Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE) a desemnat compania Enel Energie drept furnizor de ultimă instanţă (FUI) în luna iunie pentru clienţii finali care nu au asigurată furnizarea energiei electrice din nicio altă sursă, potrivit unui document al ANRE. Prețul este șocant, și nu va fi plătit de nimeni în niciun caz dar arată disperarea la care au ajuns furnizorii, care nu își primesc banii de la stat pe plafonarea prețurilor.
“Conform prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) și lit. d) din Regulament, FUI nominalizat pentru luna IUNIE 2022 este ENEL Energie S.A. Conform prevederilor art. 4 alin. (3) din Regulament, ENEL Energie S.A. va prelua toţi clienţii care, în luna IUNIE 2022, ajung în situația de a nu avea asigurată furnizarea energiei electrice din nicio altă sursă, în condițiile Regulamentului”, arată ANRE.
Prețul de ultimă instanță cu care Enel Energie a devenit furnizor de ultimă instanță este, atenție, 9.633 lei/MWh, cel mai mic dintre toți furnizorii mari care au înaintat la ANRE prețurile de FUI. Electrica Furnizare a venit cu 10.900 de lei/MWh, CEZ Vânzare cu 11.600 de lei, iar E.On Energie cu 15.000 de lei/MWh.
De ce aceste prețuri halucinante
În teorie, prețul de ultimă instanță este cel cu care furnizorul de ultimă instanță va vinde energia unui client care a rămas fără furnizor și pe care trebuie să-l preia dacă respectivul client nu și-a ales alt furnizor. Anul trecut, acest lucru s-a întâmplat, în piața de gaze mai ales, unde mai mulți furnizori au intrat în insolvență iar clienții au fost preluați de FUI.
În teorie, pentru că, de fapt, acest preț de peste 9.000 de lei nu va fi plătit de nimeni, vom detalia mai jos.
Furnizorii evită să devină FUI pentru că, în condițiile actuale ale pieței, acest statut aduce mai degrabă bătaie de cap și pierdere, în primă fază, decât câștig. Dacă se trezește cu câteva mii de clienți noi care trebuie preluați, FUI trebuie să caute să cumpere rapid energia pentru ei. Iar marja de furnizare este limitată prin lege și prețul de vânzare plafonat, mult sub cel din piață. Așadar FUI trebuie să facă repede rost de bani pentru a cumpăra energia scumpă din piață pe care să o revândă apoi la preț plafonat noilor clienți preluați, urmând să primească apoi diferența de la stat. Asta în condițiile în care furnizorii se plâng de faptul că statul nu le plătește diferențele la care s-a angajat prin lege, nici măcar pe vechea schemă de sprijin, care a expirat la 31 martie.
Un avertisment recent pe această temă, în care s-a evocat foarte clar posibilitatea unor insolvențe, aici:
Ne așteptăm ca unii furnizori să își înceteze activitatea în viitorul apropiat – Urluescu, AFEER
De aceea, furnizorii mari trimit la ANRE ofertele lor cu prețuri de FUI – care în teorie se bazează pe estimarea costului de achiziție din piață – tocmai în încercarea de a nu deveni FUI, pentru că FUI desemnat va fi cel care vine cu prețul cel mai mic.
Putem specula că Enel a trimis o ofertă de 9.600 de lei/MWh ca să nu fie cea mai bună, dar a ajuns cea mai bună pentru că ceilalți au oferit mai mult. Luna trecută, FUI fusese desemnat E.On, cu un preț de 7.440 lei/MWh. Luna aceasta, ca să nu mai “riște” să ajungă FUI, E.On a venit cu 15.000 de lei/MWh, cum ați văzut mai sus.
Chiar și în varianta în care Enel va prelua clienți de la un furnizor care a ”murit” în iunie, aceștia nu vor plăti în niciun caz acest preț. Potrivit OUG 27/2022, prețurile finale sunt plafonate, pentru clienții casnici, la 0,68 lei/kWh (680 de lei/MWh) și, respectiv 0,80 lei/kWh (800 de lei/MWh) cei care, anul trecut, au avut un consum mediu lunar de maximum 100, respectiv 300 kWh. Pentru ceilalți casnici se aplică prețul din contract sau un preț care se modifică lunar, funcție de costul de achiziție al furnizorului.
Amintim că, și în eventualitatea în care un FUI ajunge să preia clienți, are o marjă reglementată de furnizare, de 0,08 lei/kWh sau 80 de lei MWh. Statul îi va plăti – sau ar trebui să îi plătească, pentru că plățile merg greu, de aici și dorința furnizorilor de a nu ajunge să ia clienți noi cu forța – diferența dintre costul lui de achiziție (mai mare), inclusiv costul cu dezechilibrul și marja de 80 de lei/MWh și prețul plafonat al energiei active cu care este obligat să vândă.
