„Alternative and Analyzes”, o organizație neguvernamentală din Bulgaria, înființată de către un grup de analiști bulgari în domeniul energiei, cu experiență și în domeniile geopoliticii, diplomației, relațiilor internaționale, securității, afacerilor etc., au lansat o analiză privind cauzele, mai mult sau mai puțin ”misterioase”, ale opririi terminalului de gaze naturale lichefiate de lângă Alexandroupolis (Grecia), exact în miezul iernii. Mai jos, integral, ce au scris bulgarii
Probleme din ce în ce mai mari cu aprovizionarea regiunii cu gaze din afara Rusiei
După suspendarea de aproape două săptămâni a producției la zăcământul „Shah Deniz 2”, care a afectat negativ nu numai livrările de gaze naturale ale Azerbaidjanului prin conducta trans-adriatică, ci și poziționarea sa pe piața regională a gazelor în vârful sezonului de iarnă, un nou incident „ciudat” a avut loc la terminalul LNG de lângă Alexandroupolis – un alt punct potențial de intrare a gazelor non-rusești în regiune. Terminalul a încetat în mod neașteptat să furnizeze gaze către rețeaua DESFA.
Întreruperea funcționării terminalului
La 23 ianuarie, pe site-ul Gastrade (operatorul terminalului – n.red.) a apărut o declarație care anunța că terminalul își întrerupe activitatea din cauza unor probleme tehnice. Spre deosebire de cazul întreruperii furnizării de gaze de la platforma principală de foraj „Shah Deniz 2”, în acest caz nu au fost furnizate explicații. În ziua următoare, operatorul terminalului Alexandroupolis a adoptat un ton mai optimist, declarând că serviciile de regazificare au fost reluate cu o capacitate maximă preconizată de 31.300.000 kWh/zi. Acest lucru indica o funcționare parțială, dar funcțională.
Cu toate acestea, datele furnizate de operatorii rețelelor de transport nu indicau niciun flux de gaze de la terminal. Acest lucru a ridicat întrebări serioase fără răspuns. La 28 ianuarie, Gastrade a anunțat din nou că serviciile de regazificare vor rămâne indisponibile până la noi notificări. Surse din industrie au sugerat că această „notificare ulterioară” ar putea veni până la sfârșitul săptămânii (8 februarie), însă nu a apărut nicio confirmare oficială pe site-ul web al companiei. Acest lucru sugerează că managementul este nesigur atât cu privire la natura problemei, cât și cu privire la calendarul de rezolvare a acesteia – o situație care nu inspiră încredere în rândul participanților la piață, al partenerilor-cheie și al clienților.
Între timp, livrările de gaze rusești prin Turcia cresc
Acest incident a avut loc în timpul vârfului de consum din timpul iernii, pe fondul previziunilor de temperaturi scăzute și al scăderii nivelului de stocare a gazelor în Europa Centrală și de Est. În același timp, volumul de gaze naturale rusești care intră prin „TurkStream” la punctul de intrare „Strandzha-2” a crescut semnificativ. În timp ce anul trecut nivelurile medii de intrare se situau la 41-42 de milioane de metri cubi pe zi, în prezent acestea depășesc în mod regulat 50-51 de milioane, apropiindu-se de limitele capacității tehnice a conductei.
Nu este o coincidență faptul că unele cercuri de afaceri leagă închiderea terminalului Alexandroupolis de „necesitatea de a elibera spațiu pe piață” pentru creșterea livrărilor de gaze rusești. Golurile de aprovizionare lăsate de LNG nelivrat – inclusiv transporturile americane, qatareze și algeriene – sunt rapid umplute cu gaze naturale rusești.
Conexiunea rusă în FSRU
Speculațiile cu privire la o „legătură rusească” în jurul FSRU Alexandroupolis se învârt în jurul lui Kostas Kopelouzos, șeful grupului Kopelouzos – un partener vechi al Gazprom în Grecia. Există suspiciuni (fără dovezi publice) că acesta are legături cu serviciile de informații ruse. Faptul că terminalul și-a încetat activitatea tocmai într-un moment în care nevoia de aprovizionare alternativă era critică a alimentat vechile îngrijorări.
Rusia și Gazprom au un interes personal nu numai în închiderea terminalului, ci și în împiedicarea acestuia de a deveni o sursă alternativă stabilă pentru regiune.
Kostas Kopelouzos, împreună cu Ivan Stavridis, un alt actor-cheie legat de Rusia în Grecia, a fost printre ofertanții pentru privatizarea portului strategic Alexandroupolis. Acest port a dobândit o importanță strategică pentru NATO în contextul războiului din Ucraina. Deși oferta lor s-a numărat printre ofertele principale, guvernul grec a respins-o în urma intervenției SUA, invocând preocupări geopolitice cu interese rusești în spatele ofertei.
Proiectul terminalului GNL din port a rămas un „premiu de consolare” pentru Kopelouzos Group. După mai mulți ani de întârzieri, acesta a devenit operațional la 1 ianuarie 2023. Cu toate acestea, doar doi ani mai târziu, acesta și-a încetat activitatea. Între timp, locația strategică a FSRU oferă un punct de observație excelent pentru monitorizarea traficului de intrare și ieșire din portul Alexandroupolis.
Motivele comerciale din spatele închiderii terminalului
Unul dintre cele mai plauzibile motive comerciale pentru suspendarea terminalului este lipsa nivelurilor minime de utilizare și a volumelor de GNL necesare pentru o funcționare rentabilă. Acest lucru se datorează dumpingului de preț al gazului rusesc furnizat în regiune prin Turcia – prin „TurkStream” și „Blue Stream”.
Cu reduceri de aproximativ 10 % în comparație cu indicele TTF din Europa de Vest, gazul rusesc face ca GNL să devină necompetitiv din punct de vedere economic. Comercianții evită riscul unor noi livrări de GNL prin Alexandroupolis și chiar și livrările contractate sunt redirecționate către alte terminale, inclusiv cele din Turcia. Acest lucru înrăutățește și mai mult rezultatele financiare ale Gastrade, operatorul terminalului.
„Contribuția” esențială a Bulgariei
Încă de la început, a fost clar că grupul Kopelouzos nu era pe deplin încrezător în modelul de afaceri al terminalului GNL, în special în capacitatea sa de a atrage suficient capital propriu și de împrumut. Acesta este motivul pentru care societatea de proiect a optat pentru o unitate plutitoare de regazeificare și stocare în locul unei infrastructuri onshore costisitoare.
În cele din urmă, companiile bulgare de stat Bulgargaz (care a rezervat o capacitate de 1 miliard de metri cubi pe an) și Bulgartransgaz (care a achiziționat o participație de 20% în terminal) s-au alăturat proiectului, în primul rând din „considerente strategice”.
Rapoartele anuale ale Bulgartransgaz arată că plățile către Gastrade pentru această participație de 20% au fost efectuate în mai multe tranșe, ajungând în cele din urmă la aproape 30 de milioane EUR – un preț semnificativ supraestimat în retrospectivă, având în vedere rezultatele financiare ale companiei în 2024 și perspectivele sale pentru 2025. Acest lucru sugerează că participarea companiilor bulgare a fost determinată în primul rând de „considerente strategice”, pe deplin conștiente de lipsa unei logici economice reale.
Adevărata problemă este că, timp de ani de zile, considerentele politice au dominat procesul decizional atât al Bulgartransgaz, cât și al Bulgargaz – fie că a fost vorba de acordul cu Botaș, de gazoductul Turkish Stream sau de extinderea instalației subterane de stocare a gazelor Chiren – în timp ce pierderile financiare continuau să crească.
Astăzi, însă, aceste angajamente au devenit o povară pentru companiile bulgare. Bulgargaz plătește pentru capacitatea sa rezervată de 1 miliard de metri cubi pe an în Alexandroupolis, indiferent de utilizarea reală, menținând în același timp contracte de furnizare suplimentare cu Azerbaidjan (1 miliard de metri cubi pe an) și cu Botaș din Turcia (1,8 miliarde de metri cubi pe an). Acești factori au adus compania într-o criză financiară, însoțită de un declin dramatic al cotei de piață – de la 93% în 2022 la sub 60% în 2024.
Întrebarea esențială rămâne fără răspuns
Situația din jurul închiderii terminalului LNG Alexandroupolis lasă multe întrebări fără răspuns. Cea mai presantă dintre acestea este: Sunt cu adevărat probleme tehnice în spatele suspendării platformei plutitoare sau sunt în joc interese geopolitice și economice?
Textul original este AICI
