În comunicatul de presă aferent rezultatelor operaționale la jumătatea anului, GTSO Ukraine, echivalentul Transgaz din țara vecină, arată că încă nu a semnat un acord de interconectare cu operatorul rețelei românești și că își propune să facă acest lucru până la finalul anului.
“Pentru al doilea semestru al anului, prioritățile în relația cu operatorii sistemelor de trabsport din țările vecine sunt trecerea la un singur punct virtual de interconexiune la granița dintre Ucraina și Slovacia, stabilirea unei proceduri transpartente pentru transportul gazelor prin Moldova, care va permite utilizarea la întreaga capacitate a gazoductului transbalcanic în ambele direcții. De asemenea, extinderea acordului de interconectare la toate punctele de conexiune cu România, ceea ce va permite accesul la piața românească”.
Acest extras din comunicatul GTSO Ukraine arată că vecinii noștri încearcă în continuare să obțină un acord cu Transgaz pentru a putea folosi rețeaua românească fie în scop de import, fie de export, acord pe care Transgaz l-a tot refuzat.
Amintim că rețeaua națională de transport a gazelor este conectată cu cea a Ucrainei în două puncte: Medieșu Aurit (în nord-vestul țării) și Isaccea, în sud (Dobrogea). Pe lângă acestea, Dobrogea noastră mai este traversată de la nord la sud de gazoductul Transbalcanic, un sistem de trei conducte de tranzit prin care Gazprom alimenta în trecut Europa de Sud Est cu gaz rusesc.
Iarna trecută, directorul GTSO Ukraine, Sergey Makagon, ne declara că o că nu exista niciun acord pentru Medieșu Aurit-Tekovo și nici pentru Isaccea-Orlovka, care au fost, istoric, folosite pentru importul gazelor rusești prin rețeaua Ucrainei spre România, deși partea ucraineană a trimis solicitări Transgaz pe această temă. Transgaz a recunoscut că așa e, și că s-a constituit un grup de lucru în acest sens. Din această ultimă comunicare a ucrainenilor, se pare însă că nu s-a ajuns la un acord. Atunci, Ucraina avea mare nevoie de un acord pentru a putea folosi rețeaua românească, pentru a putea aduce gaze din sud, prin gazoductul transbalcanic, și a alimenta zona Odesei în situația amenințătoare la acea vreme în care tranzitul de gaze rusești prin Ucraina ar fi fost sistat.
Ce s-ar putea schimba
Dacă TSO Ukraine reușește ce și-a propus, cel puțin în relația cu noi, ar fi cel puțin două efecte asupra României.
Primul ar fi că ar putea intra în piața noastră și alt gaz, altul decât cel din producția Romgaz și Petrom sau cel importat pe relația Ungaria. În același sens, este posibil și ca furnizorii care ar dori să vândă în România să poată folosi și capacitatea de înmagazinare de gaze a Ucrainei, care este mai ieftin de utilizat decât a noastră. Deci ar putea apărea o presiune pe preț, cu efect benefic asupra consumatorilor, dar negativ asupra Petrom și Romgaz.
Al doilea este că Transgaz ar putea câștiga bani din tranzitul de gaze prin coridorul Trans Balcanic care este acum într-o situație complicată, dacă va fi folosit pentru a transporta gaz spre/dinspre Ucraina. Din cele trei fire, unul este liber, și orice poate rezerva capacitatea și transporta gaze, al doilea este liber doar în teorie, urmând ca, în acest an Transgaz să elaboreze procedurile pentru a se putea utiliza, iar al treilea este încă sub contract cu Gazprom și, cel puțin în teorie, rușii plătesc chiar dacă nu transportă gaz. Transgaz nu a oferit niciodată detalii despre această situație.
Cert este că, după ce Gazprom a finalizat construcția Turk Stream, prin care se aduc gaze în zona de sud-est a Europei ocolind Ucraina, gazoductul din Dobrogea este aproape nefolosit. Potrivit datelor ENTSO-G, pe firul doi și trei tranzitul de gaze a încetat la începutul acestui an-nu s-a mai transportat nicio moleculă de gaz, iar firul unu este utilizat doar sporadic.
Potrivit unei relatări a profit.ro, de la finalul lui ianuarie 2020, în proiectul de buget pentru 2020, Transgaz anticipează obținerea a numai 115,9 milioane de lei din tarifele percepute pentru transportul internațional, cu aproape două treimi sub valoarea de 327,5 milioane lei estimată pentru 2019, dar chiar și aceasta este optimistă, în contextul în care gazoductul transbalcanic este practic nefolosit.
