Comentariu de Vlad Stoicescu, președintele Asociației pentru Combustibili Sustenabili (ACS)
Asociația pentru Combustibili Sustenabili are pe masă documentele de lucru ale Comisiei Europene pentru cadrul post-2030 al energiei regenerabile și le transformă în programul de advocacy al asociației pentru următorul ciclu normativ. Concluzia stă în picioare de la prima lectură: Uniunea rescrie cadrul regenerabilelor în jurul independenței energetice, îl finanțează, iar instrumentul care leagă toate piesele este garanția de origine, extinsă la stocare și marcată în timp. Cine își gândește organizația de acum pe aceste reguli va conduce piața din 2031. Cine așteaptă textul final îl va citi în poziția de urmăritor.
Punctele critice, înainte de detalii
Cât a evoluat RED IV
Inițiativa oficială se numește „Renewable energy legal framework post-2030” și este înregistrată pe portalul Have your say al Comisiei sub numărul 17453, ca propunere de directivă, cu adoptare planificată în trimestrul IV 2026. Aceasta este RED IV. Cererea de dovezi s-a închis la 16 aprilie 2026 cu 303 contribuții, consultarea publică la 12 iunie 2026 cu 454 de contribuții, publicate la 1 septembrie 2026. Draftul evaluării de impact pe care îl analizăm este rezultatul acestui parcurs și intră acum în ultima etapă, confruntarea cu cele peste 750 de contribuții, înainte de adoptarea de către Colegiul comisarilor.
Programul de lucru al Comisiei pentru 2026, intitulat „Europe’s Independence Moment” (Momentul independenței Europei), listează în Anexa I un pachet al Uniunii Energetice pentru deceniul următor, cu trei componente legislative, între care instituirea cadrului pentru energie regenerabilă, pe temeiul art. 194 din Tratat, planificată inițial pentru trimestrul III 2026, și separat revizuirea guvernanței Uniunii Energetice în trimestrul IV 2026. Planul de acțiune pentru electrificare din 17 iulie 2026 fixează calendarul final: ținta indicativă de electrificare de 46% pentru 2040 va face obiectul evaluării de impact „ca parte a Pachetului Uniunii Energetice pentru deceniul următor (trimestrul IV 2026)”. Trimestrul câștigat de Comisie este trimestrul în care sectorul își face temele. Textul directivei va fi negociat doi ani în codecizie și va intra în vigoare din 2031, dar arhitectura lui este deja vizibilă în actele adoptate în 2024 și 2026, iar organizațiile din energie își pot construi de acum strategiile pe ea.
Independența înaintea decarbonării: dovezile
Actele din 2026 au schimbat vocabularul, rezumatul oficial al inițiativei RED IV enunță scopul: consolidarea competitivității și a independenței energetice a Uniunii prin energie fiabilă, la preț competitiv și decarbonizată. Cererea de dovezi vorbește despre energie „fiabilă, produsă acasă, accesibilă și decarbonizată” (în original „reliable, homegrown, affordable, and decarbonised”), cu producția internă înaintea decarbonizării. Ordinea cuvintelor este ordinea priorităților.
Vocabularul a devenit lege. Regulamentul (UE) 2026/667, care fixează ținta climatică pentru 2040, obligă Comisia ca în revizuirea cadrului post-2030 să reflecte disponibilitatea și accesibilitatea energiei, securitatea aprovizionării și securitatea energetică, „cu scopul de a construi o adevărată Uniune Energetică și de a promova energia produsă pe plan intern”, precum și securitatea economică. Regulamentul (UE) 2026/261 privind eliminarea importurilor de gaze rusești cere planuri naționale de diversificare ale căror măsuri pot include „creșterea producției de biogaz, biometan și hidrogen curat, dezvoltarea energiei regenerabile”. Mai departe de Rusia, doar în ultimele zile s-a consolidat certitudinea că durata crizei din Strâmtoarea Ormuz este nedefinită, Casa Albă a refuzat o intervenție pentru protecția conductei de transport petrol care tranzitează Arabia Saudită către Marea Roșie (care a fost bombardată și blocată) iar strâmtoarea Bab al-Mandab a fost acaparată de rebeli.
Petrolul este un asset pe care nicio strategie nu-l mai poate susține. Haosul global întoarce sectorul energetic spre soluții durabile și definiția durabilității s-a reorientat de la „sustenabilitate” la „viabilitate”. Afaceri stabile pe termen lung nu pot depinde de lanțuri de furnizare ostile.
Dar dacă am putea să diversificăm furnizarea în unități independente care concurează pentru profit într-o piață reglementată?
Ei bine, această întrebare vine să descrie sectorul energiei regenerabile, în acest moment puternic subvenționat de oferta Chinei (BESS și panouri fotovoltaice la prețuri derizorii din stockuri abandonate de SUA) și oferta UE (subvenții substanțiale pentru dezvoltarea unităților RES dar și centrale eoliene robuste cu randament economic superior).
Consiliul European din 19 martie 2026 a scris negru pe alb că tranziția energetică „rămâne strategia cea mai eficientă pentru atingerea autonomiei strategice a Europei”. Iar Regulamentul (UE) 2024/1735, Net-Zero Industry Act, împreună cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1176, obligă statele membre ca în licitațiile de regenerabile să evalueze reziliența lanțului de aprovizionare și securitatea cibernetică, cu regula explicită pentru fotovoltaic că invertoarele și celulele nu pot proveni din țara terță care domină piața. Desigur, fiind în etape incipiente, cadrul normativ folosește terminologie maximală și acest criteriu va reveni la „sisteme de management energetic dezvoltate local pentru controlul securizat al energiei prin standarde de management digital UE”.
În ultima vreme, UE a învățat să comunice, deci veți găsi multe aberații strecurate de grupurile de influență ostilă în inițiativele legislative UE, lăsate în mod specific să deconspire și să scoată la lumină intențiile cu adevărat putrede ale celor pe care „îi trimitem să ne reprezinte interesele suverane la Bruxelles”. Aceste pasaje sunt întotdeauna eliminate complet din legislația finală. Oare cine ar avea interesul ca UE să interzică importurile de tehnologie din R.P. Chineză în plină criză energetică, dacă nu cei care au produs criza?
Poate cel mai important, țintele de decarbonare trec în umbră pentru un motiv simplu: sunt atinse implicit de aceleași măsuri. Comisia măsoară acum valoarea regenerabilelor în importuri evitate. Planul pentru energie accesibilă (COM(2025) 79) estimează economii la factura de importuri fosile de 130 miliarde EUR pe an în 2030 și 260 miliarde EUR pe an în 2040 și atribuie jumătate din aceste economii înlocuirii combustibililor fosili din generarea de electricitate cu energie curată. Comunicarea AccelerateEU din 22 aprilie 2026 constată că 57% din energia consumată în Europa este fosilă importată, că factura de import a fost de circa 340 miliarde EUR în 2025 și că cele circa 260 GW instalate din 2021 au economisit în 2025 gaze echivalente cu aproximativ 15 miliarde de metri cubi. Planul de acțiune pentru electrificare adaugă că 70% din electricitatea Uniunii vine deja din surse curate produse acasă.
Când electricitatea este majoritar curată, ținta de emisii nu mai are nevoie de un articol propriu în directivă. Are nevoie de rețele, stocare, flexibilitate și de un instrument care să certifice originea energiei la ora consumului. Acesta este locul garanțiilor de origine.
Garanțiile de origine: inima RED IV
Stocarea și marcarea temporală
Dreptul în vigoare este mai avansat decât știe piața. Art. 19(7)(a)(ii) din Directiva (UE) 2018/2001 cere ca garanția de origine pentru electricitate să specifice perioada de producție pe intervalul de decontare a dezechilibrelor, art. 19(2) permite fracționarea unității standard de 1 MWh în multipli de 1 Wh, iar art. 15(8) cere ca garanțiile de origine asociate unui contract de achiziție de energie regenerabilă să poată fi transferate cumpărătorului.
Ceea ce lipsea era stocarea: directiva tace despre electricitatea livrată dintr-o baterie. În mod cert, pentru că garanția de origine pentru curentul din baterii va fi rezolvată înainte de RED IV.
Recomandarea (UE) 2026/917 din 22 aprilie 2026 a umplut golul. Punctul 10 cere statelor membre să se asigure că organismele competente permit emiterea și transferul garanțiilor de origine, conform standardului CEN 16325:2025, cu patru caracteristici: granularitate temporală până la unitatea de timp a pieței, acoperirea electricității livrate dintr-o unitate de stocare, indicarea zonei de ofertare în care a avut loc producția și posibilitatea schimbului transfrontalier. Considerentul 28 spune de ce: granularitatea scăzută a garanțiilor „descurajează utilizarea flexibilității cererii sau a stocării pe termen scurt asociate producției regenerabile”. Se muncește la cadrul experimental și va fi operațional în curând, dar draftul RED IV transformă acest „permit” în obligație de emitere pentru stocare și în marcare apropiată de timpul real și adaugă dreptul cumpărătorului din PPA de a primi garanțiile aferente.
Revoluția este aici: până acum, electricitatea scoasă dintr-o baterie era, în majoritatea registrelor europene, tratată ca neregenerabilă sau pur și simplu nemarcată. Fișa națională a Țărilor de Jos publicată de Asociația Organismelor Emitente (AIB) afirmă că electricitatea eliberată dintr-o baterie este considerată neregenerabilă. Ungaria aplică deja procedura inversă: garanțiile se anulează la intrarea în baterie și se emit din nou, cu perioadă nouă de producție, la ieșire. O garanție de origine pentru stocare, marcată la ora consumului, face ca atributul regenerabil să urmeze energia prin baterie și să ajungă la consumator exact când o folosește. Stocarea încetează să fie doar un activ de arbitraj de preț și devine un activ de furnizare de atribute, adică exact premisa pe care se sprijină PPA hibrid și contractele de flexibilitate. Studiul comandat de DG Energie în temeiul art. 19(13a) și publicat în iunie 2025 consemnează cererea pieței pentru marcarea orară, pe care niciun registru nu o putea realiza, și concluzionează că mandatarea granularității cere o revizuire a directivei. Standardul EN 16325:2025, adoptat de CEN la 6 martie 2025, extinde regulile la gaze, hidrogen, încălzire și răcire și acoperă întregul lanț, de la înregistrarea titularului de cont și a instalației până la emitere, transfer și anulare.
H2SECURE: cadrul se construiește deja, cu finanțarea Comisiei
Aceste concepte nu așteaptă directiva. Ele sunt cerute și finanțate prin programele de cercetare ale Uniunii. ACS este partener în consorțiul H2SECURE, proiect Horizon Europe (grant 101326188, coordonat de Universitatea din Oulu, 36 de luni de la 1 ianuarie 2027), în care asociația conduce pachetul de lucru privind alinierea de reglementare, politici și standardizare, alături de CRE și de I.V. Future pe componenta tehnologică și de Messer România Gaz pe validarea în condiții industriale. Obiectul de lucru este un cadru de tokenizare a garanțiilor de origine: marcaje digitale asociate certificatelor de furnizare, care identifică energia regenerabilă la punctul de consum, pe fiecare unitate de timp și pe fiecare fracție de energie. Testele încep pe hidrogen, pentru că acolo regulile de corelare temporală și geografică din Regulamentul delegat (UE) 2023/1184 sunt cele mai stricte, iar obligația de corelare orară intră în vigoare la 1 ianuarie 2030. Arhitectura este proiectată pentru tot ce înseamnă garanție de origine: electricitate, stocare, biometan, încălzire. Ceea ce Recomandarea 2026/917 descrie ca dezirabil și draftul RED IV ca obligatoriu, consorțiul construiește și testează acum, cu finanțarea Comisiei, înainte ca textul directivei să existe. Din această poziție afirmă ACS că marcarea temporală și garanția pentru stocare vor fi coloana vertebrală a pieței post-2030.
Gazele: cadru în vigoare, piață emergentă, atribut mai valoros decât electricitatea
Pentru gaze, garanția de origine are deja un cadru complet și ireversibil. Art. 19(8) din RED cere furnizorilor de gaz din rețea, inclusiv biometan și hidrogen, să demonstreze cota regenerabilă prin garanții de origine. Directiva (UE) 2024/1788, Anexa I punctul 5, prevede că divulgarea cotei de gaz regenerabil cumpărat de clienții finali se face prin garanții de origine emise în temeiul Directivei (UE) 2018/2001, cu transpunere scadentă la 5 august 2026.
Art. 31a(4) din RED leagă garanția de baza de date a Uniunii: la înregistrarea unui lot de gaz regenerabil garanția se transferă în bază și se anulează la retragerea gazului din rețea. Recomandarea 2026/917, punctul 11, cere statelor membre să integreze registrele naționale de garanții cu baza de date a Uniunii. Patru texte merg în aceeași direcție.
După cum mai precizez în acest text, interesul „extern” lucrează și sunt strecurate în draftul evaluării de impact și texte care ar pune sub semnul întrebării emiterea garanțiilor pentru gaze, în pofida faptului că această piață este în creștere, în plină expansiune, urmărită de jucători de anvergură globală pentru dinamică și potențial. Dar măcar acum știm clar cine consideră că garanțiile de origine trebuie eliminate din economia UE…
Ridicolul negării sistemului de garanții de origine este negat de trei acte ale aceleiași Comisii adoptate în ultimii doi ani și simplul fapt că orice sabotaj nu are cum să supraviețuiască codeciziei. Fără garanție de origine pentru moleculă, biometanul românesc este gaz fără identitate, iar gazul fără identitate se vinde la prețul gazului importat. ACS tratează acest punct ca linie roșie.
Piața există și crește. Documentul de lucru al Comisiei SWD(2025) 351 raportează pentru 2023 1.023,7 milioane de garanții pentru electricitate, 37,8 milioane pentru încălzire și 27 de milioane pentru gaz, și consemnează că integrarea bazelor de date naționale, a registrelor de garanții și a țărilor terțe este în curs. Studiul DG Energie din 2025 descrie piața gazelor ca fiind în faza emergentă, fragmentată și cu accent național, cu sarcina explicită de a clarifica relația garanției cu dovada de durabilitate și cu baza de date a Uniunii. AIB cere ca pentru gaze garanția de origine să rămână instrumentul juridic exclusiv de probă a atributelor și propune integrarea dovezii de durabilitate cu garanția într-un singur instrument tranzacționabil. Pentru producătorii de biometan miza este comercială: certificatul pentru o moleculă regenerabilă poartă un atribut mult mai rar decât certificatul pentru un MWh de electricitate solară, iar piața europeană a acestui atribut abia se formează.
România are calendarul în lege. Reglementările ANRE de emitere și urmărire a garanțiilor de origine pentru gaze regenerabile au termen 30 septembrie 2026, iar parcursul țării de la statutul de Scheme Observer la calitatea de membru AIB pentru gaze este condiția recunoașterii transfrontaliere a certificatelor românești. Publicarea acestor reglementări în Monitorul Oficial este știrea pe care o urmărim în săptămânile următoare.
GO pentru încălzire și răcire: critic pentru CCGT
Datele reale ale Comisiei: 37,8 milioane de garanții emise în 2023, iar studiul DG Energie notează că sistemul oferă „pentru prima dată o bază juridică sigură pentru comercializarea produselor verzi de termoficare”. Pentru România această bază este esențială. Programul de înlocuire a capacităților pe cărbune cu centrale pe gaze (Mintia, cu 1.737 MW proiectați și intrare parțială în funcțiune în 2026; Iernut, 430 MW; Ișalnița, 850 MW, și Turceni, 475 MW, ambele cu termen mutat la 2029) creează exact consumatorul pe care dezvoltatorii de biometan și de hidrogen îl așteaptă: centrale în cogenerare care alimentează sisteme de termoficare și care vor dovedi, moleculă cu moleculă, cât din gazul ars este regenerabil. Fără garanție de origine pentru căldura produsă din gaz regenerabil, valoarea acestui atribut se pierde la coșul centralei.
Garanția pentru încălzire și răcire rămâne ca opțiune a statului membru, cu recunoaștere reciprocă, iar România o activează odată cu programul de cogenerare.
Comunitățile energetice: cadrul este complet, România a pornit
Cadrul european nu mai depinde de RED IV. Directiva (UE) 2024/1711 a introdus art. 15a „Dreptul la partajarea energiei” în Directiva (UE) 2019/944, cu transpunere scadentă la 17 iulie 2026. Gospodăriile, întreprinderile mici și mijlocii și organismele publice au dreptul de a partaja energie regenerabilă în aceeași zonă de ofertare. Pot desemna un organizator de partajare care administrează instalații de până la 6 MW. Energia partajată li se deduce din consumul măsurat pe intervalul de decontare a dezechilibrelor. Partajarea între gospodării până la 10,8 kW pe gospodărie și 50 kW pe bloc este scutită de obligațiile de furnizor. Operatorii de distribuție colectează și comunică datele de măsurare cel puțin lunar. Pachetul pentru energia cetățenilor din 10 martie 2026 fixează ambiția: până în 2030, peste 16 milioane de gospodării și 630.000 de IMM ar putea produce propria energie regenerabilă, cu obiectivul de până la 90 GW capacitate instalată de comunități. Recomandarea (UE) 2026/1007 din 30 aprilie 2026 cere registre naționale, eliminarea autorizațiilor pentru instalațiile mici cu stocare, racordare flexibilă pentru comunități, date de măsurare în timp cvasireal, chei dinamice de partajare și criterii proporționale în licitațiile publice. Pachetul rețele din decembrie 2025 propune ca proiectele peste 10 MW să transfere o parte din beneficii comunităților locale, inclusiv prin partajarea energiei.
România a pornit. La 2 septembrie 2026 ANRE a înregistrat primele două comunități în Registrul național: Asociația Comunitatea Portului din Galați, comunitate de energie din surse regenerabile, și Societatea Cooperativă Energetică Micăsasa Coop din județul Sibiu, comunitate de energie a cetățenilor, în temeiul Ordinului ANRE nr. 50/2026. Registrul funcționează, drepturile europene sunt în vigoare, iar numărul comunităților va crește pe măsură ce partajarea energiei, racordarea flexibilă și scutirile de obligații de furnizor vor fi transpuse integral.
PPA: piața în locul subvenției, statul și băncile în locul spectatorului
Evoluția este netă. Art. 15(8) din RED cere statelor să elimine barierele din calea contractelor pe termen lung, inclusiv prin garanții de credit. Art. 19a din Regulamentul (UE) 2019/943 le obligă să asigure, în mod coordonat, instrumente precum scheme de garantare la prețuri de piață, care să reducă riscul de neplată al cumpărătorului din PPA și să fie accesibile clienților cu bariere de intrare. Recomandarea (UE) 2026/917 documentează piața: volumul contractat anual prin PPA corporative a crescut de patru ori între 2020 și 2024, de la 7,4 TWh la 31,4 TWh; 13 state membre au piețe mature, 7 emergente, iar în restul de 7 numărul contractelor este foarte mic. România este în ultima categorie, iar evaluarea Comisiei asupra planului național din mai 2025 constată că planul nu dezvoltă tema contractelor PPA și a garanțiilor de origine.
Uniunea nu scoate contractele pentru diferență din joc. Le pune în slujba pieței. Art. 19d din Regulamentul (UE) 2019/943 cere ca sprijinul public pentru investiții noi să ia forma unor contracte pentru diferență bidirecționale de la 17 iulie 2027, iar Recomandarea 2026/917, punctul 4, cere ca aceste contracte să fie proiectate astfel încât să complementeze și să faciliteze PPA, cu posibilitatea ca o entitate mandatată de stat să revândă prin PPA, pe circa cinci ani, o parte din capacitatea sprijinită. Subvenția devine plasa de siguranță sub un contract de piață. Orientările Comisiei privind contractele pentru diferență cuantifică beneficiul: pentru eolianul offshore, sprijinul prin astfel de contracte reduce costul capitalului cu 3,7 până la 5 puncte procentuale.
Ce trebuie să aplice Guvernul României rezultă din aceleași texte.
Întâi, o schemă națională de garantare a PPA în temeiul art. 19a(3), la prețuri de piață, coordonată cu instrumentul de contragaranție al Băncii Europene de Investiții, cum cere punctul 5 din recomandare; BEI a aprobat la 19 iunie 2025 o anvelopă de 500 milioane EUR prin care contragarantează, prin bănci partenere, o parte din PPA încheiate de companiile mijlocii și mari.
Apoi, băncile în centrul tranzacției. Instrumentul BEI funcționează prin bănci partenere, iar băncile românești au deja în portofoliu ambele capete ale unui PPA: dezvoltatorul, finanțat prin credit de proiect, și consumatorul industrial, finanțat prin credit de exploatare. O garanție de stat care acoperă riscul de neplată al consumatorului transformă expunerea băncii dintr-un risc dublu într-un flux acoperit, iar cadrul de ajutor de stat CISAF, aplicabil până în 2030, oferă șablonul juridic: garanții cu protecție la prima pierdere de cel mult 20%, acordate unui vehicul dedicat.
În al treilea rând, PPA cu cumpărători multipli și clienți-ancoră (punctul 7 din recomandare), inclusiv achizițiile publice prin PPA (punctul 8), ca să deschidă piața pentru IMM și pentru autorități. Peste toate, garanțiile de origine transferabile cumpărătorului, cu marcare temporală și pentru stocare, ca să transforme un PPA într-o dovadă de consum regenerabil verificabilă la ora consumului.
Cine câștigă
Ce face ACS în următorul ciclu
Programul de advocacy al asociației pentru cadrul post-2030 stă pe patru poziții, pe care le susținem la Ministerul Energiei, la ANRE și, prin partenerii europeni, în consultările Comisiei pe textul propunerii: garanția de origine pentru stocare și marcarea temporală ca obligație, nu ca opțiune; garanțiile de origine pentru gaze și pentru încălzire ca instrumente cu recunoaștere reciprocă, integrate în baza de date a Uniunii; o schemă națională de garantare a PPA coordonată cu BEI și operată prin bănci; transpunerea completă, în acest an, a dreptului la partajarea energiei. Independența energetică nu se decretează. Se certifică, contract cu contract și oră cu oră, iar instrumentele sunt deja pe masă.
Vlad Stoicescu este Președinte al Asociației pentru Combustibili Sustenabili (ACS), organizație care reunește companii și investitori activi în sectorul combustibililor alternativi, stocării de energie și infrastructurii de transport curat din România. Este strateg în domeniul tranziției energetice și cercetător (ASE București) în finanțarea sustenabilă a industriei. Coordonează dialogul instituțional și tehnic pentru operaționalizarea ecosistemului de hidrogen verde, biometan și combustibili sintetici din România.
