În contextul turbulențelor de pe piața de gaze, zeci de mii de clienți casnici care au fost abandonați de furnizorul lor au ajuns să fie alimentați în regim de ultimă instanță de Engie, pentru că așa spune legea. Ei trebuie să știe câteva lucruri.
Peste 50.000 de clienți casnici de gaze naturale, care erau alimentați de Progaz, Harghita Gaz, Gecabulid, Tulcea Gaz, Dornacor, Restart Energy primesc deja, sau urmează să primească, gaze naturale în regim de ultimă instanță de la Engie România, are este acum Furnizor de Ultimă Instanță (FUI). Ei trebuie să știe câteva lucruri.
În primul rând, au ajuns clienți în regim de ultimă instanță ai Engie, care este acum FUI pentru că legislația impune ca, în orice situație, inclusiv în cea în care furnizorul lor vechi dă faliment, clienții persoane fizice nu rămân fără gaze. Cum furnizorul lor i-a abandonat și ei nu au semnat un nou contract cu altul, sunt trecuți automat la FUI de către Autoritatea de Reglementare (ANRE). În acest caz la Engie, unde vor plăti, în teorie, prețul de FUI, care în sine este un preț penalizator, mai mare decât prețul pieței.
ATENȚIE! În condițiile în care este în vigoare, până în primăvară, schema de plafonare a prețului și compensare a facturii, clienții preluați NU PLĂTESC până la finalul lunii martie prețul întreg de FUI.
În acest moment, acest preț de FUI al Engie este de 643 de lei, calculat luna trecută pentru luna aceasta. Dar oamenii vor plăti, chiar și trecuți la FUI, NU ACEST PREȚ, ci cel mult 370 de lei/MWh de gaze, cu tot cu tarife și taxe. În plus, dacă în această lună ai un consum de maximum 154 metri cubi, vei primi, chiar dacă ai ajuns la FUI și compensarea de 33% din prețul-marfă al gazului din factură. Adică vei putea primi o reducere suplimentară de circa 150 de lei/MWh, din calculele făcute noi.
În al doilea rând trebuie să știi că poți renunța să fii client de ultimă instanță al Engie, dacă îți găsești un alt furnizor, cu un preț mai bun. Ofertele de acum arată însă că sunt foarte puține pe care, dacă le-ai alege, ai plăti în final mai puțin decât prețul plafonat, de 370 de lei/MWh. Acestea vin doar de la celălalt mare furnizor al populaței, E.On, și nu sunt toate cu preț fix garantat pe toată durata contractuală.
De asemenea, legea îți dă posibilitatea să refuzi să fii preluat de Engie. În acest caz, ai la dispoziție șapte zile de când primești notificarea de la Engie cum că ai fost preluat de el să-i anunți că refuzi preluarea. Dacă ți-ai găsit alt furnizor, care începe furnizarea înainte ca tu să refuzi trecerea ta la FUI, poți să o faci. Dacă nu și-ai găsit alt furnizor și refuzi totuși să fii preluat de Engie, vei rămâne fără gaze, după cel puțin o săptămână. Engie te va anunța despre tăierea gazelor cu cel puțin trei zile înainte de data sistării alimentării.
Nu poți rămâne totuși prea mult client la FUI
Reglementările vechi spuneau că ai la dispoziție trei luni ca să își găsești un furnizor concurențial de gaze și să pleci de la FUI. Un proiect de ordin al ANRE, care va intra în vigoare în scurt timp, extinde acest termen: dacă nu vrei să pleci, FUI e obligat să te țină client al lui un an de zile. Totuși, trebuie să ții minte că acest preț plafonat pe care îl plătești se aplică doar până la finalul lunii martie. De atunci încolo ar trebui să fii client al altui furnizor pentru că prețul FUI, care nu va mai fi plafonat, va fi cu siguranță peste prețurile din piață.
Engie nu mai vrea să fie FUI, nu e nicio problemă pentru clientul preluat
Engie a anunțat ANRE și anunță și clienții preluați că, începând din 15 decembrie, nu mai dorește să fie FUI, tocmai pentru că schema de sprijin recent intrată în vigoare creează dezechilibre financiare majore pentru companie. ANRE este însă pe care să modifice regulamentul de preluare în regim de FUI care presupune două lucruri. Pimul este că, de facto, dacă nu apar alți furnizori care să doreasă să fie FUI, Engie nu poate renunța la acest statut. Al doilea este că, și dacă Engie va renunța, clientul va fi preluat de alt FUI. El nu rămâne fără gaz și, până la finalul lunii martie, i se va aplica mecanismul de plafonare și compensare prevăzut de lege, indiferent de furnizor.
