Vega Ploiești, a doua rafinărie a celor de la Rompetrol Rafinare, împlinește 120 de ani de funcționare. Săptămâna trecută, am trecut în revistă începuturile rafinăriei și istoria tumultoasă din perioada celor Două Războaie Mondiale. Mai departe, parcurgem o altă perioadă relevantă – comunismul și tranziția către piața liberă.
Cea mai longevivă unitate de profil din țară a dat mereu tonul și a fost pionier în industria petrolieră din România, fiind dotată cu tehnologii și aparatură de ultimă generație, încă de acum peste 40 de ani.
Relatările angajaților ne arată că în anul 1980, în cadrul rafinăriei Vega, fusese construită și pusă în funcțiune singura fabrică de catalizatori din țară. Noua fabrică ridicată atunci aducea o tehnologie nouă pentru acele vremuri – cuptoare electrice de mare putere și alte utilaje complexe aduse din import Germania.
În perioada comunistă, rafinăria Vega a înregistrat un vârf în ceea ce privește prelucrarea materiilor prime. De la înființare până în prezent, în Vega au fost procesate peste 42 milioane tone de materii prime, iar între anii 1972 și 1980, în instalații au ajuns puțin peste un milion de tone de materii prime, din care peste 95% era țiței. Balanța s-a schimbat din 2004, când rafinăria a încetat să mai proceseze țiței și a prelucrat doar alte materii prime primite de la Petromidia Năvodari, rafinăria cu care se află acum în perfectă sinergie.
Revenind la perioada anilor `70 – `80, arhivele rafinăriei arată că Vega prelucra țițeiuri atent selecționate, fapt care îi permitea să obțină în jur de 90 de produse anual de la combustibili, uleiuri, bitumuri și altele, parte dintre produse fiind trimise la export. Pe lângă produsele „clasice”, Vega devenise în acea perioadă un furnizor de produse speciale, care nu se mai fabricau în alte rafinării din țară, fapt pentru care devenise esențială pentru așa numitul „progres al națiunii”.
Din arhivele unității (foto) aflăm despre „Rolul întreprinderii în sistemul economiei”, care dezvăluie că datorită benzinelor de extracție pe care le producea Vega a fost posibilă mărirea numărului de fabrici de ulei comestibil, s-a redus importul anumitor tipuri de uleiuri, Vega fiind singura unitate din țară care le producea. Produsele de aici ajungeau în țări precum Germania, Polonia, Italia sau Austria, iar pentru podul de la Giurgeni – Vadu Oii a fost folosit bitumul hidrofug și cu adaos de cauciuc, care, de asemenea, ieșea doar de pe porțile Vegăi.
Bitumul produs în rafinăria Vega este folosit încă din 1928 pentru drumurile din România sau pentru multe alte întrebuințări, de la izolarea conductelor la fabricarea acumulatorilor, după cum arată documentele din arhiva rafinăriei.
De la rolul esențial în economie la un pas de lichidare
Oamenii care erau instruiți la Vega în perioada comunismului, participau mai apoi la punerea în funcțiune a altor rafinării care abia se deschideau, vezi Combinatul Petrochimic de la Petromidia. Parte din angajații de atunci ai Vegăi au pornit pentru prima dată instalațiile Cocsare și DMT nou construite la Petromidia în anii `80.
Angajații cu vechime din Vega ne-au mai povestit și despre perioada de după Revoluția din 1989 și spun că rafinăria este în funcțiune și astăzi datorită salariaților săi. În august 1997, activitatea operațională a fost sistată temporar, ca urmare a încercării guvernanților de la acea vreme de o închide.
„Atunci am fost mai uniți ca niciodată, am participat la numeroase proteste în fața Guvernului României, și așa au fost convinse autoritățile de atunci să repornim instalațiile. A fost o perioadă foarte grea, pentru că, după primirea aprobării, o parte dintre salariați au fost convocați, fără a fi remunerați, să participe la lucrările necesare pentru ca instalațiile tehnologice să fie repornite în siguranță. S-a lucrat aproape trei luni de zile, fără bani, fără garanții. Dorința de repunere în funcțiune și speranța de reluare a lucrului i-a determinat pe mulți să presteze benevol. A fost un moment foarte greu, dar am sperat, am crezut în noi și am depășit acel moment greu, o bună parte din noi revenind în Vega”, povestesc angajații care au petrecut peste 40 de ani în rafinăria Vega.
Reamintim că, la acea vreme, rafinăria era deținută de statul român. Și poate nu mulți țin minte, dar Rompetrol a cumpărat mai întâi rafinăria Vega. Se întâmpla în 1999, pe 7 mai. În acel moment, Petromidia, „sora” mai mare, încă plana în incertitudine, din cauza repetatelor încercări eșuate de privatizare. O privatizare care a venit în octombrie 2000, moment din care și parcursul Vega a fost unul total diferit.
Au fost create premisele dezvoltării și modernizării rafinăriei din Ploiești. Au fost construite instalații noi (în 2005 a fost ridicată instalația de dezaromatizare, iar în 2007 a apărut și instalația de bitum modificat cu poliemeri), au fost implementate proiecte tehnologice menite să sprijine performanța operațională și componenta de protecție a mediului.
Anul 2004 a marcat unul dintre cele mai importante momente din istoria recentă a Vegăi – renunțarea la procesarea țițeiului și schimbarea totală a strategiei, Vega devenind o unitate de nișă, care a început să proceseze exclusiv materie prime venită în urma proceselor operaționale din Petromidia.
