Semnal de alarmă de la ANRE: Când consumul trece de 9.000 MW, România nu mai are cu ce să producă electricitate

Preşedintele Autorităţii de Reglementare în Energie spune că nu plafonarea preţurilor la electricitate este soluţia pentru scăderea facturilor, ci creşterea capacităţii de generare, dat fiind că puterea instalată disponibilă a ajuns să nu mai satisfacă necesarul.

Plafonarea preţurilor la energie electrică este imposibilă într-o piaţă totalmente bursieră, însă autorităţile ar trebui să se preocupe pentru a creşte capacitatea reală de producţie a energiei electrice în România, a declarat, miercuri, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE), Niculae Havrileţ, în cadrul unei conferinţe organizate de publicaţia energynomics.ro, citat de Agerpres.
El a arătat că instituţia pe care o reprezintă a realizat un raport minimal al cauzelor care au dus la creşterile de preţ din ultimele luni de pe piaţa de energie.

„Urmare a unor analize realizate de ANRE, împreună cu Consiliul Concurenţei, privind lunile de vară, am ajuns la concluzia comună că nu au existat înţelegeri în piaţă între actori, în special între producători. Când piaţa solicită o creştere a producţiei, producătorii sunt în dificultate de a răspunde acestei solicitări”, a spus Havrileţ.

Potrivit acestuia, deşi, teoretic, România dispune de o capacitate instalată de producţie a energiei de 22.000 de MW în statistici, practic, când piaţa solicită peste 9.000 de MW, apar deja probleme cu asigurarea necesarului. 

„Nici interconectarea sistemelor nu este extraordinar de mare şi nu ne-ar putea satisface o solicitare în plus între 1.000 şi 2.000. Nu există această interconectare. Deci, din raportul ANRE reiese că măsura pe care trebuie să o ia în considerare Ministerul Energiei, în principal, este o preocupare pentru a creşte capacitatea reală de producţie, alta decât cea din surse regenerabile, pentru că în secetă nu este nici apă, nici vânt, se merge pe producţie convenţională, iar aici trebuie să reliefăm rolul producătorului pe cărbune”, a continuat Havrileţ.

El a amintit o situaţie din anul 2013, când preţul energiei era foarte mic, iar minerii de la Complexul Energetic Oltenia (CE Oltenia) au venit la Bucureşti pentru a cere măsuri administrative pentru creşterea preţurilor.

„În 2013 era o perioadă de consum mic, au fost zece zile libere, 1-10 mai, cererea era de 4.000 de MW, Hidroelectrica deversa, pentru că era exces de apă, Nuclearelectrica era pe poziţii, iar minerii au venit la ANRE unde au stat două săptămâni şi au cerut intervenţia noastră. Le-am comunicat că nu putem interveni, că piaţa nu solicită energie la preţul cerut de Oltenia, pentru că era energie ieftină în exces. Au urmat măsuri drastice la CE Oltenia pentru reducerea cheltuielilor, pentru că nu s-a putut interveni administrativ”, a relatat preşedintele ANRE.

În această vară, situaţia este exact invers şi, la fel ca şi atunci, ANRE nu poate interveni, a susţinut el.

„Acum fenomenul se repetă invers, nu este apă, nu este vânt, reactorul mai cade, iar furnizorii vin şi ne spun că preţul este prea mare şi ne cer să intervenim administrativ şi să plafonăm preţul de producţie, lucru imposibil într-o economie de piaţă în general şi într-o piaţă bursieră 100% în special. Nu ai cum să intervii. Problema este că au dezinformat şi au introdus aceste elemente greşite în discursul public pentru cei care nu cunosc situaţia, s-a introdus ideea că ANRE nu a făcut ce a trebuit, adică nu a intervenit administrativ să inducem pierderi producătorilor, plafonând preţul”, a mai spus Havrileţ.

El a reluat ideea că o soluţie poate fi o mai bună preocupare pentru extinderea capacităţilor de producţie în alte zone decât cele din surse regenerabile, amintind aici proiectul noii termocentrale pe gaze pe care Romgaz o construieşte la Iernut.

„Iernut este o investiţie foarte aşteptată. Este adevărat că doar în zona de resurse regenerabile producătorii beneficiază de susţinerea investiţiilor, dar sunt măsuri care să încurajeze şi alţi producători de energie, cum ar fi piaţa de echilibrare, unde preţul este cel de închidere a pieţei din PZU plus 450 de lei, adică 100 de euro, echivalentul a trei certificate verzi. Pe piaţa de echilibrare pot intra acei producători care pot închide şi deschide rapid, care pot virtual să înmagazineze energie în apă şi, mai nou, în gaze. Intrarea în piaţa de echilibrare este ieftină, ieşirea este ieftină. Hidroelectrica este calificată ca un fel de monopol natural pe această piaţă, dar investiţiile care se fac în producţia pe gaze arată că şi acest domeniu se va dezvolta în următorii 20-30 de ani, pentru a face trecerea de la surse convenţionale spre cele regenerabile”, a mai arătat oficialul ANRE.

Havrileţ a avertizat, totodată, că Piaţa pentru Ziua Următoare ar trebui să fie una de ajustare, iar jucătorii ar trebui să se bazeze cu preponderenţă pe pieţele pe termen lung.

„Trebuie să învăţăm din tot ceea ce s-a întâmplat în piaţă, iar primul lucru pe care trebui să-l învăţăm este că preţul pe PZU nu va mai fi niciodată în medie mai mic decât cel din contractele pe termen lung. De altfel, pe termen lung, preţul a rămas acelaşi, în jur de 165 de lei pe MWh. Este o modalitate corectă pentru orice furnizor să se bazeze pe pieţele la termen, iar Piaţa pentru Ziua Următoare să fie una de ajustare”, a susţinut el.

Havrileţ a mai spus că, pentru producători, aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă din ultimii 20 de ani din punct de vedere financiar, oferind drept exemplu faptul că Hidroelectrica şi Nuclearelectrica au oferit acţionarilor dividende de un miliard de euro. Aceste companii sunt deţinute de statul român în proporţie de 80%, respectiv 82,5%.

„Furnizorii sunt cei care au pierdut, pentru că au contat prea mult pe o piaţă speculativă. Preţul acolo nu este fix, este speculativ, poţi să câştigi sau poţi să pierzi, dar atunci când pierzi nu poţi să ceri măsuri administrative. Din partea marilor consumatori nu am avut plângeri, pentru că ei au contracte pe pieţele la termen”, a completat preşedintele ANRE.