Preţurile la energie au ajuns negative în ţările de lângă noi. Cum este posibil şi ce se întâmplă în România

Cele mai mici preţuri de pe piaţa spot de energie electrică din România (Piaţa pentru Ziua Următoare – PZU) în luna ianuarie a anului 2018 au coborât până aproape de zero, dar pieţele de energie electrică de lângă noi, la care cea românească este cuplată, au consemnat chiar şi preţuri negative. Adică, au fost momente în care producătorii au fost dispuşi nu doar să dea curent gratis, ba chiar să-i şi plătească pe consumatori.

Potrivit datelor Operatorului Comercial al Pieţei din România (OPCOM), preţul orar minim de închidere pe PZU în luna ianuarie a fost de 0,02 euro/MWh. Însă, în toate pieţele care sunt cuplate cu cea românească, aceste preţuri minime au fost negative. În Ungaria s-au înregistrat – 25,97 euro/MWh, în Slovacia – 35 euro/MWh, în Cehia – 35 euro/MWh.
Acestea sunt cele mai mici preţuri înregistrate într-o oră de tranzacţionare pe pieţele spot din fiecare ţară, în luna ianuarie.

Potrivit regulamentului de tranzacţionare de pe OPCOM, se permite tranzacţionarea de energie electrică la preţuri negative şi în România, dar nu au existat oferte, sau nu încă. Limitele scalei de preţ sunt cuprinse între minus 500 de euro şi 3.000 de euro, potrivit datelor de pe site-ul OPCOM. Iar, potrivit unor surse din piaţa de energie, este posibil ca şi în România să avem preţuri negative pe piaţa spot destul de curând, dacă avem în vedere evoluţiile din ultimul timp: au fost intervale orare în care s-a tranzacţionat energie electrică şi la 10 bani/kWh.

Spre exemplu, în octombrie 2017, s-a ajuns ca, pe PZU, în orele de gol, preţul să fie de doar un leu pe MWh. Puteţi citi mai multe detalii AICI

Citeşte şi:

Cum primeşti bani ca să nu consumi energie electrică

De ce se ajunge la preţuri negative la energia electrică? În unele momente, producţia de energie electrică poate fi mai mare decât prognoza, ceea ce conduce la o scădere a preţurilor pe piaţă. În acest caz poate fi mai rentabil pentru producător să evacueze energia în sistem decât să oprească producţia, chiar dacă asta înseamnă să-l plătească el pe consumator, şi nu invers. Spre exemplu, în condiţiile unui vânt susţinut, producţia de energie electrică a turbinelor eoliene este mai mare. Însă, pentru a nu opri şi apoi re-porni turbinele, lucru care presupune nişte costuri, operatorul parcului eolian preferă să producă energia, şi să iasă cu ea în piaţa spot chiar la preţ negativ. Asta în condiţiile în care poate îl costa mai mult să oprească fizic producţia şi în condiţiile în care pentru energia „cumpărată” la preţ negativ, primeşte oricum certificate verzi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *