ANRE a elaborat un regulament de selecţie al furnizorilor de energie electrică pe baze concurenţiale. Reglementarea impune existenţa a două tipuri se furnizori de ultimă instanţă şi, practic, conservă de facto monopolul celor patru mari furnizori de energie electrică, Enel, Electrica, E.On şi CEZ, şi după momentul liberalizării totale a pieţei de energie.
Noul regulament al ANRE, aflat încă la stadiul de proiect, introduce noţiunea de Furnizor de Ultimă Instanţă (FUI) obligat şi FUI opţional, pe lângă noţiunea de furnizor concurenţial, care există şi acum. FUI obligat este cel care “ în baza prezentului regulament pe criterii de eligibilitate și capabilitate”, este obligat să asigure furnizarea de energie electrică în sistem de serviciu universal pentru orice client, chiar şi pentru cel care a rămas fără furnizor, iar cel opţional este cel care îşi asumă el furnizarea pentru clienţii care au plecat de la actualii FUI.
Noii FUI vor fi desemnaţi începând cu data de 1 aprilie 2018.
Regulamentul este de natură să conserve activitatea de monopol pe care o au actualii furnizori de ultimă instanţă FUI (Enel, Electrica, CEZ, E.On) în cele opt zone în care au concesionate acum şi distribuţiile de energie eletrică. Asta pentru că, deşi se spune că ei voi fi desemnaţi pe baze concurenţiale, practic nu va putea nimeni să le “fure” clienţii” alimentaţi în regim de serviciu universal. Iată de ce, mai jos.
Practic, actualii FUI devin FUI obligaţi iar regulamentul spune că “pentru fiecare zonă de rețea se desemnează un singur FUI obligat şi un număr nelimitat de FUI opționali”. Care este criteriul de selecţie pentru un FUI obligat? “Criteriul de selecție concurenţială a FUI obligat este capabilitatea, respectiv numărul maxim de clienţi deserviți în zona de rețea, calculat ca medie a ultimelor 12 luni calendaristice încheiate”, scrie în regulament.
Aşadar, niciuna dintre cele opt zone de distribuţie nu poate avea doi FUI obligaţi, iar FUI obligat va fi desemnat cel care are cei mai mulţi clienţi în respectiva zonă de distribuţie. Or, cum actualii FUI sunt cei care au de departe cei mai mulţi clienţi (prea puţini consumatori şi-au schimbat furnizorul) devine clar că nimeni altcineva nu va putea intra în resprectiva zonă în această calitate.
Un FUI obligat nu poate avea această calitate în mai mult de trei dintre cele opt zone de distribuţie, deci se păstrează parţial şi aici status-quo-ul: Enel şi Electrica sunt FUI în câte trei zone de distribuţie.
Licenţa de FUI obligat este valabilă patru ani, iar achiziţia de energie electrică pentru clienţii săi se va face în exclusivitate de pe piaţa pentru serviciul universal (PCSU), a platformei OPCOM.
Celălat tip de FUI este cel opţional. Pentru a primi această calitate, el trebuie să aibă cel puţin 2.000 de clienţi la nivel naţional, iar criteriul concurenţial de selecţie este discountul oferit consumatorilor faţă de preţul de referinţă din zona respectivă.
Dacă se ajunge în situaţia în care Enel nu va mai fi desemnat FUI obligat pentru Bucureşti, Banat şi Dobrogea, Electrica pentru Transilvania şi Nordul Munteniei, E.On pentru Moldova iar CEZ pentru Muntenia, ANRE i-a asigurat pe cei patru mari că şi în această situaţie au mari şanse să îşi păstreze toţi clienţii. În regulament scrie că dacă un FUI obligat îşi pierde, după patru ani, această calitate, clienţii săi trec la noul FUI obligat ce va fi desemnat, însă cu o excepţie: “în situația în care un FUI obligat nu mai este desemnat pentru o nouă perioadă de desemnare, dar este desemnat FUI opțional în zona/zonele de rețea în care a avut calitatea de FUI obligat, clienţii proprii în regim de SU (serviciu universal – n.red.) din zona/zonele respective rămân în portofoliul acestuia și după intrarea în vigoare a deciziei de desemnare în calitate de FUI opțional, dacă nu își manifestă intenția de a trece la noul FUI obligat, la un alt FUI opțional sau la un FC (furnizor concurenţial – n.red.)”.
Clienţii casnici pot oricând să renunţe la actualul regim şi să treacă pe piaţa concurenţială, unde pot fi alimentaţi, în regim de piaţă liberă, de actualul furnizor sau de un altul pe care şi-l aleg, dar aceasta este o opţiune individuală. Intenţia de desemnare a unui FUI prin mecanisme concurenţiale presupunea faptul că, spre exemplu, Enel şi-ar fi putut pierde toţi clienţii alimentaţi în regim de serviciu universal în Bucureşti, dacă ANRE ar fi stabilit o altă metodă prin care acest serviciu să poată fi prestat şi de alt FUI, dar, aşa cum reiese din proiectul de regulament, este imposibil pentru altcineva să intre pe această piaţă.
Vedeţi aici proiectul de regulament al ANRE: Regulament_desemnare_FUI-DD-site_15.05.2017
