru perioada contractuală 1 ianuarie 2020-30 iunie 2020, obligaţiile de vânzare pe bază de contracte reglementate se stabilesc astfel:
a) 100% din necesarul de consum al clienţilor casnici, pentru luna ianuarie 2020;
b) 80% din necesarul de consum al clienţilor casnici, pentru luna februarie 2020;
c) valoarea procentuală rezultată din aplicarea, cumulativ, a condiţiilor prevăzute la lit.a) şi b) şi la alin. (3) lit.a), pentru perioada martie-iunie 2020”.
Aşadar ANRE nu a spus negru pe alb care e situaţia care derivă din vechea OUG 114, dar, cunoscând-o, a acţionat în consecinţă: a stabilit că, în prima lună de după debutul dereglementării, adică ianuarie, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica să asigure, la preţ reglementat (cel mai probabil preţul de acum plus 5 lei/MWh, cum aţi putut citi AICI ) toată cantitatea de energie necesară FUI pentru consumul casnic, ştiind că cei patru FUI nu aveau nimic cumpărat “din urmă” pentru a le livra clienţilor lor reglementaţi.
Tocmai pentru că nu aveau de ce să o fi făcut, pentru că ar fi urmat să primească alocările de energie de la producători, prin Ordin ANRE, conform vechii OUG 114.
Pentru a doua lună, februarie, alocarea scade la 80%, iar din martie până în iunie, scade şi mai mult, pentru a se ajunge, în final, la cei 60% pe ansamblul primului semestru.
Ori, de aici începe din nou haosul, care în final se va traduce tot în prețuri mai mari la consumator. Iată de ce.
Hidroelectrica și Nuclearelectrica vor vinde cantități însemnate de electricitate, în primele două luni ale anului, la prețuri mult sub cele ale pieței. Potrivit statisticilor, în ianuarie 2019, consumul a ceea ce este acum reglementat a fost de 0,95 TWh, iar în februarie 2019, de 0,81 TWh. Așadar, doar în ianuarie ambele companii trebuie să vândă circa 1 TWh la preț de cost plus 5%, iar în februarie 640 GWh, către FUI pentru consumul reglementat. Deja directorul Hidroelectrica a explodat în fața acestei situații, acuzând că va fi obligat la supracontractare, după cum puteți citi aici:
Cum își vor recupera acest minus de profitabilitate? Ca și în 2019, crescând prețurile de livrare în piața concurențială, așa cum s-a întâmplat odată cu apariția reglementării. Potrivit unor statistici a unuia dintre furnizori, pe care o puteți citi AICI prețurile din piața liberă, plătite de consumatorii finali, au crescut cu 26% în intervalul iulie 2018-iulie 2019.
Dacă ce au spus sursele noastre este corect, iar FUI nu vor ieși la cumpărare înainte de începutul anului viitor (prețurile în piață sunt mari și acum), vor avea toate șansele să cumpere energie la prețuri mai mari decât acum, în condițiile în care consumul la preț reglementat care le va fi alocat de ANRE scade treptat.
Și ajungem din nou la aceeași poveste: prețurile finale fiind reglementate, ei nu pot transfera în facturile populației costul suplimentar, și ajung din nou la a raporta pierderi, traduse în costuri nerecunoscute din trecut, iar ANRE la va trece ulterior în facturi, înainte de dereglementarea finală, adică vara anului 2021.
Amintim că, potrivit unei estimări chiar a Asociației Companiilor de Utilități (ACUE), de la reintroducerea pieţei reglementate şi până la finalul anului, pierderea cumulată a furnizorilor de ultimă instanţă (FUI) este estimată la circa 150 de milioane de lei, tocmai din costuri mai mari cu achiziția de energie din piața liberă pentru consumul reglementat. În final, va fi plătită de consumatori, prin facturi, deşi reglementarea pieţei, dictată prin OUG 114 avea drept scop exact contrariul: să nu crească facturile populaţiei.
Este așadar posibil să avem și alte costuri suplimentare, de recunoscut din trecut, care apar acum și la de-reglementarea pieței.
