Opinie publicată în Top 1.000 Cele mai mari companii din România, publicaţie editată de Ziarul Financiar, de Sorin Elisei, Senior Manager Consultanță, și Răzvan Nicolescu, Partener Consultanță, Deloitte România
Reluăm aici opinia celor doi consultanţi, re-postată pe site-ul Deloitte România, integral:
Sectorul energetic, atât la nivel european, cât şi în România, se află în plin proces de tranziţie către „energia verde, curată“, ajungând în anul 2020 la o răscruce: pe de-o parte ne confruntăm cu provocarea de a decarbona sistemele energetice, de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi de a promova surse regenerabile, iar pe de altă parte trebuie să asigurăm securitatea aprovizionării cu energie electrică la un nivel de cost accesibil pentru consumatorul final. Rolul pe care România şi-l va asuma în abordarea tranziţiei energetice va determina dacă ţara noastră va reuşi să beneficieze de această schimbare sau dacă mai degrabă va suporta costurile acesteia.
Avem oportunitatea de a dezvolta noi industrii, în special în domeniul resurselor regenerabile, de a crea noi locuri de muncă şi de a genera valoare adăugată în economie: potrivit unui studiu Deloitte România, 1 miliard de euro investit direct în parcuri eoliene va genera 2,17 miliarde de euro în economia ţării, cu un impact indirect suplimentar de 2,95 miliarde de euro în perioada 2021–2030. Potenţialele beneficii nu se limitează însă la producerea de energie; conform aceluiaşi studiu, tranziţia energetică poate aduce efecte pozitive în construcţii, transporturi, servicii energetice, producţia industrială şi industria autovehiculelor, studiul arătând că investiţii totale de 82,5 miliarde de euro în aceste sectoare pot avea un impact de 364,6 miliarde de euro în PIB-ul României în perioada 2021–2030.
Însă aceste beneficii nu se pot materializa fără o strategie bine definită la nivel naţional şi european. Comisia Von der Leyen a anunţat oficial la sfârşitul anului 2019 „Green Deal“, în cadrul căruia UE îşi propune să devină un lider mondial în combaterea efectelor schimbărilor climatice şi să fie primul continent cu emisii de gaze cu efect de seră net zero în 2050. Practic, se doreşte o transformare durabilă şi sustenabilă a economiei, prin înlăturarea combustibililor fosili, promovarea energiei curate, din surse regenerabile, şi dezvoltarea unei economii circulare. Realizarea acestor schimbări presupune o nevoie de investiţii uriaşă, Comisia Europeană intenţionând să mobilizeze în acest sens 1 trilion de euro în următorul deceniu. Dar, pentru a resimţi cu adevărat beneficiile unei astfel de schimbări şi pentru a pune ambiţiile UE în practică, va fi nevoie ca o parte semnificativă a investiţiilor să meargă către crearea unei industrii europene puternice şi independente, care să poată livra soluţii pe măsura provocărilor, generând valoare adăugată în economie. Altfel, Europa riscă să nu-şi atingă ţintele propuse, care sunt deosebit de ambiţioase.
La nivel naţional, România a făcut deja o serie de paşi importanţi în această direcţie prin elaborarea Planului Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021–2030 (PNIESC), care va sta la baza strategiei naţionale în acest domeniu. Planul este în curs de actualizare în urma recomandărilor Comisiei Europene, iar România îşi va mări ambiţia cu privire la ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut la un nivel de 30,7% până în 2030. De asemenea, se vor instala cu prioritate capacităţi adiţionale de producere de energie din surse regenerabile de aproximativ 7 GW până în 2030.
România şi-a asumat şi liberalizarea pieţelor de energie electrică şi gaze naturale în perioada 2020–2021, acest lucru fiind absolut necesar pentru a susţine dezvoltarea noilor capacităţi şi pentru integrarea cu alte pieţe de energie din regiune.
Cu toate acestea, va fi foarte important în perioada următoare ca factorii de decizie din România să depună eforturi susţinute pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor propuse în PNIESC şi pentru gestionarea tranziţiei energetice cu succes. Nu trebuie neglijat impactul social al acestor schimbări la nivel naţional, în special în zonele monoindustriale, dependente de carbon. Comisia Europeană va aloca finanţare pentru reconversia acestor zone, în principal prin Just Transition Fund, însă este nevoie de o strategie clară pentru dezvoltarea acestor regiuni. Asumarea şi implementarea măsurilor expuse în PNIESC cu privire la protejarea consumatorului vulnerabil şi clarificarea legislaţiei în acest domeniu trebuie să fie de asemenea prioritare.
România se va confrunta cu numeroase provocări în sectorul energetic în următorii zece ani, dar încă suntem în momentul în care ne putem pregăti. Va depinde de noi să ne asumăm angajamentele necesare pentru o tranziţie energetică de succes.
