România are din nou cel mai mare preț spot al energiei electrice din Europa. De ce este acest preț important pentru clienți

Prețul spot al energiei electrice tranzacționate pe piața din România este din nou cel mai mare din Europa. Iar acest preț, pe care majoritatea clienților finali nu îl percep – ei nu plătesc în facturi prețul spot – este în realitate foarte important pentru ce se va întâmpla cu facturile lor.

Prețul spot al energiei electrice, tranzacționată marți pentru livrare miercuri, este, din nou, cel mai mare din Europa, lucru care deja nu mai este o știre – s-a întâmplat în mai multe rânduri în ultima vreme. Prețul mediu al pieței pentru ziua următoare din data de 18 august este de 130 de euro/MWh, la fel ca cel din Ungaria și, repetăm, cel mai mare din Europa.

Prețul spot al energiei electrice a crescut accentuat pe piața de la București, și chiar dacă vorbim despre o tendință europeană, totuși piața din România a cunoscut diferențe de preț semnificative față de cele europene în unele zile.

Ultimele date lunare: în iulie prețul mediu spot a fost de 462 de lei, evident cel mai mare preț din istorie, de două ori și jumătate față de prețul din urmă cu an. Ca medie a primelor șapte luni, prețul mediu al pieței pentru ziua următoare a fost de 316 de lei/MWh, cu 92 % peste media primelor șapte luni din anul trecut – deci aproape dublu. Evident, vorbim tot despre un maxim istoric. Și, cu siguranță, aceste niveluri vor fi depășite de media pe luna august.

Problema este că prețul spot, prețul PZU, devine din ce în ce mai important pentru factura consumatorilor finali, pentru că această piață a ajuns din ce în ce mai extinsă, în detrimentul piețelor cu vânzare la termen. Practic, mare parte din energia electrică pe care o plătesc acasă consumatorii casnici, să zicem, fie că sunt în piața concurențială, fie că sunt în serviciul universal, a fost cumpărată din această piață spot, unde prețurile, după luni de zile de creșteri susținute, sunt la niveluri astronomice. Clienții casnici au însă negociate prețuri fixe cu furnizorii lor, în general pe un an (șase luni pentru serviciul universal), ceea ce înseamnă că, atunci când va trece perioada aceasta, vor avea parte de prețuri mult mai mari, care vor reflecta achizițiile din PZU.

Să ne uităm pe câteva statistici ale ANRE, din păcate cu date vechi, din aprilie 2021, ultimele disponibile, dar care sunt destul de relevante.

Furnizorii mari, deci Enel, Electrica, CEZ și E.On, au cumpărat, în acea lună, 1.824 GWh de pe piețele centralizate (contracte bilaterale – PCC), deci energie contractară cu livrare în viitor, pe diferite scadențe, și 742 GWh din PZU, adică energie cumpărată azi pentru a fi livrată mâine. Cifrele sunt pentru tot consumul clienților celor patru mari (serviciu universal, ultimă instanță, concurențial, inactivi). În aceeași lună, ei au vândut în piețele de contracte bilaterale 140 GWh și în PZU 28.

Așadar, dacă ar fi să netuim sumele, rămân achiziții nete, pentru clienții lor, de 1.684 GWh din PCC și 714 GWh din PZU. În acea lună, cei patru mari furnizori au vândut clienților finali, casnici și noncasnici, 2.441 GWh de energie electrică. Așadar, aproape 30% din consumul clienților lor finali a fost asigurat cu energie cumpărată din PZU, cea cu prețurile exorbitante.

ANRE nu prezintă în raportări costurile totale de achiziție a energiei pentru toți consumatorii pe care le au cei patru mari, dar o face pentru consumul clienților aflați în serviciu universal, care sunt în marea lor majoritate clienți casnici. Iar acolo vedem că, pentru ce s-a cumpărat din PCC s-a plătit un preț mediu de 250 de lei/MWh, iar pentru ce s-a cumpărat din PZU s-a plătit, în medie, un preț de 330 de lei/MWh. Vorbim despre luna aprilie. În iulie, prețul mediu pentru această energie (repetăm, circa 30% din consumul tuturor clienților finali) a fost de 462 de lei/MWh, iar în august el va fi cu siguranță mai mare.

De aici vor veni în principal creșterile de facturi pentru clienții finali casnici, pentru cei din concurențial când le expiră contractul care în general e pe un an, iar pentru cei din serviciul universal la 1 ianuarie 2022.

Furnizorii nu prea au ce face

S-ar putea pune întrebarea de ce stau furnizorii atât de mult în PZU, piață volatile și cu prețuri în creștere accentuată, și nu cumpără din PCC, pe contracte pe termen lung, cu prețuri în general fixe. Să ne uităm la cifre. În aceeași lună aprilie, producătorii de energie din România au scos la vânzare pe PCC 3.356 GWh de energie electrică, vândută pe aceste piețe. Pe PZU, producătorii au vândut 1.445 GWh. Așadar, din total, producția de energie electrică a țării din aprilie s-a vândut în procent de 30% pe PZU. Deci furnizorii mari cumpără 30% din consumul clienților lor din PZU pentru că acolo pun producătorii 30% din producția lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *