Stroe, MET: “De ce nu sunt investiţii în energie? Prima cauză este strategia de castă închisă a OPCOM”

În contextul unei pieţe a energiei caracterizată de preţuri mari şi importuri în creştere, generate de lipsa tot mai acută a capacităţilor de producţie, i-am adresat câteva întrebări, prin e-mail, lui Petre Stroe, CEO al MET Energy România, unul dintre cei mai improtanţi furnizori de electricitate şi gaze de pe piaţa liberă. Întrebările şi răspunsurile, mai jos.

-Am reușit să bifăm un nou record, recent: cel mai mare preț spot al energiei electrice consemnat vreodată: 750 de lei/MWh. Si asta vara, nu iarna! Mai întâi, cum comentați situația?

Situaţia este foarte simplă şi am un raspuns clar: Ordonanta 114, dispariţia cantităţilor de energie electrică şi de gaze naturale din piaţa concurenţială către piaţa captivă şi normala evoluţie a pieţei legată de creşterea preţului certificatelor de CO2.

-România importa constant electricitate, de câteva luni, uneori la valoarea maxima disponibilă tehnic, din Ungaria. Cât este din cauza faptului că nu mai există suficientă capacitate de generare, şi cât din cauze să spunem comerciale: preţul ar fi mai mic pentru energia din import?

Una dintre cauzele importante este lipsa investiţiilor, dar noi vorbim despre investiţii permanent. De ce nu sunt investiţii? Aş pune pe primul loc strategia de castă inchisă a OPCOM-ului, care nu a urmărit decât să-şi realizeze o cotă cât mai mare de piaţă, dar nu a oferit instrumentele necesare investitorilor pentru a-şi putea recupera investiţia.

Doi, semnalele proaste  venite din afară în ceea ce priveşte o posibilă recesiune.

Trei, instabilitatea la nivel decizional, ma refer la Ministerul Energiei datorată diferitelor şi deselor schimbari.

Sunt aceste importuri si, pe cale de consecinta, aceste preturi rezultatul vreunui joc speculativ al cuiva (si daca da, al cui) sau este consecinta fireasca a functionarii pietei?

Aceste importuri nu sunt rezultatul unui joc speculativ, ci mai degraba sunt rezultatul unor diferente in modul de abordare al zonei de productie in tarile vecine fata de ceea ce noi am incercat sa facem. De fapt, nu s-a incercat nimic, s-a amanat  mereu si datorita lipsei capacitatilor de productie, colaborat cu faptul ca pe hartie avem capacitati de productie care intr-un bun demers al Autoritatii de Reglementare urmeaza sa fie scoase din circuit, lucrul acesta ne-a lasat in fata unei imposibilitati de a acoperi necesarul de energie, chiar daca acesta a scazut.

Volumul PZU este în continuare destul de mare, la circa 40% din consumul national. De ce şi cine îl ţine aici? De ce nu se tranzacţionează mai multa energie prin contracte la termen, unde preţurile sunt mai mici?

Acest lucru se datorează faptului că, raportat la preţurile mari ale energiei din acest an, preţuri datorate aşa cum am aratat înainte şi apariţiei Ordonanţei, dar si creşterii costurilor, mulţi consumatori, îndeosebi consumatorii mari, au preferat să contracteze jumătate din necesar la preţ fix, jumatate cu achiziţie din PZU. De aici presiunea pe PZU, de aici procentul mare din consumul naţional, în final este legată tot de capacitatea de producţie-

Cum afectează preţul spot preţul final plătit de consumatorii industriali? Şi, ca un corolar, din cauza preţurilor care au tot crescut în piaţa concurenţială, nu există risc de relocare din Romania pentru unele afaceri?

Evident ca Ordonanţa 114 a împins preţul spre cote înalte. Evident ca există risc de relocare, şi dacă ne uităm bine în industrie, care cât de cât dădea semne de revigorare, da, preţul energiei poate să fie un element.

Pe de alta parte, o analiză atentă a consumatorului industrial privind costurile de relocare, ca şi perioada care nu poate să fie atât de lungă în care preţurile pe piaţa noastră se pot aşeza, cred ca o sa tempereze această tendinţă şi risc de relocare.

Cum vă aşteptaţi să fie situaţia (preţuri, importuri) la iarnă, dacă vara, la un consum mai mic, avem preţuri şi importuri la aceste niveluri?

Preţurile la iarnă probabil că nu vor evolua spre cote alarmante, mai degrabă riscul şi ingrijorarea trebuie să vină din capacitatea de producţie raportată la necesar.

Sunt sigur că programul de iarnă este îndeplinit, sunt sigur că există cantităţi de gaze şi de carbune, însă capacităţile reprezintă un semn de întrebare.

Să sperăm că trecem şi această iarnă, de fapt ultimii ani am mers tot din speranţă în speranţă.

Context

Petre Stroe este CEO al MET Energy România, divizia locală a grupului energetic MET, cu sediul la Budapesta. MET Energy România este unul dintre cei mai importanţi furnizori de energie electrică şi gaze de pe piaţa concurenţială. În luna iunie, MET avea o cotă de 6,73% din această piaţă, fiind pe locul cinci, la egalitate cu CEZ, conform datelor ANRE. În aceeaşi lună, MET a fost al treilea importator de gaz, după OMV Petrom şi Valachia Gaz, cu o cotă de 16,6% din totalul importurilor,