Complexul Energetic Oltenia, al doilea mare producător de energie electrică din România, are nevoie și de gaze pentru funcționarea grupurilor pe carbune. Compania le va cumpăra de pe piață, și a estimat prețuri de achiziție mai mari decât cele pe care le plătește, în piața reglementată, un consumator casnic care are doar un aragaz.
AGA de la CE Oltenia trebuie să aprobe, în ședința sa din luna august, demararea procedurilor de achiziție a gazelor naturale necesare funcționării celor patru centrale termoelectrice pe care le administrează compania, în condițiile în care actualele contracte expiră la sfârșitul anului.
Conducerea companiei propune că gazele să fie achiziționate de la Bursa Română de Mărfuri, și estimează un cost total de 46 de milioane de lei, pentru achiziția a circa 342 GWh de gaze naturale, ci livrare pentru tot anul 2020.
Mai relevante decât cantitățile pe care le cumpăra CEO pentru fiecare dintre celer patru centrale sunt prețurile estimate de achiziție.
Astfel, pentru termocentrala Ișalnița prețul estimat este de 135 de lei/MWh, pentru Craiova 2 de 140,7 MWh, pentru Rovinari de 165,6 lei/MWh, iar pentru Turceni de 130 de lei/MWh. Acestea sunt prețuri finale (fără TVA) și includ toate costurile (cost gaz, transport, distribuție).
Pentru comparație vă spunem că, de la jumătatea acestui an, clienții casnici din jumătatea de sud a țării (inclusiv cei din Oltenia) plătesc pentru gazele primite de la Engie prețuri reglementate de ANRE, la nivelul de 125,17 lei/MWh, pentru categoria cu cel mai mic consum. Așadar, proprietarul unui apartament care consumă gaze doar la aragaz plătește un preț mai mic decât Complexul Energetic Oltenia, care are 11 grupuri energetice unde poate produce , grosier, o treime din consumul de energie electrică al țării.
Citește și:
Engie scumpeşte semnificativ gazele pentru consumatorii din piaţa liberă. A fost obligată să scadă preţul pentru piaţa reglementată
Aceeași cauză: OUG 114
Anomalia, care nu este singura din piața de gaze, este, evident, un efect al celebrei OUG 114 și al reglementărilor ulterioare. Circuitul este simplu: OUG 114 cu modificările ulterioare, a stabilit un preț plafonat (68 de lei/MWh) pentru gazele din producția internă destinate consumului casnic și al producătorilor de energie termică pentru populație și a impus Petrom și Romgaz să vândă, la acest preț, gazele pentru tot consumul acestor categorii. Așadar, doar consumatorii non-casnici (și cei casnici care sunt în piața liberă) cumpăra gaze de pe piață, la preț de piață. Care preț de piață a crescut însă, pentru că cei doi producători (dintre care unul, Petrom, are un declin accentuat al extracției) au pus, din cauza de mai sus și din alta (obligațiile de înmagazina mai mult pentru iarnă, tot la prețul de 68 de lei) gaze mai puține pe piață. Deci gazele românești s-au scumpit pe piața liberă, de acolo de unde cumpără și CEO, chiar peste prețul gazelor din import, rusesc adică. Import care a crescut foarte mult în această perioadă, tocmai din acest motiv, dar care nu poate să crească mai mult, cel puțin pe relația cu Ungaria, pentru că s-a ajuns la limita gazoductului.
Citește și:
Ministerul Energiei: Insistăm că importurile de gaze din această perioadă avantajează România,pentru că sunt mai ieftine
CEO are o capacitate totală instalată de 3.240 MW, operând 11 grupuri în termocentralele Turceni, Rovinari, Işalniţa şi Craiova 2.
