Proiectul legii offshore-ului garantează companiilor petroliere care au concesionate perimetre în Marea Neagră că, în afara redevenţei actuale, statul român nu va mai impune vreo taxă cât timp există acordurile petroliere. Iar, dacă totuşi o va face, va fi obligat să restituie banii firmelor, la cerere, în fiecare an. În schimb, companiile petroliere sunt obligate să lucreze cu firme româneşti şi să angajeze forţă de muncă locală.
„În situaţia în care titularii acordurilor petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligaţi să plătească orice sume percepute de autorităţile publice în plus faţă de sumele care ar fi fost datorate în conformitate cu prezenta lege, aceştia vor fi îndreptăţiţi la un credit fiscal integral calculat anual pentru sumele suplimentare achitate; creditul fiscal va fi acordat sub forma unui drept de restituire la nivelul cheltuielilor sau costurilor pe care titularul le are prin plata sumelor suplimentare prevăzute în prezentul alineat”, se arată în proiectul de lege a offshore-ului.
Legea detaliază şi procedura. Dacă statul va impune taxe suplimentare, va fi obligat să diminueze, la cerere, din impozitul pe profit plătit de companii, această sumă. Dacă valoarea taxelor suplimentare care ar putea fi impuse sunt mai mari decât impozitul pe profit, sumele se vor compensa din redevenţe sau alte taxe pe care le vor plăti petroliştii.
Practic, prin această prevedere din lege, statul român garantează companiilor petroliere care au acorduri de explorare/exploatare a perimetrelor din Marea Neagră românească că, în cazul în care va impune orice taxă suplimentară de la intrarea în vigoare a legii offshore-ului, va da banii înapoi.
Prevederea ar oferi aşadar o anumită stabilitate fiscală a companiilor din offshore în cazul în care cineva se gândeşte să inventeze taxe noi, cum a fost taxa pe stâlp de exemplu, care era de 1,5% anual din valoarea totală a activelor, taxă care a fost introdusă, diminuată şi ulterior anulată, dar şi-a produs efectele din 2014 până în 2017.
Citeşte şi:
Ucrainenii studiază posibilităţile pentru a aduce gaze din România
În plus, legea statuează faptul că firmele cu activităţi în offshore nu vor plăti cele două taxe speciale pe care le plătesc operatorii din seectorul de petrol şi gaze de pe uscat: impozitul pentru exploatarea resurselor naturale, de 0,5%, şi impozitul de 60% (în acest an crescut la 85%) pe veniturile suplimentare obţinute în urma liberalizării pieţei gazelor naturale.
Cu alte cuvinte, pentru gazele şi ţiţeiul extrase din Marea Neagră, companiile petroliere nu vor plăti decât redevenţele care sunt în vigoare la data intrării în vigoare a acestei legi. Nivelul lor maxim este de 13% din valoarea producţiei realizate, şi, cum vorbim despre perimetre imense, cel mai probabil acesta va fi şi procentul plătit, potrivit chiar estimărilor mai multor voci din industrie.
Pe de altă parte, în proiectul de lege apar şi două prevederi care să susţină firmele româneşti.
„În condiţii similare tehnice şi de preţ, titularii acordurilor petroliere sunt obligaţi să achiziţioneze bunuri şi servicii de la persoane juridice române cu un capital deţinut în proporţie de peste 25% de persoane fizice şi juridice române”, se arată în proiect. „Titularii acordurilor petroliere au obligaţia ca cel puţin o pătrime din numărul total de angajaţi utilizaţi în vederea derulării acordurilor petroliere să fie cetăţeni români cu rezidenţă fiscală în România”, mai spune proiectul de lege.
Citeşte şi:
Cât a încasat statul român redevenţe de la Petrom în 2017
Aşadar, dacă firmele româneşti pot oferi mărfurile sau serviciile cerute pentru explorarea sau exploatarea perimetrelor, operatorii vor fi obligaţi să cumpere de la ele. O situaţia de care pot profita atât firma Grup Servicii Petroliere, a lui Gabriel Comănescu, singura firmă românească ce operează platforme mobile de foraj, dar şi alţi producători români de ţevi şi utilaje pentru industria petrolieră.
În România, OMV Petrom şi americanii de la ExxonMobil au finalizat cu succes a doua campanie de foraj în perimetrul Neptun din Marea Neagră, unde cele două companii au investit în total 1,5 miliarde de euro, din 2008 până în prezent. Primele estimări arată că în perimetrul Neptun ar putea fi între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi de gaze, iar decizia de exploatare comercială va fi luată în acest an.
O altă companie, Black Sea Oil and Gas, deţimnută de fondul american de investiţii Carlyle, care a concesionat perimetrele Midia şi Pelican din Marea Neagră, va începe producţia la mijlocul anului viitor.
Un al treilea proiect important din Marea Neagră, unde este implicat şi Romgaz, este perimetrul Trident, unde există o descoperire, dar care până în acest moment nu a fost declarată comercială. Aici producţia ar putea începe la o diferenţă de un an-doi faţă de perimetrul Neptun.
