Suprataxarea aplicată producătorilor români de gaze pentru profitul obţinut în urma liberalizării pieţei înseamnă o uriaşă discriminare în faţa ruşilor de la Gazprom, care nu sunt obligaţi să plătească aceste taxe şi nici să vândă pe bursă întreaga cantitate de gaze, a declarat, marţi, Harald Kraft, preşedintele Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră (ROPEPCA), citat de Agerpres.
„Suprataxarea a fost introdusă în 2013 ca o măsură temporară pentru perioada crizei economice. Acum, în 2017, taxa a fost majorată (de la 60% – n.r.) la 80% şi este pentru o perioadă nedeterminată. Este o măsură care penalizează producătorii interni în faţa Gazprom. În plus, Gazprom nu va fi obligat să vândă 100% din importuri pe bursă. Este o discriminare extraordinară a producătorilor din România faţă de producătorii din extern”, a declarat Kraft, în cadrul unei conferinţe pe tema importanţei gazelor naturale.
În ceea ce priveşte intenţia autorităţilor de a elimina obligativitatea ca furnizorii de gaze să realizeze stocuri pentru iarnă, oficialul ROPEPCA a arătat că depozitarea de gaze a devenit în România o operaţiune care generează pierderi.
„În ţările vestice, înmagazinarea este voluntară, pentru că este profitabilă sau cel puţin nu va rezulta într-o pierdere pentru cei care au înmagazinat gazele. În România este invers. De exemplu, anul trecut, dacă aţi înmagazinat, aţi pierdut mulţi bani. Toţi vor siguranţă în alimentare, siguranţă energetică, dar nimeni nu vrea să plătească pentru asta”, a spus el, răspunzând unei întrebări privind opinia sa despre obligativitatea înmagazinării.
Tot joi, anterior acestei declaraţii, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE), Niculae Havrileţ, a declarat că furnizorii de gaze ar putea să nu mai fie obligaţi să constituie depozite pentru viitorul sezon rece, în condiţiile în care preţul gazelor de import va fi la iarnă mai mic decât al gazelor înmagazinate.
„Dacă o vom face, dacă vom obliga furnizorii, o vom face pentru securitate, nu pentru a avea preţul cel mai mic. Însă trebuie să ne gândim şi cine plăteşte siguranţa. Consumatorul poate nu vrea, cine l-a întrebat? S-ar putea interpreta ca fiind ajutor de stat pe care îl dăm unei firme care înmagazinează”, a spus el, într-o discuţie cu presa.
Potrivit lui Havrileţ, cel mai corect ar fi să existe un stoc strategic şi unul liber.
„Este o iniţiativă legislativă să se facă din acest an un stoc strategic. Legea va stabili cine îl va face, ar putea fi chiar Rezervele Statului”, a adăugat preşedintele ANRE.
El a mai spus că iarna viitoare va fi prima când importurile vor fi mai ieftine decât gazele de producţie internă depozitate.
„Anul trecut era reglementat preţul pentru populaţie la 60 de lei pe MWh şi, cu 20 de lei tariful de înmagazinare, gazele din depozite au costat 80 de lei. În acelaşi timp, preţul gazelor de import era tot acolo, 79-80-81 de lei. Dar acum este o diferenţă de 12 lei, iar consumatorul are dreptul să-şi schimbe furnizorul cu unul care, de exemplu, cumpără gaze doar din import, iar, pe termen lung, obţine un preţ şi mai bun de 80 de lei şi nimeni nu poate opri consumatorul să se ducă la alt furnizor. Atunci furnizorul care a înmagazinat vine şi spune: „Mie cine îmi plăteşte, că eu am fost obligat să înmagazinez?”.
Până în prezent, furnizorii au fost obligaţi să depoziteze o anumită cantitate de gaze în perioada aprilie-octombrie, gaze care erau utilizate în timpul iernii, pentru securitatea aprovizionării în vârf de consum.
