Schema de plafonare a fost gândită ca o soluţie temporară, pentru o perioadă dificilă, dar în prezent nu se mai justifică, iar o nouă prelungire, în condiţiile în care statul e obligat acum să taie cheltuieli şi să crească taxe pentru a reduce deficitul bugetar, ar fi generat riscuri foarte mari, a declarat, pentru AGERPRES, Volker Raffel, preşedintele Federaţiei Patronale a Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE) şi CEO al E.ON România.
Acesta a precizat că de la 1 iulie se va trece la un sistem în care sprijinul financiar va fi acordat doar acelor clienţi care au într-adevăr nevoie de ajutor.
„Şi ştim cu toţii că există clienţi care au nevoie de sprijin. Acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale statului. Dar nu am înţeles niciodată de ce statul plăteşte bani publici pentru a face energia artificial mai ieftină pentru toţi clienţii. Sprijinul trebuie să ajungă la cei vulnerabili, nu la vilele de vacanţă. Din păcate, până la 1 iulie, pe lângă cei care au cu adevărat nevoie de sprijin, plafonarea a însemnat bani publici cheltuiţi inclusiv pentru cei care nu au nevoie de ajutor: oameni cu venituri mari, firme, vile de vacanţă. Trebuie spus clar: revenim la normalitate. Schema de plafonare a fost gândită ca o soluţie temporară, pentru o perioadă dificilă, dar a tot fost prelungită iar azi nu se mai justifică. O nouă prelungire a schemei, în condiţiile în care statul e obligat acum să taie cheltuieli şi să crească taxe pentru a reduce deficitul bugetar, ar fi generat riscuri foarte mari. Pentru că, deşi nu plăteau diferenţa direct prin factură, până la urmă consumatorii o plătesc prin taxe şi impozite mărite. Şi, de asemenea, statul este un rău-platnic către furnizori, iar aceştia nu se mai pot împrumuta pentru a suporta diferenţa dintre preţul real şi cel plafonat”, a explicat Volker Raffel.
Plafonarea a ţinut artificial preţurile mult sub cele reale
Oficialul ACUE a subliniat că plafonarea a ţinut artificial preţurile mult sub cele reale şi, de acum, factura va reflecta costurile reale de producţie, transport şi distribuţie plus taxele către stat.
„De acum, fiecare vede în factură costul real şi plăteşte direct, fără ajutor generalizat. Preţul nostru din iulie este acelaşi cu cel din iunie. Plafonarea a ţinut artificial preţurile mult sub cele reale. De exemplu, furnizorii au cumpărat energie cu peste 600 lei/MWh, dar au vândut-o cu 150 lei/MWh şi au aşteptat luni de zile ca statul să le plătească diferenţa. Si încă mai au de primit o mare parte din sumele restante. A devenit evident ca acest lucru nu mai poate continua”, a spus Volker Raffel.
El a menţionat că furnizorii nu controlează aceste costuri, ci doar le colectează prin factură, care va arăta cât costă în mod real energia pe care o primesc clienţii.
„Este important de spus un lucru simplu: nimeni nu poate vinde o marfă sub preţul real şi să reziste pe termen lung. Furnizorii cumpără energia scump şi dacă o vând ieftin, fără sprijin, ajung în colaps. Iar asta ne-ar afecta pe toţi. Nimeni nu poate vinde sub cost şi să reziste. Nu există magie: ceea ce consumi, plăteşti. Şi pentru a permite ca lucrurile să funcţioneze mai departe, piaţa trebuia redeschisă”, a arătat preşedintele ACUE.
Acesta a admis că, într-adevăr, consumatorii cu venituri mici se tem de o creştere a facturilor, însă pentru consumatorii vulnerabili statul va interveni cu vouchere sau alte forme de sprijin.
„La un consum mediu al celor care consumă mai puţin de 100 kWh, diferenţa înseamnă aproximativ echivalentul preţului pentru două pachete de ţigări pe lună. E adevărat că, pentru consumatorii vulnerabili, şi o astfel de creştere poate fi resimţită. Iar aici va interveni statul cu vouchere sau alte forme de sprijin direct, ţintit exact către cei cu venituri mici sau fără venituri, fără ca acest ajutor să mai afecteze foarte mult bugetul sau piaţa”, a punctat Volker Raffel.
Furnizorii percepuţi ca ”ţapi ispăşitori” pentru creşterea preţurilor
Oficialul ACUE a atras atenţia că nemulţumirile oamenilor legate de preţ se îndreaptă nejustificat către furnizori, pentru că numele acestora apare pe facturi, însă furnizorii doar emit factura, nu fac ei preţul.
„Şi, din păcate, inclusiv din mediul politic, am văzut diverse declaraţii care încurajează în mod greşit această percepţie şi îi transformă pe furnizori în „ţapi ispăşitori” pentru creşterea facturilor. De aceea, cred că merită efortul de a încerca să clarificăm lucrurile: furnizorii nu şi-au crescut marja, ei câştigă cam la fel ca acum 5-6 ani, chiar dacă inflaţia a crescut an de an. Din suma trecută în factură, producătorii, transportatorii, distribuitorii şi statul sunt cei care primesc grosul banilor. Dacă ne uităm la acest an comparativ cu 2019, vedem că producătorii şi-au triplat câştigurile. La fel, sunt creşteri pentru transport şi distribuţie. Şi, de asemenea, creşterea acestora din urmă este puternic determinată de preţurile mai mari ale producătorilor, deoarece există şi un consum tehnic în reţele. Iar peste toate acestea vine şi statul cu taxele şi impozitele sale. Furnizorii doar colectează banii şi îi dau mai departe către aceştia”, a mai explicat el.
Atunci când oamenii aleg un furnizor, trebuie să analizeze tot pachetul: preţ corect, servicii incluse, calitate, stabilitate
Referindu-se la capacitatea unor furnizori de a propune oferte mult mai avantajoase faţă de cele ale majorităţii, Volker Raffel a afirmat că unii pot vinde mai ieftin o perioadă, pentru a atrage clienţii şi că diferenţele vin din strategii comerciale (pentru că un furnizor trebuie să se asigure că are energie pentru clienţi şi când e secetă, şi când e noapte, şi când nu bate vântul), precum şi din serviciile incluse.
El spune că un consumator doreşte de la furnizorul său un preţ corect (cât mai mic), asistenţă, dar şi continuitate.
„Un consumator informat îşi alege furnizorul uitându-se la toate aceste criterii şi e conştient că ofertele prea bune ca să fie adevărate, care nu au nicio legătură cu piaţa, pot în scurt timp să îi dea bătăi de cap foarte mari. Unii pot vinde mai ieftin o perioadă, ca să atragă cât mai mulţi clienţi. Într-adevăr, energia produsă în hidrocentrale este mai ieftină, dar cantitatea e limitată. Când nu mai poate fi acoperită cererea din propriile centrale, diferenţa va trebui cumpărată de pe piaţă, la aceleaşi preţuri ca toţi ceilalţi furnizori. Şi atunci, vânzătorul va trebui fie să scumpească, fie să vândă în pierdere, ceea ce nu poate face nimeni dacă nu vrea să intre în faliment”, a detaliat el.
Preşedintele Federaţiei Companiilor de Utilităţi din Energie a atras atenţia că ”un preţ prea mic poate ascunde clauze neclare sau valabilitate limitată” şi recomandă clienţilor să citească atent oferta şi să aleagă ce e mai sigur pe termen lung.
Patru motive pentru care România are printre cele mai mari preţuri la energia electrică din Europa
În opinia lui Volker Raffel, sunt patru motive pentru care România are printre cele mai mari preţuri la energia electrică din Europa, iar soluţia pe termen lung ar fi investiţii în centrale noi, reţele moderne şi surse regenerabile, care sunt recompensate conform valorii lor juste, deoarece fără investiţii nu vom avea facturi mai mici.
Cele patru motive principale sunt: contextul internaţional – crizele au scumpit gazul şi energia; faptul că România nu a construit suficiente centrale noi, iar supracapacităţile rezultate din scăderea consumului industrial începând cu anii ’90 au dispărut; faptul că nu suntem suficient de conectaţi la reţeaua europeană de energie, iar asta înseamnă costuri mai mari (dacă nu avem suficiente legături, suntem „izolaţi” şi trebuie să ne bazăm doar pe ce producem noi în ţară, chiar dacă este mai scump); faptul că e nevoie urgentă de investiţii în reţele moderne, în distribuţie, pentru a prelua mai bine energia pe care prosumatorii doresc să o injecteze, dar autoritatea de reglementare încă nu creează cadrul legislativ necesar pentru ca acest lucru să se întâmple.
Toate achiziţiile de energie electrică se bazează pe prudenţă şi predictibilitate
Potrivit oficialului ACUE, furnizorii achiziţionează energia electrică din surse variate, deoarece principala lor responsabilitatea este să găsească energie suficientă pentru toţi clienţii pe care îi au.
„Astfel, în funcţie de disponibilitatea existentă pe piaţă, cumpărăm de la producători sau traderi, prin contracte bilaterale, prin intermediul pieţelor centralizate administrate de OPCOM/BRM, dar şi din import, atunci când condiţiile comerciale sunt avantajoase, toate acestea fiind realizate în avans. Completăm portofoliul de energie şi prin achiziţii de pe piaţa spot, pentru a acoperi variaţiile de consum şi a menţine un echilibru eficient în procesul de achiziţie. Toate achiziţiile se bazează pe prudenţă şi predictibilitate”, a precizat Raffel.
Acesta a subliniat că variaţia consumului este importantă, în zilele însorite fiind foarte multă energie electrică în sistem după-amiaza, iar preţul este foarte mic, dar clienţii ajung acasă seara şi pornesc aerul condiţionat, iar în acele ore energia electrică este mai scumpă.
„Cu toate acestea, noi livrăm energie clienţilor noştri exact când au nevoie, motiv pentru care fiecare furnizor trebuie să cumpere energie la un preţ mai mare decât cel al „bandload”-ului vândut, de exemplu, la BRM”, a punctat Volker Raffel.
Lipsă de lichiditate pe piaţa angro de energie; statul trebuie să stimuleze producătorii să vândă mai devreme şi transparent, să dezvolte pieţe eficiente
Şeful E.ON România susţine că este nevoie ca autorităţile să dezvolte un plan pentru crearea unei ”pieţe cu adevărat liberă şi funcţională”, arătând că pe piaţa angro de energie există încă o lipsă de lichiditate şi punctând că în multe alte ţări pot fi cumpărate cantităţi pentru anii 2027, 2028, în timp ce în România nu se ştie preţul energiei electrice pentru lunile de vară din 2025.
„Trebuie să avem o propunere concretă din partea Consiliului Concurenţei, din partea ANRE, a Ministerului Energiei, să avem un plan clar cum ajungem la o piaţă cu adevărat liberă şi funcţională. Este nevoie să vină şi producători în piaţă, să ofere cantităţi semnificative, nu doar câţiva MW. Dacă asta se întâmplă astăzi, înseamnă că noi vom şti la ce preţ să cumpărăm energie electrică sau gaze naturale pentru o perioadă după plafonare. Şi dacă ştim asta, putem să comunicăm preţurile pentru clienţii noştri”, a spus Raffel.
El a menţionat că E.ON România caută constant cele mai bune surse de energie, de la producători diferiţi şi prin contracte pe termen lung, dar este nevoie de mai multă claritate şi ofertă pe piaţa angro.
„Furnizorii şi clienţii trebuie să ştie din timp cât costă energia, pentru a-şi putea planifica cheltuielile. Statul şi autorităţile trebuie să stimuleze producătorii să vândă mai devreme şi transparent şi să dezvolte pieţe mult mai eficiente. În paralel, noi ne concentrăm pe soluţii complete: panouri solare, sisteme de răcire şi încălzire eficiente, servicii digitale şi suport clienţi. Vrem să fim mai mult decât un furnizor de energie. (…) Sunt încrezător că, după ce emoţiile stârnite de revenirea la piaţa liberă se vor mai risipi şi lucrurile se vor aşeza, oamenii vor vedea clar ce primesc pentru banii lor: energie, soluţii moderne, aplicaţii care uşurează viaţa”, a conchis şeful E.ON România.
