Energia eoliană va avea cel mai mare aport la producţia de energie electrică a Europei, încă din deceniul următor , după o creştere susţinută în anii ce vin, generată atât de reducerea costurilor, cât şi de politica de decarbonizare susţinută de Comisia Europeană.
Peste 30% din producţia de energie electrică a Europei va fi susţintă de turbinele eoliene în anul 2040, a declarat preşedintele Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), Fatih Birol, la conferinţa Wind Conference 2018, organizată la Hamburg de WindEurope, asociaţia industriei eoliene din Europa.
“ Vântul va deveni cea mai importantă sursă de energie electrică din Europa. Producţia eolianului se va tripla, până în 2040, când vom avea 1.100 TWh”, a spus preşedintele IEA.
El a prezentat şi un grafic cu evoluţia capacităţii instalate pe fiecare sursă de energie, grafic în care se arată că, potrivit estimărilor IEA, chiar în jurul anului 2025 se va ajunge ca eolianul să fie cea mai importantă sursă de energie electrică a Europei.
Potrivit expertului IEA, în 2040 producția de energie eoliană va evolua de la actuala pondere de 10% la peste 30% din totalul energie produse la nivel global. Ponderea energie solare se va dubla la rândul său de la 5 la 9%, iar bioenergia va avansa de la 16 la 24% din totalul energiei produse pe glob. Energia produsă din gazul natural va stagna la 16%, în timp ce cărbunele își va reduce importanța de la 20% la 5%.
La sfârşitul anului trecut, în Europa erau instalaţi 169 GW în eolian, vântul fiind a doua sursă de generare a energiei electrice de pe continent.
Această evoluție este rezultatul faptului că în ultimii ani investițiile globale în electricitate au fost pentru prima dată în istorie superioare celor din sectorul de petrol și gaze, iar cererea de electricitate a crescut cu 3% în 2017, într-un ritm dublu față de celelalte cereri de energie
“În Europa, în cărbune şi nuclear vor fi închideri de capacităţi, din motive de protecţie a mediului şi din considerente politice. Ponderea gazului va scădea mai lent, din cauze creşterii eficienţei consumului, iar solarul va ajunge să fie peste cărbune. Vântul va fi numărul unu. Eolianul din Uniunea Europeană va produce cât să poată asigura tot consumul Japoniei, de exemplu. Se va ajunge acolo ca urmare a politicii Bruxelles-ului, cât şi a regementărilor naţionale dar şi a industriei, care-şi reduce costurile”, a spus Birol.
Comisarul European pentru Energie şi Mediu, Miguel Arias Cañete, prezent şi el la conferinţa WindEurope, a reiterat angajamentul Comisiei de atingere a unei ţinte de 32%-energie regenerabilă din total consum de energie la nivelul Uniunii şi a avut chiar o poziţie şi mai fermă: Comisia va putea interveni şi va putea recomanda amendarea strategiilor energetice naționale în sensul stimulării investițiilor în producția de energie regenerabilă și a infrastructurii aferente,
Prevederea este cuprinsă în noul acord politic privind pachetul energetic convenit de CE și Parlamentul European înaintea vacanței de vară.
În plus, statele membre va trebui să publice transparent regulile de promovare a investițiilor în acest sector, reglementări clare pentru schemele de suport, bazate pe principiul predictibilității, fără modificarea legislației cu aplicare retroactivă.
Potrivit raportului anual publicat la începutul anului de WindEurope, investițiile în noi proiecte eoliene onshore și offshore în Europa au scăzut cu 19% anul trecut, până la 22,3 miliarde euro, de la un nivel record de 27,5 miliarde euro în 2016. Totuşi, scăderea investiţiilor se datorează scăderii costurilor, pentru că în 2017 s-au instalat 16,8 GW, în creştere cu 25% faţă de 2016, şi un record anual absolut. În rândul țărilor europene, Germania a fost cel mai mare investitor în energia eoliană în 2017, fiind responsabilă pentru 30% din investițiile totale, urmată de Marea Britanie cu 22%.
În România sunt instalaţi circa 3.000 MW în parcuri eoliene. Cei mai mari deţinători de capacităţi sunt companii străine, ca CEZ, Enel Green Power, EdP Renewables, Engie, Verbund.
Parca Tratatul de funcționare al UE spune altceva privind dreptul SM de a-și alege mixul energetic! Într-adevăr, țintele de reducere al emisiilor, nu numai de carbon, trebuie sa devina obligatorii. Aici însă, securitatea energetica poate fi o problema (v. Polonia de exemplu)
Sorry, Teodor Chirica!
Sorry, CHIRICA!