Cele mai mari companii de utilități europene, Enel și Iberdrola, au prezis tranziția către energie curată în urmă zeci de ani, în vreme ce alți jucători se confruntau cu un cost ridicat al producerii de energie din soare și vânt și au optat pentru cărbune și petrol, se arată într-o analiză Reuters.
Datorită deciziilor timpurii de a cumpăra rețele electrice și de a construi centrale regenerabile, cele două grupuri energetice, cândva conservatoare, se numără acum printre cele mai importante companii de energie verde la nivel mondial care intră, cu încredere, în lupta cu Big Oil pentru a furniza energie cu emisii reduse de carbon.
Giganții petrolieri europeni precum BP, Royal Dutch Shell și Total și-au concentrat atenția asupra sectorului energetic, pentru a-și dezvolta afacerile și pentru a se reinventa drept furnizori de energie curată.
Însă vor trebui să se lupte cu cotele de piață ale liderilor precum Enel și Iberdrola, care s-au poziționat deja de ani de zile pentru a profita de trecerea la energie mai curată, punând pariu că dispariția combustibililor fosili este inevitabilă.
„Tranziția energetică este parte din viața mea”, a declarat pentru Reuters directorul executiv al Enel, Francesco Starace. „Nu a existat niciun moment eureka pentru noi. Am considerat că este stupid să continuăm așa mult timp.”
Transformarea celor două companii în centrale verzi la nivel global a contribuit la creșterea profiturilor și a prețurilor acțiunilor, generând în același timp numerar și dividende în ciuda pandemiei globale. În ultimii doi ani, acțiunile celor două grupuri au crescut brusc, pe măsură ce investitorii au renunțat la acțiunile petroliere pentru a cumpăra acțiuni în companii care au baza financiară și competențele necesare pentru a conduce tranziția energetică accelerată.
Enel și Iberdrola au construit capacități de energie curată pe piețe cheie precum Statele Unite și America Latină și își propun acum să ajungă la o capacitate regenerabilă de 215 gigawați până în 2030 – suficient pentru a alimenta aproximativ 150 de milioane de gospodării europene, conform unei estimări făcute de firma de consultanță Wood Mackenzie.
Alte companii de utilități de top care au beneficiat de tranziția de la combustibilii fosili includ gigantul eolian și solar Solar NextEra Energy din Statele Unite și Orsted, dezvoltatorul parcului eolian offshore din Danemarca. (Grafic: Piețele bursiere favorizează companiile verzi de utilități)
„Kiss The Frog”
Înainte de a se alătura companiei Enel la începutul secolului, Starace determina companiile axate pe petrol și cărbune să treacă la turbine pe gaz, mai puțin poluante.
„Nu este prima tranziție energetică, înainte a fost cărbunele, apoi s-a trecut la gaz și așa mai departe”, a spus el. „Mi-a plăcut caracterul sustenabil al surselor regenerabile de energie, faptul că reutilizăm energia soarelui.”
Punctul de cotitură pentru Enel a fost crearea Enel Green Power (EGP) în 2008, imediat după preluarea Endesa din Spania, în valoarea de 39 de miliarde de euro, o înțelegere care i-a permis accesul pe piețele în dezvoltare rapidă din America Latină. Starace a fost numit să conducă EGP ca o afacere independentă viabilă, care nu se bazează pe stimulentele generoase pe care guvernele le ofereau atunci pentru a iniția proiecte verzi.
„Energiile regenerabile erau un joc diferit – centrale mai mici, mai puțin competitive, mai costisitoare. Aveau nevoie de un spațiu propriu, cu proiecte și tehnologii adecvate,” a declarat o sursă care a lucrat la EGP. Când Starace a devenit director executiv al grupului Enel în 2014, a răscumpărat rapid acțiunile EGP listate în 2010, astfel încât motorul de creștere să fie complet intern.
Directorul executiv al Iberdrola, Ignacio Galan, a făcut o trecere și mai timpurie de la cărbune și petrol, când a preluat conducerea celei mai mare companii private din Spania în 2001.
A început să închidă centrale electrice pe bază de păcură – 3,2 gigawați (GW) dezafectați până în 2012 – și a închis ultimele două centrale pe cărbune ale companiei în 2020.
În același timp, Iberdrola și-a sporit cheltuielile pentru construirea de centrale regenerabile în Spania, în principal parcuri eoliene, de la 352 milioane de euro (413 milioane de dolari) în 2001 la peste 1 miliard de euro în 2004.
Galan s-a confruntat cu rezistență internă și piedici de reglementare, deși banca elvețiană UBS a declarat într-un raport din 2002 intitulat „Kiss the Frog” că noua direcție a Iberdrola, cu emisii reduse de carbon, ar putea aduce profit.
Investitorii trebuiau convinși. O sursă din Iberdrola își reamintește îndoielile unui manager de active din SUA cu privire la parcurile eoliene în 2004, numindu-le săgeți aruncate în aer. S-a răzgândit când a vizitat un parc eolian din Spania, în 2007.
„Era sceptic, dar trei ani mai târziu a spus că avem dreptate”, a spus sursa. (Grafic: obiective ambițioase, dar drum lung pentru a ajunge la nivelul celor mai importante companii de energie regenerabilă)
Despărțiți de rețele
Firma de consultanța Rystad Energy spune că giganții petrolieri au un drum lung de parcurs pentru a ajunge din urmă principalele companii de energie regenerabilă în ceea ce privește capacitatea, în ciuda obiectivelor ambițioase. Rystad Energy estimează că Enel va fi în continuare lider, până în 2035, urmat de Iberdrola și NextEra.
Enel și Iberdrola au un alt avantaj important, greu de atins de către companiile petroliere, conform analiștilor – afaceri profitabile în domeniul rețelelor electrice. Aproape jumătate din câștigurile Enel și Iberdrola provin din milioanele de kilometri de linii electrice care transportă energie electrică la gospodăriile din Europa, Statele Unite și America Latină.
„Rețelele sunt coloana vertebrală a tranziției energetice”, spune Javier Suarez, șeful departamentului de utilități, Mediobanca Milano. „A le deține înseamnă a avea un flux de numerar constant și un risc mai mic de investiții.” Majoritatea rețelelor sunt monopoluri cu randamente reglementate și garantate, iar operatorii rareori le pun la vânzare. „Orice nou intrat în industrie nu va putea avea acces facil sau, cu siguranță, nu va avea acces ieftin la activele pe care Iberdrola și Enel le au – activele de infrastructură”, a declarat analistul Tom Heggarty de la Wood Mackenzie.
Rețelele construite pentru a prelua fluxurile de energie într-un singur sens, de la centralele pe combustibili fosili, au acum nevoie de investiții masive pentru a integra producția de energie electrică din surse precum panourile solare de acoperiș, care pot injecta curent electric în rețea.
Analiștii cred că lideri precum Enel și Iberdrola sunt cei mai probabili candidați să aducă capital.
Deoarece randamentele sunt de obicei blocate în contracte, cheltuielile sporite în rețele și activele de producere a energiei regenerabile se traduc în profit mai mare pentru principalele companii verzi, a spus Goldman Sachs. Conform calculelor băncii americane, atingerea obiectivelor internaționale de reducere a emisiilor de carbon până la zero net până în 2050 va necesita o creștere de 200% a cheltuielilor pentru o astfel de infrastructură energetică. Enel caută acum să-și extindă rețeaua în Europa, America Latină, Statele Unite și regiunea Asia-Pacific, conform surselor.
În noiembrie, grupul a anunțat că va cheltui 150 de miliarde de euro din surse proprii pentru a reduce emisiilor de carbon cu 80% până în 2030 și pentru a tripla capacitatea de energie regenerabilă, până la 120 GW, aproape jumătate din investiția totală fiind alocată rețelelor. Între timp, Iberdrola și-a alocat în rețele peste o treime din planurile de cheltuieli, mai ales în Statele Unite, care devin pentru grup cea mai mare piață pentru activele reglementate.
Compania s-a angajat să cheltuiască 150 de miliarde de euro pentru triplarea capacității sale regenerabile și pentru dublarea activelor de rețea până în 2030. Sumele pun în umbră cifrele anunțate până acum de către companiile europene petroliere pentru afacerile lor verzi.
„Nu cred că a fost simplu să decidă să cheltuie bani pentru sursele regenerabile de energie”, a spus Pierre Bourderye de la PJT Partners despre Enel și Iberdrola. „Dacă ar fi fost simplu, alții ar fi făcut-o în același timp, dar au făcut-o 10 ani mai târziu.”
(1 $ = 0,8516 euro)
