Să ne bazăm pe date și cifre concrete pentru a vedea de ce acest lucru este un mit.
Opinie de Iulian Nedea
România se află într-un proces accelerat de independență și tranziție energetică, iar unul dintre pilonii principali ai acestui proces este extinderea capacităților fotovoltaice. Se estimează că, până în anul 2030, vor fi instalați 5.000 MWp de energie solară pentru a furniza electricitate în rețeaua națională și încă 3.000 MWp sau mai mult în proprietatea prosumatorilor, pe clădiri rezidențiale.
Această evoluție a generat dezbateri aprinse despre impactul asupra terenurilor agricole. Întrebarea este: sacrificăm agricultura pentru energia regenerabilă?
𝐂𝐞 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐨𝐜𝐮𝐩𝐚̆ 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐟𝐨𝐭𝐨𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐢𝐜𝐞?
Pentru instalarea celor 5.000 MWp de energie solară, este nevoie de aproximativ 5.000 de hectare de teren sau acoperișuri, având în vedere că 1 MWp ocupă, în medie, 1 hectar.
Unde vor fi amplasate aceste proiecte?
✔ Aproximativ jumătate dintre proiecte sunt fie în stadiu de planificare, fie parțial deja construite pe foste platforme industriale, terenuri contaminate sau pe acoperișurile companiilor.
✔ Rămân în jur de 2.500 MWh care vor fi (sau au fost) instalați la sol, pe terenuri diferite de cele menționate anterior.
O soluție la care au apelat mulți dezvoltatori de proiecte este utilizarea terenului arabil. Însă impactul real este infim raportat la suprafața agricolă totală a României, iar avantajele economice pentru proprietarii de terenuri sunt semnificative.
România are:
12,678 milioane hectare, suprafață agricolă ( 53% din suprafața României), respectiv: 8,211 milioane hectare teren arabil și 4,073 milioane hectare pajiști și pășuni.
Din suprafața arabilă, 780.000 de hectare sunt afectate de deșertificare.
Raportat la terenul arabil al României (8,211 milioane hectare), cele 𝟐.𝟓𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐡𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞, reprezintă 𝟎,𝟎𝟑%. 𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐠𝐫𝐚𝐥 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐞𝐧𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐠𝐫𝐚𝐝𝐚𝐭𝐞, 𝐢𝐦𝐩𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐚𝐠𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐧𝐮𝐥.
𝟎,𝟎𝟑% 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐞𝐭̦𝐞𝐢 𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐢𝐧𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆. Mult sau puțin?
Un aspect esențial este că 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐣𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐱𝐢𝐦𝐚𝐭𝐢𝐯 𝟕𝟖𝟎.𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐡𝐞𝐜𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐞𝐧 𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐬̦𝐞𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞, 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝟏𝟓𝟔 𝐝𝐞 𝐨𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐚𝐭̦𝐚 𝐧𝐞𝐜𝐞𝐬𝐚𝐫𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐟𝐨𝐭𝐨𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐢𝐜𝐞.
D𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐠𝐫𝐚𝐥 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐞𝐧𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐠𝐫𝐚𝐝𝐚𝐭𝐞, 𝐢𝐦𝐩𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐚𝐠𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐧𝐮𝐥.
𝐄𝐱𝐞𝐦𝐩𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐫𝐞𝐭: 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐞𝐬𝐜 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐟𝐨𝐭𝐨𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐢𝐜𝐞?
În loc să ocupe terenuri agricole fertile, multe proiecte sunt dezvoltate pe terenuri degradate, industriale sau contaminate sau pe acoperișuri. De exemplu, Simtel Team are în construcție 70 MWp în 5 proiecte, toate amplasate pe terenuri fără valoare agricolă:
✅ 3 proiecte pe platforme industriale părăsite, în zone degradate, CET-uri și gropi de cenușă.
✅ 1 proiect pe un teren contaminat cu petrol, unde au fost sonde petroliere, imposibil de folosit în agricultură.
✅ 1 proiect pe un teren nisipos, dar și mlăștinos, care nu poate susține culturi agricole.
Un proiect fotovoltaic instalat în România produce în medie 1.400 MWh/MW instalat, unul dintre cele mai bune randamente din Europa.
Toata lumea câștigă:
– Proprietarii terenurilor primesc o chirie sigură și avantajoasă
– Investitorii creează infrastructură energetică modernă, reducând dependența de importuri
– România avansează spre independența energetică și tranziția verde
𝐄𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 „𝐬𝐚𝐜𝐫𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮” 𝐩𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐫𝐞?
Dacă ne uităm la 0,03% din suprafața arabilă utilizată efectiv, putem spune că prețul plătit pentru independența energetică este prea mare? Dacă ne-am raporta la întreaga suprafață agricolă pentru ca o parte dintre proiecte vor din construite pe
𝐈̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐚𝐫𝐢𝐮 𝐢𝐝𝐞𝐚𝐥, 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐟𝐨𝐭𝐨𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐢𝐜𝐞 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐢𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐞𝐧𝐮𝐫𝐢 𝐧𝐞𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐞𝐬̦𝐞𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞, 𝐢𝐦𝐩𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐚𝐠𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐳𝐞𝐫𝐨.
𝐀𝐠𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐯𝐬. 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐞: 𝐒𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐬𝐚𝐮 𝐬𝐞 𝐜𝐚̂𝐬̦𝐭𝐢𝐠𝐚̆ 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭?
Un argument folosit împotriva parcurilor fotovoltaice este acela că energia solară „fură” teren agricol productiv. Dar realitatea economică este alta:
-Venitul obținut din agricultură este semnificativ mai mic decât cel generat de producția de energie electrică.
-Investitorii fotovoltaici plătesc proprietarilor de terenuri între 850 și 2.500 euro/an pe hectar, sumă care depășește cu mult profitul net anual al unui fermier, mai ales în condiții de secetă sau prețuri fluctuante la cereale.
– Pentru proprietarii de terenuri, această închiriere este o sursă stabilă de venit, fără riscuri și fără costuri.
𝐂𝐨𝐧𝐜𝐥𝐮𝐳𝐢𝐞: 𝐌𝐢𝐭 𝐬𝐚𝐮 𝐑𝐞𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞?
Ideea că parcurile fotovoltaice „distrug” agricultura României este un mit.
✔ Suprafața ocupată este de 𝟎,𝟎𝟑% 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐞𝐭̦𝐞𝐢 𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞, infimă comparativ cu terenul agricol disponibil.
✔ Mulți proprietari câștigă mai mult din închirierea terenurilor pentru energie solară decât din agricultură.
✔ România are un randament excepțional în producția de energie fotovoltaică, ceea ce face ca această tranziție să fie extrem de eficientă.
✔ Dacă proiectele sunt implementate pe terenuri degradate sau deșertificate, impactul asupra agriculturii este nul.
În schimb, beneficiile sunt uriașe: reducerea importurilor de energie, mai multă independență energetică, scăderea emisiilor de carbon și creșterea securității economice a României.
În final, trebuie să privim tranziția energetică ca pe o oportunitate, nu ca pe o amenințare. România are toate atuurile pentru a combina dezvoltarea fotovoltaică și susținerea agriculturii într-un mod sustenabil.
Vă întreb pe voi: 𝟎,𝟎𝟑% 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐞𝐭̦𝐞𝐢 𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐢𝐧𝐝𝐞𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆, reprezintă mult sau puțin?
Iulian Nedea este unul dintre fondatorii grupului Simtel, companie cu un portofoliu de 500 MW finalizați și în dezvoltare.
