Transelectrica este obligată, atât de necesitățile funcționării mai bune a rețelei noastre, cât și de regulamentele europene, să investească sume consistente care să asigure, printre altele, și o creștere a capacităților disponibile de import/export pe liniile de interconexiune. Și, din păcate, România este de ceva vreme importator net de electricitate.
Transelectrica a înaintat ANRE raportul referitor la congestiile structurale, un document la care este obligată de către Regulamentul european 943 referitor la piața de energie electrică.
Înainte de orice, pentru cei mai puțini inițiați, congestia este înseamnă o situație în care nu pot fi satisfăcute toate solicitările participanților la piață de a tranzacționa energie între zone din rețea, deoarece acestea ar afecta semnificativ fluxurile fizice de energie pe elemente de rețea care nu pot face față fluxurilor respective. Iar congestia structurală înseamnă o congestie în sistemul de transport care poate fi definită fără ambiguitate, este previzibilă, este stabilă geografic de-a lungul timpului și reapare frecvent în condiții normale de funcționare a sistemului electroenergetic.
Regulamentul european impune operatorilor de transport și sistem (OTS) din țările UE să nu limiteze capacitatea de interconectare ce poate fi folosită de vânzătorii sau cumpărătorii de energie electrică, pentru a rezolva o congestie.
Cităm din raport:
“Contextul acestui raport este dat de intrarea în vigoare a principiilor generale de alocare a capacității și de gestionare a congestiilor prevăzute la articolul 16 din Regulamentul (UE) 2019/943. Articolul 16(8) prevede că OTS nu limitează volumul capacității de interconectare care urmează să fie pusă la dispoziția participanților la piață pentru a rezolva o congestie internă în interiorul propriei zone de ofertare sau ca modalitate de a gestiona fluxurile din tranzacțiile interne ale zonelor de ofertare. De asemenea, același articol prevede că această cerință este considerată respectată dacă este atins un nivel minim pentru capacitatea disponibilă pentru comerțul transfrontalier. Acest nivel este de 70% din capacitatea de transport (denumit în continuare cerința 70%) respectând limitele de siguranță în funcționare”.
Însă, din cauza acestor congestii structurale, Transelectrica este departe de a putea “elibera” 70% din capacitatea de transport, după cum informează în document. Ca atare, este necesar ca această capacitate disponibilă de comerț pe granițele cu statele membre UE să crească.
“În anul 2019 capacitatea alocată pe granița RO – HU a fost de aproximativ 30% din capacitatea de transport pe această graniță, iar pe granița RO – BG de aproximativ 20% din capacitatea de transport. Aceste valori sunt inferioare cerinței 70% și necesită măsuri pentru creșterea capacității disponibile pentru comerțul transfrontalier astfel încât până la 31.12.2025 să se asigure conformitatea cu articolul 16(8) din Regulamentul (UE) 2019/943”, arată OTS-ul românesc.
Ca atare, și pentru a rezolva congestiile, și pentru a crește capacitatea de import/export pe granițe, Transelectrica trebuie să facă investiții în rețea. Iată sumarul acestora, așa cum apar ele în documentul transmis ANRE:
“Punerea în funcțiune a LEA 400 kV Nădab – Oradea Sud va conduce la debuclarea zonelor 110 kV Arad și Oradea și astfel la eliminarea congestiei structurale cauzate de LEA 110 kV Salonta – Chișinău Criș. De asemenea, va fi eliminată congestia structurală cauzată de AT 400 MVA, 400/220 kV Roșiori.
Celelalte congestii structurale vor fi eliminate în urma realizării proiectului de trecere la 400 kV a axului 220 kV Porțile de Fier – Reșița – Timișoara – Arad.
Pentru atingerea cerinței 70% în conformitate de articolul 16(8) din Regulamentul (UE) 201/943 sunt necesare inclusiv proiectele investiționale LEA 400 kV dublu circuit Cernavodă – Stâlpu, cu un circuit intrare/ieșire în stația Gura Ialomiței și trecerea la 400 kV a axului Brazi Vest – Teleajen – Stâlpu, respectiv LEA 400 kV dublu circuit (un circuit echipat) Smârdan – Gutinaș”.
Aceste investiții în rețea sunt de ordinul sutelor de milioane de euro, în total, iar unele sunt începute deja.
Linia de 400 kV Nădab-Oradea, este parte din LEA 400 kV Oradea –Bekescsaba, un proiect cu o valoare totală de 87 de milioane de lei, este în lucru acum, după ce lucrările au fost oprite mulți ani.
Trecerea la 400 kV a axului de 220 kV Porțile de Fier – Reșița – Timișoara – Arad este un proiect extrem de ampplu, care, cu ramificația spre Serbia cu tot, are un cost de 173 de milioane de euro (date ENTSO-E). Și la acest proiect se lucrează, unele dintre etape au fost deja parcurse.
Linia de 400 kV dublu circuit Cernavodă – Stâlpu este un proiect de 75 de milioane de euro, finanțat parțial din fonduri europene. Se lucrează la proiect.
Linia de 400 kV Smârdan-Gutinaș costă și ea 306 milioane de lei, din care jumătate este finanțare europeană. Proiectul a fost demarat.
Desigur, toate aceste proiecte sunt necesare pentru o mai bună funcționare a rețelei de înaltă tensiune a României, iar unele proiecte sunt necesare pentru o mai bună integrare în rețea a energiei regenerabile, dar, după cum spune și Transelectrica, scopul acestor investiții este și creșterea capacității disponibile pentru comerț cu energie din rețelele vecine.
Din păcate însă pentru noi, aceasă cerință a UE (firească în condițiile în care se vorbește despre o Europă din ce în ce mai conectată) care trebuie îndeplinită și de OTS-ul românesc vine pe o situație proastă a balanței eneregtice a țării. România a devenit importator net de energie electrică în 2019, și potrivit datelor Transelectrica, în fiecare dintre cele șapte luni ale acestui an a fost în aceeași poziție. Așadar, dacă lucrurile nu se vor schimba, Transelectrica investește în creșterea capacităților de interconectare și pentru ca România să aibă pe unde să importe mai multă energie electrică.
