Companiile de utilităţi, dezvoltatorii şi firmele care se întrec în a produce energia electrică necesară centrelor de date destinate inteligenţei artificiale (AI) caută în întreaga lume turbine pe gaz second-hand, repun în funcţiune echipamente trecute în conservare şi adaptează motoare de avion scoase din uz, în condiţiile în care termenele de livrare pentru echipamentele noi se întind până în deceniul următor, transmite Reuters.
În pofida scepticismului privind riscurile tehnologiei AI şi a unei recente scăderi a acţiunilor companiilor din acest sector, cererea pentru centrele de date, mari consumatoare de energie, este în plină expansiune. Această situaţie creează un blocaj pentru echipamente şi infrastructuri energetice esenţiale, cum ar fi turbinele, scrie Agerpres.
„Discuţiile privind livrările vizează, în prezent, intervalul 2030-2031”, a declarat Aurora Tenorio, analist în cadrul firmei de consultanţă energetică Wood Mackenzie, referindu-se la piaţa turbinelor din SUA.
Brokerii, furnizorii de servicii şi distribuitorii consultaţi de Reuters au dezvăluit că această situaţie obligă unele companii să caute echipamente second-hand sau recondiţionate, precum şi turbine bazate pe motoare de avion, în loc să aştepte soluţionarea volumului uriaş de comenzi restante.
„Această piaţă secundară este extrem de activă în acest moment. De asemenea, am observat o creştere a preţurilor cerute”, a declarat Ana Amicarella, director la EthosEnergy, un furnizor de servicii pentru echipamente energetice.
Nu există estimări precise privind ponderea pieţei secundare în oferta globală de turbine, o piaţă evaluată la aproximativ 25 de miliarde de dolari pe an. Însă apariţia acestei pieţe este o dovadă a impactului profund pe care expansiunea centrelor de date l-a avut asupra diverselor industrii.
De exemplu, în luna aprilie, compania de infrastructură pentru inteligenţă artificială (AI) Crusoe a comandat 13 turbine pe gaz de la firma americană ProEnergy, turbine care sunt bazate pe motoare cu reacţie produse de GE Aerospace, descriind această achiziţie drept o mişcare strategică menită să faciliteze o extindere rapidă. Turbinele, care au o capacitate cumulată de 650 de megawaţi (MW), vor fi instalate în cadrul proiectelor privind centrele de date dedicate AI din Statele Unite.
Centrele de date şi operatorii acestora au devenit clienţi importanţi pentru turbinele pe gaz, o piaţă care, până în urmă cu câţiva ani, deservea aproape exclusiv companiile tradiţionale de utilităţi. În prezent, volumul comenzilor globale depăşeşte 100 de gigawaţi (GW), potrivit firmei Wood Mackenzie, o cifră care depăşeşte considerabil capacitatea globală de producţie, estimată la un interval cuprins între 60 GW şi 70 GW. Analiştii băncii de investiţii Jefferies estimează că, doar în Statele Unite, centrele de date generează o cerere de aproape 17 GW în acest an, cifră care s-ar putea tripla până în 2028.
Deşi capacitatea globală de producţie de turbine pe gaz este în creştere, fiind preconizată să ajungă la aproximativ 87 GW până în 2028, rămâne mult sub nivelul de 129 GW, cât reprezintă cererea estimată pentru astfel de echipamente, au precizat analiştii.
Companiile Siemens Energy, GE Vernova şi Mitsubishi Heavy Industries, care domină piaţa turbinelor pe gaze, afirmă că avântul inteligenţei artificiale a dus la un volum de comenzi ce depăşeşte capacitatea lor de producţie.
În Statele Unite, livrarea unei turbine pe gaz durează, în medie, şase ani, a declarat Aurora Tenorio.
Echipamentele second-hand, recondiţionate sau adaptate pentru noi utilizări vin la pachet cu provocări specifice. Turbinele recondiţionate pot avea un istoric de mentenanţă incert, o durată de viaţă rămasă limitată şi opţiuni reduse de service pe termen lung, a explicat Tenorio. De asemenea, motoarele cu reacţie convertite în turbine ridică semne de întrebare cu privire la gradul lor de adecvare pentru o funcţionare continuă în calitate de generatoare de energie.
Cu toate acestea, timpii de aşteptare care se măsoară în ani menţin atractivitatea acestei pieţe. „La fiecare câteva săptămâni primim o solicitare de genul: Puteţi găsi o turbină pe gaz uzată pe care să o instalăm într-un centru de date?”, a declarat Darayus Pardivala, care conduce divizia de servicii post-vânzare a companiei Sulzer în SUA.
Un alt aspect important este legat de costuri.
Unităţile second-hand, dar bine întreţinute, se pot vinde cu preţuri cuprinse între aproximativ 1,5 şi 1,7 milioane de dolari pe MW, iar cele recondiţionate, cu aproximativ 1,3 milioane de dolari, potrivit lui Zach Machuca, partener director la Origin Partners, o firmă care achiziţionează echipamente energetice pentru dezvoltatorii de centre de date.
Este o sumă semnificativ mai mică decât în cazul turbinelor noi, al căror cost ajunge la aproximativ 2 – 2,5 milioane de dolari pe MW, conform Aurora Energy Research.
