Ultima varianta a ordonanței ajustărilor bugetare elaborată de Ministerul Finanțelor care a circula tla nivel de draft – încă nepus în dezbarere publică, stabilește plafoane de salarizare mult mai reduse decât cele actuale pentru directorii companiilor energetice unde statul este acționar majoritar și, în multe situații, impune tăieri de salarii și pentru alți angajați din aceste companii.
Concret, este vorba despre articolul XXX al proietului de OUG, care spune așa:
“Art. XXX (1) Remunerațiile conducătorilor de companii naționale/societăți naționale/societăți comerciale/regii autonome unde statul sau unitățile administrativ teritoriale dețin capital integral/majoritar care nu sunt membri executivi ai Consiliilor de Administrație nu pot depăși 3 ori media pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfășurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de societate, la nivel de clasă conform clasificației activităților din economia națională, comunicat de Institutul Național de Statistică anterior numirii.
(2) Conducătorii companii naționale/societăți naționale/societăți comerciale/regii autonome unde statul sau unitățile administrativ teritoriale dețin capital integral/majoritar care nu sunt membri executivi ai Consiliilor de Administrație care depășesc limita de remunerație prevăzută la alin.(1) au obligația de a încheia acte adiționale la contractele individuale de muncă pentru încadrarea în limitele prevăzute la alin.(1)”.
Practic, asta înseamnă că toți drectorii de companii (nu neapărat din energie), indiferent dacă sunt mici sau mari, dacă sunt listate la bursă sau nu, dacă au conducere cu contracte de mandat cu componentă variabilă de salarizare în baza OUG 109 sau nu, vor avea salariul limitat la de trei ori salariul mediu pe ramură.
Așadar, dacă prevederile vor rămâne așa, toți directorii companiilor mari, dintre care unele extrem de profotabile ca Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz, Transelectrica, Romgaz, ar urma să aibă un salariu egal cu cel mult trei salarii pe ramură.
Ceea ce înseamnă o scădere dramatică față de nivelurile actuale. Spre exemplu, în luna iunie (deși se face media ultimului an), salariul mediu net din sectorul producției de energie electrică a fost de 6.800 de lei net, ceea ce înseamnă că, spre exemplu, directorii Nuclearelectrica sau Hidroelectrica ar trebui să-și taie salariile până undeva la 20.000 de lei pe lună, net, adică echivalentul a 4.000 de euro. Anul trecut, șeful Nuclearelectrica a obținut, în medie, undeva la 34.000 de lei net, remunerație fixă și variabilă – datele sunt făcute publice în fiecare an de companie.
Reducerile se vor aplica și în cazul angajaților din companiile energetice, mai ales în cazul celor care implică activități care sunt mai bine plătite prin specificul lor.
Cităm din proiect:
“Salariile de bază inclusiv sporurile personalului încadrat în cadrul companiilor naționale/societăților naționale/societăților comerciale cu capital integral/majoritar deținut de stat sau de unitățile administrativ teritoriale nu pot depăși 80% din nivelul componentei fixe ale membrilor executivi ai consiliilor de administrație sau după caz a remunerațiilor conducătorilor care nu fac parte din consiliile de administrație”.
Cât va fi componenta fixă aflăm tot din proiect – “…nu poate depăși de maxim 3 ori media pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfășurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de regia autonomă, la nivel de clasă conform clasificației activităților din economia națională, comunicat de Institutul Național de Statistică anterior numirii”.
Așadar, pentru producția de energie electrică deducem că nimeni, nici măcar directorul centralei nucleare de la Cernavodă (ca să păstrăm exemplul de mai sus), nu ar trebui să câștige mai mult de 16.000 de lei pe lună – am rotunjit suma.
Am vorbit cu câțiva responsabili din domeniu care ne-au spus, sub protecția anonimatului, că vor demisiona dacă aceste prevederi vor deveni lege, nu doar din cauza diminuării salariului propriu, ci și pentru că vor fi obligați să semneze tăieri de salarii stabilite în contractele de muncă ale angajaților, care apoi vor da în judecată compania și vor câștiga. Un alt motiv este stabilirea de plafoane pentru mijloace de transport și combustibili care afectează activitatea de zi cu a unora dintre companii până la blocaj (Hidroelectrica are 200 de centrale în toată țara, iar Romgaz 2.900 de sonde, dar limită la utilizarea autovehiculelor).
Unii dintre ei se întreabă retoric cui folosește această măsură – care va trimite angajații buni de la stat către companiile private din sector, mai ales în condițiile în care și economiile ar fi infime, în condițiile în care taxele pe care le percepe statul de la ele sunt de zeci de ori mai mari decât tot fondul de salarii.
Provocarea pe care Ministerul Finantelor o aduce prin acest proiect de Ordonanta de Urgenta este cat se poate de reala. Plafonul salariului brut al directorilor de companii energetice ar fi redus cu peste 70%, intr-o asemenea masura ca, inevitabil, si alte categorii de salariati vor fi afectate de taierile de salarii decise la nivelul directorilor. Din punct de vedere financiar, al statelor care se afla in asemenea situatii, ar fi o modalitate eficienta si eficace de a reduce bugetele, insa din punct de vedere social, cauzeaza efecte negative importante, neputand fi ignorate repercursiunile, atat financiare cat si sociale ale acestor masuri.