Un raport al unui consultant în domeniul energiei eoliene offshore arată că Turcia ar urma să fie prima țară care ar instala turbine eoliene în Marea Neagră, mai devreme de anul 2030, urmată de România și Bulgaria.
Datorită angajamentului politic puternic față de tranziția energetică și a unui lanț de aprovizionare local deja bine dezvoltat pentru eoliene terestre, Aegir Insights se așteaptă ca piața turcă să decoleze mai întâi, se arată într-un raport al acestei firme de consultanță publicat recent.
“Dacă se face o licitație și se anunță câștigătorul până la începutul anului 2024, Aegir Insights se așteaptă ca Turcia să implementeze OSW (offshore wind – n.red.) până în 2030”, mai spun consultanții.
Cu toate acestea, incertitudinea cu privire la finanțare ar putea însemna perioade de livrare mai lungi, iar preferința pentru construirea mai multor instalații terestre ar putea împinge data la care turbinele eoliene offshore să fie operaționale vântul offshore, avertizează cei de la Aegir Insights
Turcia este cea mai matură piață pentru vântul offshore în prezent, dar cercetările Aegir Insights arată că România și Bulgaria au dat recent semnale și ar putea ajunge să rivalizeze cu Turcia în ceea ce privește atractivitatea sectorului, deoarece ar avea un potential tehnic mai mare.
“România are în special acces la vânturi puternice la ape puțin adânci, oferind țării opțiuni excelente pentru tehnologii offshore fixe (cu turbine fixate pe fundul apei, nu flotante – n.red.). Deși țara nu are încă o politică specifică OSW, ea se angajează să participle la obiectivul UE de 300 GW eolian offshore până în 2050, la nivelul întregului bloc comunitar, iar Parlamentul României lucrează la proiectul de legislație pentru eolianul offshore, precum și la un plan spațial maritim”, arată consultanții.
Bulgaria are, de asemenea, un potențial tehnic mai bun decât Turcia și, cu un obiectiv național de 4,5 GW de energie eoliană până în 2050 și cu angajamentul de a concura la efortul UE, eolianul offshore va apărea în curând în planificarea energetică a țării. La fel ca România, și Bulgaria lucrează și la un plan spațial marin, iar cele două țări vecine cooperează în acest sens prin intermediul proiectului MARSPLAN, sprijinit de UE, arată analiza.
Momentan, nicio companie și nici statul român nu au efectuat măsurători foarte clare și tot ce avem sunt niste estimări. Potențialul tehnic de vânt offshore din platoul continental românesc al Mării Negre este de 76.000 MW, potrivit unui studiu de anul trecut CEPS, un think-thank din Bruxelles specializat în afaceri europene, care citează un raport al Băncii Mondiale pe această temă. Din cei 76.000 MW, 22.000 MW ar putea fi, din punct de vedere al potențialul tehnic, instalați în turbine eoliene fixate pe fundul mării, iar 54.000 MW în instalații plutitoare.
„Deși nu există acum proiecte în curs de dezvoltare, regiunea arată un potențial incipient semnificativ pentru vânt. Unul dintre primele proiecte este cel anunțat de compania Hidroelectrica din România, care își propune să investească 600 MW de energie eoliană până în 2026, din care 300 MW sunt în zona offshore. Potențialul tehnic eolian offshore în instalații al României este egal cu întreaga capacitate de generare (22 GW). Așadar, teoretic, energia regenerabilă din larg ar putea fi un înlocuitor pentru proiectele de gaze offshore, în prezent blocate în această țară”, mai arată cei de la CEPS.
Cum stă eolianul în cele trei țări
Nici una dintre cele trei țări nu au capacități eoliene offshore, încă. Potrivit datelor Wind Europe, la finalul anului trecut, România avea instalați circa 3.000 MW în eolian, Bulgaria sub 700 (691 mai exact) iar Turcia peste 9.000 (9.305 mai exact). Spre deosebire de România șu Bulgaria, unde anul trecut nu s-a instalat nimic nou în eolian, în Turcia au apărut în 2020 1.224 MW instalați în eolian, nivel cu care turcii au stat aproape de țări ca Spania și Franța, în ceea ce privește capacitatea nou-adăugată.
