Brusc, fără vreo consultare sau anunț, Guvernul a eliminat exceptarea de la plata impozitului suplimentar a cantităților de energie pe care producătorii statului le puteau vinde operatorilor rețelelor, pentru acoperirea consumului propriu tehnologic.
OUG 27, cea cu plafonarea prețurilor, instituia posibilitatea ca producătorii de energie electrică controlați de stat să fie scutiți de plata acelui impozit suplimentar de tip “windfall tax”, de 80% aplicat la prețurile de vânzare care depășesc 450 de lei/MWh, într-o singură situație: doar pentru energia pe care o vând distribuitorilor pentru acoperirea consumului propriu tehnologic (CPT) al rețelelor.
Brusc, acest stimulent care era acordat producătorilor ca să vândă energie pentru CPT a fost retras, fără să existe în mediul de business vreo discuție anterioară pe această temă în mod public. Articolul respectiv din OUG 27 a fost abrogat
Interesant este că această modificare a OUG 27, act normativ aprobat deja de Parlament prin lege, fost făcută cumva “pe șest”, și apare ca ultim articol la o nouă OUG, cu nr 112/2022, publicată pe 18 iulie în Monitorul Oficial, dar care se referă la cu totul altceva: “instituirea unor măsuri pentru stimularea investițiilor cu finanțare din fonduri externe nerambursabile în domeniul eficienței energetice, resurselor regenerabile de energie pentru întreprinderi mari și întreprinderi mici și mijlocii, energiei verzi din surse regenerabile destinate autorităților publice locale, precum și unele măsuri în domeniul specializării inteligente, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative”.
Instituirea acelui stimulent era de natură, cel puțin ca dorință, de a ajuta distribuitorii, grav afectați de creșterea costului cu achiziția de energie pentru CPT, să obțină energie la costuri ceva mai mici. În practică nu a fost cazul, au fost destul de puține tranzacții pe piețe prin care distribuțiile să cumpere energie la prețuri mai mici de la producători, aceștia urmând să fie avantajați la rândul lor că nu plătesc acest impozit.
Adică prețurile sunt în continuare mari, și nu se fac tranzacții, ultimul text pe această temă îl puteți citi aici:
Distribuțiile de energie eșuează din nou în tentativa de a cumpăra electricitate din piață. Diferențe enorme între prețurile cerute și cele ofertate – Hidroelectrica a cerut 2.200 lei/MWh
Așadar, rămâne ca singură explicație probabilă dorința Guvernului de a obține, potențial, mai mulți bani, păstrând acea suprataxă pentru toate livrările de energie, în ideea că s-ar fi făcut tranzacții ale producătorilor cu distribuțiile.
Consumul propriu tehnologic a devenit o chestiune spinoasă pentru distribuitori, în contextul creșterii galopante a prețurilor și, implicit, a costurilor lor de achiziție. El este inclus în tariful de distribuție, pe care îl plătesc toți consumatorii, care este reglementat de ANRE. De la 1 aprilie 2022, ANRE a aprobat majorarea tarifelor de transport și distribuție de energie, majorare care acoperă însă doar pierderile înregistrate anul trecut pentru că în tarife se recunoștea un cost de doar 450 de lei/MWh la achiziția de energie pentru CPT ori achizițiile s-au făcut și la 1.000 de lei.
În acest an, prețurile de achiziție din piață au continuat să crească și nu se întrevăd scăderi, astfel că, chiar și cu majorarea de tarife de la 1 aprilie, pierderile distribuitorilor se adâncesc, iar tarifele de distribuție nu mai pot crește până la 1 aprilie 2023.
Potrivit unor informații care au circulat în piață în luna aprilie, se estimează că în cursul acestui an, pierderile cumulate ale distribuitorilor și transportatorului de electricitate din diferența dintre costurile de achiziție ale energiei pentru CPT și cât recuperează din tarifele aprobate de ANRE ar putea ajunge la 3,5 miliarde de lei. Iar băncile, după cum s-a tot spus, încep să refuze să mai finanțeze distribuitorii, pentru că, după sumele împrumutate deja și pentru furnizare și pentru distribuție, au atins limita de expunere pe sectorul energetic.
