Guvernul intenţionează să plafoneze la 55 de lei/MWh preţul gazelor extrase de Petrom şi Romgaz în România, pentru următorii trei ani. Preţul este cu o treime sub cel la care se vând acum gazele la bursa din România, şi la jumătate sub cel de la bursa din Austria, în funcţie de care statul român încasează redevenţa. Pe datele actuale şi potrivit unor calcule grosiere, din cei 55 de lei, cel puţin 41 de lei vor fi costuri operaţionale şi cu taxarea înainte de profit, lucru care ridică semne de întrebare asupra viitorului extracţiei viitoare a gazelor naturale din România.
Guvernul impune Petrom şi Romgaz să vândă toate gazele extrase la 55 de lei/MWh, până în anul 2021, potrivit unui proiect de hotărâre publicat recent. În nota de fundamentare a documentului se spune explicit că acest preţ este mult mai mic decât cel la care se tranzacţionează acum gazele pe bura din România.
Detalii, AICI
Potrivit notei de fundamentare a proiectului de HG, preţul mediu de vânzare al gazelor naturale de către producătorii interni pe piaţa centralizată, în perioada aprilie 2017 – august 2018, a evoluat de la 70,93 lei la 77,72 lei. Preţul mediu estimat de vânzare al gazelor naturale de către producătorii interni pe piaţa centralizată la 31 martie 2019 va fi de 80,25 lei/MWh.
Aşadar, chiar potrivit estimării Guvernului, preţul fixat atât petru Romgaz (companie de stat), cât şi pentru Petrom (companie privată) este cu 31% la mic decât preţul pieţei din România, dacă luăm în calcul luna martie a anului viitor.
Petrom şi Romgaz vor pierde astfel sume importante de bani, din cauza plafonării acestui preţ, chiar din momentul adoptării HG-acum (luna iulie), cotaţia medie ponderată a gazului la BRM, deci preţul mediu la care vând Petrom şi Romgaz gazele, pe platforma de tranzacţionare, este de 76 de lei. Acelaşi nivel este valabil şi pentru august, şi este vorba despre luni de vară, cu consum mic, deci şi preţuri pe măsură.
Deci, dacă HG se adoptă în această lună, Petrom şi Romgaz vor fi obligată să vândă cu gazul cu 25% mai ieftin. Evident, procetul va creşte în lunile de iarnă, când companiile puteau obţine un preţ mai bun.
Câştigătorii vor fi consumatorii români, casnici şi comerciali, care vor avea parte de facturi mai mici şi constante, dacă HG devine lege.
Mai rentează să scoţi gaze din România la acest preţ impus?
Decizia este un atac dur la afacerile şi profitabilitatea celor două companii, iar prima întrebare care se pune este dacă, la acest nivel impus prin lege, preţul de vânzare impus mai justifică business-ul de extracţie de gaze naturale din România. Destul de greu de calculat, pentru că cifrele oferite, defalcat, sunt puţine.
Acest proiect de HG a apărut la doar două zile după declaraţia lui Darius Vâlcov, care a pomenit despre intenţia de a scădea preţul la gaze cu 20%.
„Două mari companii, n-am să le dau numele, au peste 95% din producţia românească şi atunci îşi permit ca un preţ de producţie de 27 de lei să ajungă la vânzare la 81 de lei, adică un profit de 300%. O parte îşi ia şi statul român, pentru că e acţionar în amândouă. De ce? Pentru că aşa au înţeles unii manageri că trebuie mers înainte. Mărim preţul, că până la urmă cine-l suportă, e un prost care trebuie să-l plătească, decât să mărim producţia şi să diversificăm sursele, astfel încât să vindem mai mult, poate chiar şi la export, dar la un preţ mai mic”, a spus Vâlcov.
Cât adevăr este în ce a spus Vâlcov, după declaraţia căruia Guvernul vrea să plafoneze preţul?
Potrivit raportului pe primele trei luni al Petrom, publicat la Bursă, costul de producţie al companiei este de 11,9 dolari pe baril echivalent petrol (bep)-Romgaz nu îl publică. Petrom nu prezintă defalcat costul pentru petrol şi gaze, pentru că extracţia este natural combinată pentru ambele resurse: sonda pentru petrol extrage şi gazele asociate zăcământului de ţiţei. 1 MWh este echivalentul a 0,59 bep. Deci, costul de extracţie este de 7 dolari MWh, adică 28 de lei.
Costul de producţie înseamnă doar cheltuielile operaţionale ale companiei (OPEX) şi include cheltuielile materiale, plata utilităţilor, salarii, serviciile de întreţinere. Nu include redevenţa, amortizările, investiţiile şi cheltuielile de explorare.
Redevenţa medie este de circa 7% pentru hidrocarburile extrase din România (procentul legal este cuprins între 3,5% şi 13,5%, în funcţie de puterea zăcământului, dar câmpurile din România, afectate de extracţia prelungită, livrează puţin) aplicată însă nu preţului de producţie sau celui impus, de 55 de lei, ci celui spot de la bursa de la Viena, după cum a decis Autoritatea Naţională de Resurse Minerale primăvara trecută.
El fluctuează, dar, în prezent, este de circa 23 de euro/MWh (cam 107 lei), deci la costul de producţie se adaugă 7,5 lei şi de aici. Deci se ajunge la 35,5 lei/MWh. Mult peste ce a spus Vâlcov, dar asta nu e tot.
Petrom şi Romgaz mai plătesc şi un impozit suplimentar pe profitul excepţional obţinut din liberalizarea pieţei de gaze, care se adaugă la cele de mai sus, iar Petrom plăteşte, doar pentru petrol, şi 0,5% din contravaloarea ţiţeiului extras din România.
La preţurile da anul trecut (redevenţa nu se calcula la preţul de la Viena, ci la preţul mai mic din contractele Petrom, transmis către ANRM), totalul redevenţei plătite de companie pentru petrol şi gaze a fost de 565 de milioane de lei, iar suma totală plătită către stat din celelalte trei impozite: impozitul pe profit, impozitul de 0,5%, şi impozitul pe veniturile suplimentare obţinute în urma liberalizării pieţei gazelor naturale, a fost de 667 de lei. Petrom nu a comunicat defalcat sumele plătite.
Pe legislaţia viitoare, dacă va fi aprobată, se înţelege, în lipsa altor clarificări, că se va aplica un impozit de 60% pentru diferenţa dintre preţul impus, de 55 de lei/MWh şi preţul de 45,71 lei stabilt prin legislaţia anterioară specifică acestui impozit. Adică încă 5,6 lei/MWh.
În total, taxarea şi costurile ajung aşadar la 41 de lei, din cei 55 de lei pe care Petrom şi Romgaz sunt obligate să îi încaseze pentru gazul extras, fără impozitul pe profit şi, ulterior, pe dividende, dacă va fi cazul.
România produce circa 10 miliarde de metri cubi de gaze anual, fiind al patrulea producător din Europa, după Norvegia, Marea Britanie şi Olanda. Consumul este de citca 11 miliarde, diferenşa provenind din importurile e gaz rusesc.
