Pământurile rare, energia, apa potabilă – toate devin monedele unui viitor incert, cu prețuri pe care doar unii și le pot permite, iar pe fundalul încălzirii globale, competiția pentru resurse intensifică tulburările geopolitice și abordările extremiste.
Opinie de Daniel Apostol
Într-o recent publicată analiză economică, Dambisa Moyo – autoarea a cinci cărți de succes despre macroeconomia și geopolitica globală – spune că „pe măsură ce tensiunile geopolitice cresc și economia globală continuă să se fractureze, mai multe forțe și tendințe puternice amenință să împiedice creșterea PIB-ului, ceea ce duce la instabilitate socială și politică”.
Tranziția energetică, un imperativ al secolului nostru, rămâne prizoniera unei inegalități sistemice. Pe de o parte, țările cu bogate resurse financiare și tehnologice și cu politică coerentă își permit să investească masiv în surse de energie regenerabilă. Pe de altă parte, statele cu bugete naționale insuficiente și cu voință politică fragmentată sunt condamnate să riște propriile proiecte de investiții în producția de energie și să rămână dependente de importurile de energie ce se vor dovedi adesea împovărătoare pentru bugetele lor.
În mijlocul luptei pentru supremație energetică, România deține cheia către un viitor mai sigur și sustenabil, dar pentru a avea succes, va trebui să își joace cărțile cu înțelepciune și hotărâre, mai ales când politicienii se lasă seduși de tendințe populiste, mai grav naționaliste și chiar extremiste. Deși resursele naturale bogate îi oferă un potențial și oportunități semnificative, România se află într-un punct critic în punerea în practică a strategiei sale energetice. Presiunile generate de tensiunile globale și de tendințele extremiste amenință să deturneze un parcurs strategic rațional.
Resursele sale de gaze naturale reprezintă o oportunitate rară de a acoperi o bună parte din costurile tranziției energetice și de a adopta tehnologii sustenabile. Exploatarea responsabilă a acestor resurse poate oferi țării noastre șansa de a traversa mai eficient provocările unei economii globale în schimbare și de a deveni un jucător important pe scena energetică europeană. Printr-o gestionare strategică și sustenabilă a resurselor sale, țara noastră poate răspunde atât nevoilor interne, cât și celor ale partenerilor externi, contribuind la stabilitatea și securitatea regională: vezi starea de urgență energetică din Moldova sau necesarul de energie din Ucraina.
Dar instabilitatea legislativă și politică reduc considerabil capacitatea de a atrage investiții în exploatarea resurselor naturale și în noi tehnologii de producție de energie. Exemplul exploatării de gaze din Marea Neagră este elocvent. Deși aceste resurse puteau de mult timp transforma România într-un producător și exportator major de energie, procesul decizional a fost afectat de multe întârzieri, de politici populiste și de presiuni externe. Iar instabilitatea politică e sporită după alegerile parlamentare de la 1 Decembrie.
În plus, un factor alarmant care poate nimici viitorul energetic al României este ascensiunea mișcărilor extremiste, care exploatează temeri legitime legate de costurile tranziției energetice și impactul social al schimbărilor. În multe cazuri, aceste grupări promovează retorici simpliste care împiedică adoptarea unor soluții durabile. De exemplu, opoziția vehementă față de tehnologii moderne pentru energie regenerabilă este adesea alimentată de teorii ale conspirației bazate pe argumente false, care ignoră flagrant adevăruri evidente și beneficiile economice și de mediu pe termen lung. Polarizarea discursului public poate bloca inițiativele necesare pentru a asigura o tranziție echitabilă și eficientă.
Politicile extremiste, naționaliste sau radical-populiste subminează stabilitatea și predictibilitatea necesare pentru investițiile pe termen lung, agravând provocările legate de tranziția energetică și împiedicând colaborarea internațională și implementarea unor soluții pentru dezvoltarea durabilă.
Viitorul energetic (și economic) al României depinde de capacitatea sa de a echilibra resursele naturale, de a administra provocările regionale și de a contracara influențele populiste sau extremiste. Este momentul ca țara să își asume activ o viziune strategică pe termen lung, care să pună în balanță interesul național proeuropean și anti-extremist, cu realitățile unei lumi în schimbare.
Iar timpul nu este de partea noastră – acțiunea trebuie să fie rapidă, coordonată și curajoasă.
Daniel Apostol este Director General al Federației Patronale a Energiei
Daca nici Federația Patronală a Energiei nu spune adevărul decât parțial fara a cere tragerea la răspundere a vinovaților pentru starea de risc ridicat al SEN ,cu importuri la limita maxima a liniilor de interconectare atunci chiar e GRAV!! Doar pedepsirea celor care ne- au adus în starea asta și eliminarea lor de la butoane,poate redresa situația! Nu poți rezolva problemele de azi cu abordările de ieri( mințile de ieri) deoarece ele au creat problemele,ele ar continua ce au făcut! Au ridicat mânuta precum elevul mediocru avid de note mari prin 2012 angajând țara la oprirea capacităților de producție pe cărbune pâna in 2032,deși Polonia și Germania- sub aceleași Directive ale UE – le vor menține pâna in 2045 respectiv 2049!! Făra capacităti de stocare,degeaba avem generatoare eoliene și panouri fotovoltaice de cca 4000 MW împreuna. Cu mai puțin de 100 MW capacități de stocare( niciuna făcută de stat!) pierdem banii la export ( uneori la preț negativ) și plătim dublu față de nemți și triplu fata de francezi. Dl Apostol ocolește cu ” grație” aceste aspecte,plus batjocură de la Doicești cu SMR – urî ale unei falite firme americane NuScale,incapabilă la ea acasă să finalizeze contractul similar în statul Idaho ,care a reziliat contractul cu incapabilii. Ajunseseră la 96 $/ Mwh produsa față de contractul care stipula 60 $/ Mwh !!! Și vin slugile pupincuriste sa le de-a cadou banii de care noi noi avem nevoie – oricine e cât de cât inițiat simte gravitatea !! Care slugi sunt păstrate în funcții! Că au favorizat cumpărarea EON de către statul maghiar( prin MVM) că Romgaz ( al statului nostru) nu a avut liber,nu poate termina amărâta de centrala pe gaze de la Iernut,care din 2020 trebuia să injecteze in SEN din centrul său cei 430 Mw contractați in 2016!! OMV a terminat in trei ani centrala de la Brazi de putere dubla! Dar impotenții ramân pe funcții!! Lume pe dos,cum este titlul cărții italianului Vannacci apăruta anul acesta la editura Librex.