Philip Lowe, director general al Directoratului pentru Energie al Comisiei Europene şi cel mai înalt oficial din Uniunea Europeană în acest domeniu este nerăbdător. Piaţa internă de energie, a cărei creare ar trebui să o supravegheze, se loveşte de scepticism peste tot. Instituţiile financiare sunt prudente cu investiţiile, deoarece nu cred că piaţa va fi liberă, fără amestec politic.
Statele membre tind să-şi urmărească propriile politici pe termen scurt, chiar dacă acestea sunt în conflict cu principiile de piaţă. Iar companiile energetice? „Acestea nu par prea dornice de competiţie. Se concentrează mai mult pe legislaţie decât pe propriii clienţi. Sectorul energetic este încă în Evul Mediu când vine vorba despre satisfacţia clienţilor”, spune Lowe într-un interviu acordat European Energy Review (EER).
La mai mult de zece ani de când UE a luat decizia de a integra şi liberaliza pieţele sale de energie, acest mare proiect european încă se zbate să devină realitate. Nu mai puţin de trei „pachete de liberalizare” au trecut prin mecanismele birocratice ale Bruxelles-ului, şi totuşi, piaţa energetică este ezitantă şi plină de controverse. În februarie, a fost ţinut, pentru prima oară, un summit special pe energie, unde şefii statelor membre au făcut apel la o „implementare rapidă şi completă” a liberalizării pieţei energetice până în 2014.
Philip Lowe, director general pentru Energie al Comisiei Europene, care a venit anul trecut de la Concurenţă pentru a prelua această sarcină herculeană, nu face nici o încercare de a-şi ascunde frustrarea cauzată de lipsa de progres la care este martor. În interviul acordat EER, funcţionarul public spune că „piaţa energetică este lamentabilă”. Însă politicienii din ţările membre sunt la fel de lipsiţi de responsabilitate ca şi companiile, adaugă el.
„Aceştia fac presiuni asupra autorităţilor de reglementare pentru ca acestea să ţină preţurile scăzute, în loc să lase cererea şi oferta să-şi facă treaba”, spune Lowe.
Acest lucru face ca jucătorii de pe pieţele financiare să nu fie convinşi, încă, de piaţa energetică.
„Îmi spun că ei încă mai pariază pe pieţele naţionale conduse de politicieni. Totuşi, această piaţă va fi aşa cum trebuie să fie. Nu va fi un al patrulea pachet de liberalizare. Îndepărtezi obstacolele, construieşti interconectările, convingi oamenii să concureze. Începi să te concentrezi pe ce vrea clientul, la fel ca în orice altă piaţă normală”.
În continuare, interviul luat de EER directorului general pe Energie al Uniunii Europene.
EER: Se pare că mulţi oameni au, încă, îndoieli în ceea ce priveşte atractivitatea pieţelor liberalizate de energie. Criticii spun că, din cauza ţintelor foarte ambiţioase ale UE şi a importanţei securităţii livrării, piaţa pur şi simplu nu va livra rezultatele dorite. Chiar şi în propria dumneavoastră ţară, Marea Britanie, leagănul competiţiei energetice, există discuţii serioase despre înfiinţarea unei agenţii guvernamentale care să cumpere energie electrică „verde”, pe care să o revândă în piaţă, aceasta numindu-se „modelul cumpărătorului unic”. Institutul pentru Studii Energetice Oxford a publicat, recent, o carte în care au cerut ca „fundamentalismul de piaţă să ia sfârşit”. Cum vedeţi aceste lucruri?
Lowe: Când vine vorba despre concurenţă, nu am fost niciodată de părere că pieţele trebuie să fie complet libere. Dacă aceasta ar însemna fundamentalism de piaţă, atunci nu am fost niciodată un fundamentalist de piaţă şi nu acest lucru încercăm să-l obţinem. În mod clar, există multe situaţii în care pieţele dau rateuri, fie pentru că obiectivul pe care încerci să-l obţii pur şi simplu nu este încorporat în costurile şi beneficiile pe care le stabileşte piaţa, cum ar fi în cazul schimbării climei, fie pentru că pieţele se mişcă prea încet, ceea ce conduce la costuri sociale. Când vine vorba despre schimbarea climei sau securitatea livrărilor, este inevitabil să existe zone în care piaţa să nu aducă rezultate. Întrebarea este ce faci cu aceste elemente? Abandonezi modelul de piaţă cu totul din cauza lor? Nu cred. Nu abandonezi modelul concurenţial pentru că piaţa eşuează să producă un anumit rezultat într-o anumită zonă. Ceea ce ar trebui să faci este să adaptezi regulile pieţei astfel încât să menţii concurenţa, dar să fixezi anumite obiective pe care vrei să le atingi.
EER: Cineva ar putea argumenta, însă, că politicile Comisiei Europene se bat cap în cap până şi între ele. Aţi introdus pe piaţă Schema Tranzacţionării de Emisii (Emission Trading Scheme – ETS), care are ca scop crearea cadrului în care piaţa ar trebui să livreze rezultatele aşteptate, mai concret emisii reduse de dioxid de carbon. Şi totuşi, aveţi ţinte şi politici pentru energia regenerabilă, eficienţa energetică, capturile de dioxid de carbon şi stocarea acestuia. Nu distorsionaţi piaţa?
Lowe: Pentru a atinge obiectivele noastre privind schimbarea climei, am ales un sistem de piaţă, ETS, dar da, am optat, de asemenea, pentru subvenţii masive, iniţial pentru energia regenerabilă. Veţi auzi producători de electricitate care se plâng amar de distorsionări ale pieţei provocate de aceste subvenţii. Însă le spun de câte ori trebuie să dezbat acest lucru – ceea ce înseamnă aproape zilnic – că piaţa nu este distorsionată din cauza acestor subvenţii. Este distorsionată pentru că nu am internalizat costurile schimbării climatice, şi că încercăm să reparăm acest lucru introducnd măcar subvenţii pentru tehnologii noi, care vor putea intra, sperăm, în competiţie cu combustibilii fosili în viitor.
EER: Dar fiecare stat membru are propria sa schemă de ajutoare de stat pentru energie regenerabilă. Ceea ce înseamnă că nu se joacă în condiţii de egalitate sau într-un cadru stabil pentru investiţii.
Lowe: Este o problemă politică aceasta, câţi bani aştepţi să plătească contribuabilii pentru energie regenerabilă fără să existe o legătură între cât plătesc aceştia şi ce primesc în calitate de consumatori. Să convingi contribuabilii germani să plătească energie solară spunând nu vă temeţi, este pentru beneficiul consumatorilor spanioli este o mică problemă. Înţeleg în totalitate de ce Parlamentul European şi statele membre au pus capăt dezbaterii armonizării schemelor de sprijin la nivel naţional. Ei au spus că sunt la începutul acestui proces, haideţi să începem cu scheme de ajutor de stat naţionale şi să vedem rezultatul. Dar este adevărat că există două dezavantaje la schemele de suport naţional. În primul rând, ele pot crea distorsiuni pe piaţă deoarece concurenţii din diferitele state membre primesc sume diferite, după posibilităţi. Apoi, ele pot conduce la stimularea energiilor regenerabile în ţările în care nu este cazul. Aşa cum arăta comisarul meu, domnul Oettinger (Günther Oettinger, comisarul european pentru Energie – n.r.), spre exemplu subvenţionarea energiei solare în Germania în loc de, mai degrabă, Spania. Totuşi, a fost nevoie, din punct de vedere politic, să se înceapă la nivel naţional. Cred că aceasta se va schimba când vom atinge ţinta de 20% energie regenerabilă din total. Atunci, masa critică va fi acolo şi distorsiunile vor fi mai mari.
EER: Între timp, piaţa ETS se chinuie.
Lowe: Evident, dacă faci progrese în energia regnerabilă, şi eficienţa energetică, pui o presiune negativă pe preţul emisiilor de dioxid de carbon. Şi totuşi, ştim că preţul acesta este un stimulent major pentru ca industria să treacă la energie „curată”. Există, astfel, un conflict între a încerca să faci să funcţioneze energia regenerabilă şi ETS. Este o situaţie temporară care va dura până când energia regenerabilă va putea fi oferită la preţuri competitive. Este, totuşi, un motiv insuficient pentru a trece la centralizarea necesităţilor energetice. Problema nu este că jucătorii de pe piaţă nu pot acţiona sau investi pentru că piaţa este distorsionată. Problema este că aceste companii energetice nu par prea dornice de competiţie. Spre exemplu dacă încerci să discuţi cu companiile energetice despre eficienţă energetică ele vor spune nu, mulţumesc, nu este în interesul nostru să stimulăm chestia asta, noi încercăm să vindem energie. Dacă te duci în orice sector al economiei – dacă vrei să cumperi un bilet de avion, sau un telefon mobil – vânzătorii întreabă cât doriţi, cât doriţi să plătiţi, şi apoi fac o ofertă în conformitate cu dorinţa clientului. Dar companiile energetice nu se comportă aşa. Ele spun vei cumpăra ceea ce vrem noi să cumperi. Companii ca Microsoft sau Google fac încercări bune pentru a-şi satisface clienţii. Sectorul energetic se află încă în evul mediu când vine vorba despre satisfacţia clienţilor. Când vor începe să se comporte ca nişte persoane normale, orientate spre piaţă?
EER: Puteţi compara sectorul energetic cu cel al industriei telecom?
Lowe: În sectorul energetic vor trebui să existe reglementări privind siguranţa livrărilor, legate de ce trebuie să faci în cazul unor întreruperi. Dar nu există nici un motiv să renunţi la conceptul de bază al competiţiei, care nu este fundamentalism de piaţă, ci bun simţ, şi anume ideea că afacerile şi consumatorii primesc o ofertă mai bună în materie de preţ, calitate şi inovaţie dacă există mai mult de un ofertant. Istoria monopolului de peste secole este rea. Nu va funcţiona pentru companiile energetice să spună asta este, mecanismele de piaţă nu funcţionează, daţi-ne înapoi monopolul nostru. Monopolul lor nu a dat niciodată rezultate bune pentru societate. Luaţi în calcul inovaţia tehnologică. Ultimele revoluţii tehnologice majore în energie s-au întâmplat în special la începutul secolului 20. De atunci, tehnologia energetică nu s-a schimbat prea mult. Stocarea este încă o problemă. Utilităţile deţinute de stat n-au avut nici o concurenţă pe piaţă. Au fost deţinute public, şi destinate să aducă un serviciu public. Acum piaţa începe să le măsoare performanţa.
EER: Detectăm nerăbdare în privinţa industriei energetice? O comparaţi nefavorabil până şi cu Microsoft!
Lowe: Haideţi să fim serioşi cu acest subiect. Am avut trei aşa zise pachete de liberalizare. De când a devenit o piaţă mai eficientă cu mai multe reglementări? De când este reglementarea o idee bună? În mod normal liberalizezi piaţa permiţând companiilor să concureze pentru a da o ofertă mai bună consumatorilor. Piaţa energetică, în pofida faptului că e din ce în ce mai reglementată, nu face acest lucru. De aceea îmi pierd răbdarea. Acesta este singurul sector din economia europeană unde se pare că atenţia nu este îndreptată asupra consumatorului. Comparaţi această industrie, spre exemplu, cu cea auto. Un sector care are constrângeri de mediu, dar nu există nici o îndoială că fiecare producător îşi îndreaptă atenţia asupra a ceea ce vrea consumatorul. Aceasta este afacerea lor. Companiile energetice ar trebui să-şi redirecţioneze atenţia de la reglementări către consumator. Acum este momentul să concureze unii cu ceilalţi şi să aducă cele mai bune oferte pentru clienţii lor, persoane fizice sau juridice.
EER: Deci nu va fi un al patrulea pachet de liberalizare?
Lowe: Am spus recent la o conferinţă: doar peste cadavrul meu. Nu voi reuşi să văd într-o mie de ani ce ar putea să facă mai multă reglementare ntr-un al patrulea pachet pentru ca piaţa să funcţioneze.
EER: Doar companiile ar trebui să pună consumatorii pe primul loc? Dar guvernele statelor membre?
Lowe: În statele membre s-a pus accentul foarte mult pe preţul pe termen scurt. Pe a ţine preţl mic. Motivul pentru care fundamentalismul de piaţă a devenit o problemă în Marea Britanie este accest accent pe preţurile pe termen scurt. Autorităţile de reglementare au fost criticate de politicieni – aceştia au spus o, nu, voi lăsaţi preţurile să crească. Nimeni nu a explicat că preţurile trebuie să includă şi investiţiile în conducte şi generare. Să vinzi liberalizarea energiei ca pe biletele de avion cu argumentul că liberalizând vei avea preţuri mai mici este greşit complet, mai ales după 20 de ani de investiţii anemice în acest sector. Dacă a fost orice fel de distorsiune, aceasta a fost din cauză că preţurile au fost ţinute jos artificial – ele ar trebui să includă tot costul investiţional. Aceasta ar fi stimulat companiile să vină şi să investească. Dacă acestea ar fi fost convinse că guvernele vor lăsa pieţele să funcţioneze, nu ar mai cere mai multă reglementare, ci mai puţină. Din fericire, numărul companiilor care realizează acest lucru este în creştere. Le câştigăm de partea noastră treptat, dar durează. Dacă există un cadru stabil pentru investiţii, s-ar şi investi. Nimeni din industria telecom sau alte sectoare din tehnologie nu mormăie despre o lipsă de profit întors din investiţii. Ce m-a făcut să spun că un al patrulea pachet de liberalizare va fi adoptat peste cadavrul meu, este că vorbesc cu oameni din instituţiile financiare, şi aceştia spun ah, da, este interesantă această piaţă a energiei, dar nu credem că va livra. Noi pariem pe pieţele naţionale. Ei cred că autorităţile de reglementare vor continua să controleze pieţele din cauză că politicienii vor continua să controleze autorităţile de reglementare. Oriunde vorbesc despre asta în UE, obţin această reacţie, mereu aceeaşi.
EER: După toţi aceşti ani, tot nu cred că această piaţă va fi liberă?
Lowe: Nu. Şi noi le spunem: ascultaţi, aceasta este ultima voastră şansă să profitaţi de o piaţă energetică la nivelul întregii Europe. Îţi oferă, conform oricărei analize, structuri de cost mai bune, o siguranţă mai bună a livrărilor, servicii mai bune şi calitate mai mare. De ce tot puneţi piedici? Şi transmitem acet mesaj tuturor. Nu uitaţi – 85% din livrările de energie din UE este o cantitate livrată de nu mai mult de 12 companii. Au strategii internaţionale, europene. Dar, aparent, statele membre tot mai ezită să dezvolte o strategie pentru o piaţă energetică la nivel european. Avem 27 de ministere şi 27 de autorităţi de reglementare care cred că vor stabili tot ce se întâmplă în piaţă. Cei 12 CEO ai companiilor respective ştiu mult mai multe despre cum trebuie să lucreze pentru propriul interes. Ei îşi maximizează performanţa. Şi exploatează diferenţele între politicile naţionale. Trebuie doar să priveşti o hartă a preţurilor la gaze sau curent electric în UE ca să vezi că pieţele energetice nu funcţionează. Şi nu trebuie să fii un fundamentalist al pieţei ca să vezi de ce nu. Avem nevoie de pieţe mai deschise, nu de mai multă reglementare.
EER: Deci ce ar trebui făcut pentru ca pieţele să funcţioneze?Lowe: Îndepărtezi obstacolele, construieşti interconectările, convingi companiile să concureze, le faci să nu se mai concentreze pe reglementări ci pe nevoile consumatorilor.
Sursa: European Energy Review
