Pentru ca aceste centrale să poată fi construite, este nevoie de contracte pe termen lung pentru vânzarea energiei, imposibile conform legislaţiei actuale, fără de care nicio bancă nu va finanţa astfel de proiecte, semnalează Năstase.
Producătorul de aluminiu Alro Slatina este şi cel mai mare consumator de energie din România. Începând din 2019, compania beneficiază de o schemă de compensare a costurilor cu emisiile, care ar trebui prelungită în acest an pentru perioada 2021-2030, spune reprezentantul companiei.
Marian Năstase a mai vorbit, în interviu, despre cum a schimbat pandemia comerţul mondial, precum şi despre măsurile luate la Alro în primele luni ale anului trecut, astfel încât fabrica de aluminiu nu a fost închisă niciun moment.
AGERPRES: Cum a fost anul trecut pentru Alro?
Marian Năstase: A fost un an straniu, ca pentru toată lumea. La început, în ianuarie-februarie anul trecut, când apăruse pandemia în China, lumea era cam indiferentă, echipa noastră de pază şi de pompieri a luat decizia să cumpere măşti, dezinfectanţi. Existau pe piaţă, dar nu lua nimeni, pentru că lumea încă nu credea că se va extinde.
Apoi situaţia a devenit brusc foarte complicată, odată cu focarul din Italia. Am făcut atunci o celulă de criză şi am separat managementul în două echipe: una condusă de domnul Dobra (Gheorghe Dobra, directorul general – n.r.) la Slatina şi alta condusă de mine, la Bucureşti. În aşa fel încât dacă se ajunge la o situaţie în care una dintre echipe se contaminează, cealaltă echipă să poată să preia funcţiile.
Am făcut o analiză unde sunt aglomerările de personal: porţile, zona cantinelor şi zona vestiarelor. Atunci am schimbat fluxurile, până ne-am dotat cu scanere termice accesul s-a făcut defazat. Am închis cantina şi am eliminat masa caldă, am înlocuit-o cu masă rece, iar la vestiare, la fel, s-a intrat prin rotaţie. Am făcut achiziţii de dezinfectanţi şi un program de dezinfectare permanentă a halelor. Am achiziţionat inclusiv un tun de pulverizare, singurul care era disponibil la acea vreme în România.
Noi suntem obligaţi să funcţionăm 24 de ore din 24, 365 de zile pe an. Nu mai poţi să opreşti producţia, iar teama noastră cea mai mare a fost că s-ar putea contamina o secţie întreagă şi să fim obligaţi să închidem secţia. Eu zic că din această perspectivă ne-am organizat foarte bine. Până să se declare starea de urgenţă, noi aveam deja procedurile puse în practică.
AGERPRES: Cât au costat toate achiziţiile de produse şi echipamente de protecţie?
Marian Năstase: Costul fost marginal. Noi am avut şi avantajul că am achiziţionat dezinfectanţi şi măşti înainte, când preţurile erau foarte mici, măştile nu le cumpăra nimeni din farmacii. Am adus şi din import.
La un moment dat a fost şi un blocaj, că am achiziţionat o cantitate mare de dezinfectant din Elveţia, iar transportul a fost oprit în Austria, pentru că aveau ei nevoie şi nu au mai vrut să le dea drumul. În fine, tot soiul de situaţii care la vremea respectivă erau întâlnite peste tot. Aşa că, în iunie, nu cred că aveam mai mult de 2-3 persoane contaminate, adică foarte puţine. Am organizat şi echipe de rezervă, astfel încât să nu fim nevoiţi să oprim producţia.
Aici mărturisesc că toţi colegii noştri, de la muncitorul de la utilaj, până la directorul general, toţi au înţeleg gravitatea situaţiei. La noi în fabrică portul măştii e obligatoriu chiar de dinainte de pandemie, aşa că nu a fost o problemă.
AGERPRES: Nu au fost proteste, răzmeriţe?
Marian Năstase: Nu. Oamenii au înţeles toţi gravitatea. Ulterior, când situaţia s-a agravat, au început să aibă în familii cazuri, decese, inclusiv eu am avut în familie, deci toată lumea a început să aibă pe cineva care a suferit în urma covidului, fie traume, fie efecte greu de gestionat. Adică oameni care şi-au pierdut capacitatea respiratorie. Nu am avut foarte multe cazuri, dar unii dintre colegii noştri încă sunt cu tubul de oxigen.
AGERPRES: Cum apreciaţi modul în care autorităţile au gestionat pandemia?
Marian Năstase: Cred că întreaga gestionare la noi a fost făcută foarte bine. Nu există un manual, toate sunt ad-hoc şi de o gravitate cum nu s-a mai întâmplat în istoria documentată a României. Nu există un manual de instrucţiuni pentru aşa ceva. Neavând un manual de instrucţiuni, s-a mers din aproape în aproape, s-au revizuit măsurile periodic şi toată omenirea a încercat să se adapteze.
AGERPRES: Cum apreciaţi campania de vaccinare din România?
Marian Năstase: Cred că este foarte bine organizată. Vorbeam cu prieteni, cunoştinţe din alte ţări, parteneri de afaceri, şi eu cred că la noi, vorbim şi de o populaţie numeroasă, cred că suntem foarte bine organizaţi. Am prieteni în Franţa care încă nu ştiu când se vor vaccina, restricţiile la ei sunt mai dure şi pe perioade mai lungi.
AGERPRES: La Alro ce recomandări aţi urmat?
Marian Năstase: Organizaţia Mondială a Sănătăţii are un set de măsuri pentru site-uri industriale, cât şi pentru rezidenţial, iar noi am luat recomandările OMS-ului şi le-am aplicat imediat. Am reuşit să păstrăm producţia la acelaşi nivel. Nu am avut oameni în şomaj tehnic, nu am avut închisă nicio unitate. Deci am funcţionat la capacitate toată perioada.
Era foarte clar că sistemele administrative, cel medical, al asigurărilor sociale, de şomaj, erau sub mare presiune şi asta a stat în puterile noastre să facem, să nu mutăm presiunea în partea cealaltă, pentru că se va întoarce tot împotriva noastră. Vedem cum sisteme de sănătate din alte ţări, chiar mai bogate, sunt cvasisufocate. Exemplul Italiei ne-a dat impuls să acţionăm, când am văzut ce s-a întâmplat acolo la începutul pandemiei ne-a făcut să înţelegem că dacă nu facem fiecare în parte un efort, la nivel de indivizi, de societate, de organizaţie, n-o s-o scoatem la capăt. Este genul de situaţie când trebuie să fim foarte solidari.
Noi am simţit solidaritate din partea furnizorilor, a clienţilor noştri, la rândul nostru am ajutat clienţii şi furnizorii cu ce am putut. De exemplu, chiar la început un client al nostru din industria aeronautică ne-a trimis 11.000 de măşti, pentru a ne sprijini, ceea ce mi s-a părut un gest de solidaritate neobişnuit în lumea economică.
AGERPRES: Au realizat că depindem unii de alţii, până la urmă.
Marian Năstase: Da, exact. Şi mai ales dintr-o industrie foarte puternic afectată, cea aeronautică, cel mai puternic afectată, iar orizontul lor de redresare este încă neclar. Va fi greu şi pentru alte industrii să-şi facă proiecţii. Lucrul bun este că statele şi instituţiile parastatale, gen BERD (Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare n.r), BCE (Banca Centrală Europeană n.r), Federal Reserve au reacţionat mult mai bine, având şi experienţa crizei din 2008-2009 şi au avansat foarte multe pachete de susţinere, inclusiv România. Probabil nu sunt perfecte, dar sunt convins că au ajutat.
La finalul acestei pandemii vom avea un ghid de utilizare şi vom şti cum să reacţionăm la următoarea pandemie.
AGERPRES: Ce am învăţat până acum din această pandemie?
Marian Năstase: E clar că această pandemie ne-a schimbat modul de a trăi. Şi foarte multe elemente pe care le-am văzut în pandemie vor rămâne şi după pandemie: gen Microsoft Teams, Zoom, skype, care era mai cunoscut, dar relativ puţin folosit, care clar duc la o economisire fantastică a timpului.
La Alro am luat imediat decizia de a reduce stocurile. Noi veneam cu experienţa din criza 2008-2009 şi am zis că prima problemă va fi lichiditatea. Am redus stocurile la minimum, ceea ce ne-a deblocat foarte mult cash. Am avut o problemă în 2009 cu preţul energiei, care s-a perpetuat şi în 2020, culmea, deşi consumul a scăzut, şi o să revin la această problemă.
Am avut o problemă cu livrările în primele două luni ale pandemiei, când ţările europene au închis graniţele. Am discutat cu Asociaţia Europeană a Transportatorilor, am făcut proceduri de interacţionare cu personalul nostru, apoi situaţia a revenit la normalitate.
Controlul strict al pandemiei la noi a permis totuşi ca unele ramuri economice să-şi continue activitatea. Vorbesc de măsurile luate la nivel administrativ, de Guvern, de Parlament. Ca dovadă, la finalul anului avem o performanţă economică la nivelul României cea mai bună din Europa, ceea ce e rezultatul acestor eforturi.
În prima jumătate a anului toată lumea era în şoc şi toţi vedeau piaţa într-o megadepresie. În realitate, ce am făcut noi a făcut toată lumea: a redus stocurile, încercând să aibă lichiditatea. Au fost situaţii când clienţii au fost nevoiţi să închidă activitatea. Însă în a doua jumătate a anului, o bună parte de activitate a intrat în normal.
AGERPRES: Cum evoluează cererea de produse?
Marian Năstase: Bineînţeles că suntem departe de realitatea din 2019, dar a început să fie o cerere din ce în ce mai mare de produse pe piaţă, de toate felurile, inclusiv aluminiu. Ţările aveau deja experienţa din 2008-2009 şi au lansat lucrări publice, producţia de sârmă la noi anul trecut a mers la capacitate maximă, iar producătorii de cabluri, la fel, au muncit la capacitate maximă.
În mod surprinzător, în a doua parte a anului sectorul construcţiilor a crescut foarte mult, nu aş putea da un motiv foarte clar. Sectorul privat a avut o creştere foarte puternică. Pe partea de produse procesate, sectorul aeronautic suferă foarte mult şi va mai suferi o perioadă.
În schimb sectorul automotive în a doua jumătate a anului a avut o creştere solidă. Explicaţiile sunt de comportament. În primul rând oamenii se mişcă mai mult cu maşinile, oamenii călătoresc cu maşina mai mult, inclusiv românii care lucrează la Bruxelles. Cam asta se întâmplă pe tot continentul. Iar oamenii evident se uită ce maşină îşi iau şi preferă o maşină mai sigură, mai ales dacă au drumuri lungi, decât o maşină mai veche, mai nesigură.
AGERPRES: Ce a însemnat creşterea comerţului online la nivel mondial?
Marian Năstase: Creşterea comerţului online este un fenomen care a blocat schimbul de mărfuri la nivel global. Citeam acum un articol: Maesk, operatorul de containere, reuşeşte să mişte cam 50% din cererea globală, iar restul de 50% nu reuşesc să ajungă la destinaţie decât cu mare întârziere.
Comerţul online a crescut exponenţial. Până acum, în afară de catering, nu prea ştiam ce înseamnă comerţul online. Acest lucru a dus la sufocarea comerţului mondial. Sunt foarte multe mărfuri care se tranzitează door-to-door şi asta o vedem la mall. Când te duci la mall şi vrei să-ţi cumperi ceva, nu au nimic pe stoc.
Magazinele aveau stocuri de marfă şi făceau aprovizionarea la intervale mult mai mari de timp. Acum volumul de vânzări a crescut, dar nu prin magazin. Marii producători care sunt online au ajuns la concluzia că magazinele sunt un cost foarte mare pentru ei cu un beneficiu foarte mic, ai chirii, angajaţi, în timp ce livrarea door-to-door e mult mai ieftină.
Astăzi, la orice magazin dacă mergem, în afară de ce e în vitrină, foarte rar e ceva pe stoc. Au făcut asta ca să transforme totul în cash. Ce am făcut noi a făcut toată lumea. Apoi s-a schimbat comportamentul şi canalul de distribuţie. Oamenii erau blocaţi în casă şi ce să faci: te uiţi la Netflix şi comanzi de pe net. Ai momente când nu lucrezi, nu găteşti, nu faci curat, înainte te mai plimbai într-un parc, acum ce faci, stai în faţa calculatorului, primeşti reclame şi comanzi.
AGERPRES: Deci nu doar eu fac asta?
Marian Năstase: Exact. Şi acum pur şi simplu e un blocaj total. Iar operatorii de containere nu sunt foarte lămuriţi dacă să comande containere şi vapoare noi, care înseamnă investiţii foarte mari, sau aşteaptă să vadă cum se va stabiliza situaţia după ce trece pandemia. Şi să te apuci să comanzi containere noi şi să te trezeşti că rămâi cu ele după un an şi n-ai ce să faci cu ele sau să ai şi vapoare pe care apoi să le ţii în port… Toată lumea aşteaptă o perioadă mai stabilă ca să-şi facă propriile evaluări.
Eu cred că acest comerţ online, ca şi şedinţele online vor continua. Câteodată sunt mai ieftine decât la magazin şi ar cam trebui să fie, pentru că nu au costuri asociate. La fel, lucrul de acasă va fi balansat şi va deveni o practică generalizată, pentru că se poate munci chiar mai bine de acasă şi nu mai pierzi timp în trafic. E clar că uşurează viaţa oamenilor şi e clar că se va perpetua.
AGERPRES: Aici se vor duce noile investiţii?
Marian Năstase: Se vor face şi investiţii în zona de online, e clar că aici sunt nişte schimbări de comportament care vor rămâne şi după pandemie. Se vor face investiţii în securitatea cibernetică, acestea devin esenţiale. Se vor face economii substanţiale de costuri, de exemplu cu deplasările, cu cazarea. Anul trecut, spre exemplu, n-am cheltuit mai nimic din bugetele noastre pe partea de deplasări, iar activitatea a mers.
Între timp am mai redus din investiţii anul trecut, dar am continuat să facem investiţii care erau prioritare, respectiv repararea cuvelor şi upgradarea lor pentru a le aduce la noul standard european. Alte investiţii prioritate au fost în eficienţa energetică.
Partea de vânzări în a doua parte a anului a început să prindă foarte mare tracţiune. Şi LME-ul (cotaţia aluminiului la Bursa de Metale de la Londra – n.r.) a evoluat de la 1.700, cât era pe la începutul anului, predicţiile în aprilie erau că se duce la 1.400, astăzi este la 2.250, deci a fost o întărire foarte puternică, derivată din pandemie, din blocajul acesta şi de alţi factori globali.
Indiferent de schimbarea conducerii SUA, politica faţă de China a rămas aceeaşi. Inclusiv la nivel european s-au pus bariere tarifare pe anumite produse din aluminiu. Aceasta a dus la conştientizarea faptului că e bine să ai sursa de provizionare cât mai aproape de locul în care tu produci. Avem exemplul recent cu canalul Suez, din fericire noi nu am fost afectaţi, dar s-a făcut un nou blocaj. Producătorii europeni au ajuns la concluzia că, pe de o parte, e bine să-şi diversifice sursele de aprovizionare şi, dacă se poate, să aibă în Europa, să scape de pericolele logistice.
E clar că se schimbă un pic paradigma de business, ceea ce poziţionează Alro foarte bine în peisaj, pentru că noi suntem în Europa, avem acces la propria noastră resursă de alumină şi bauxită şi producem produse cu valoare adăugată mare şi foarte mare care din punct de vedere calitativ sunt impecabile. Acestea ne-au dus la o performanţă operaţională bună anul trecut.
AGERPRES: Dar în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie?
Marian Năstase: În continuare situaţia rămâne complicată pe piaţa energiei. Comisia Europeană are două mari direcţii: decarbonizarea în ritm accelerat şi digitalizarea. Digitalizarea eu cred că prinde tracţiune de la sine, deci e clar că ne digitalizăm din cauza pandemiei, sau graţie, că e un efect pozitiv.
Pe partea de Green Deal s-a întâmplat însă altceva. Certificatul de emisii, costul carbonului, este de fapt o taxă. Aici Comisia a anunţat că intenţia este ca această taxă pe carbon să ajungă la 75 de euro în 2030. Evident că o taxă tranzacţionată este un nonsens, pentru că duce la o creştere automată. Dacă această taxă va creşte la 75 de euro în 2030 şi astăzi poţi să cumperi, bineînţeles că au intrat pe piaţă fondurile speculative, care au crescut preţul instantaneu. Dacă ştiu că ajunge cu certitudine la 75 de euro, le cumpăr de astăzi.
AGERPRES: Normal…
Marian Năstase: Bineînţeles. Au cumpărat de la 25-30 de euro, astăzi e 45 şi ei ştiu că vor ajunge la 75 de euro pentru că aşa a fost anunţul făcut de Comisia Europeană. Din punctul meu de vedere este o greşeală, pentru că piaţa s-a inflamat. Inclusiv Comisia Europeană ia acum în calcul să restricţioneze accesul fondurilor speculative pe piaţă, ceea ce te duce într-o altă direcţie. În mod normal trebuie să fie o taxă fixă, pe care să o plătească companiile A, B, C, D…, creşte de la atât la atât, cel puţin era o creştere predictibilă. Acum nu ştii cât creşte, în condiţiile şi aşa destul de volatile pe care le trăim.
La noi în piaţă, acest lucru s-a reflectat instantaneu, pentru că preţul energiei este dat de producătorul care are cel mai mare preţ, adică cei pe cărbune. Evident că toţi producătorii s-au aliniat, de ce să vinzi mai ieftin când poţi să vinzi mai scump, e de bun simţ.
AGERPRES: Aţi fi făcut la fel, nu?
Marian Năstase: Probabil. Ai acţionari care spun de ce ai vândut mai ieftin când ai fi putut vinde mai scump. Toate acestea au dus la inflamarea preţului. El venea deja pe un trend de inflamare din 2019 şi atunci am propus Guvernului să implementeze o schemă de compensare care era deja implementată în 11 ţări din Europa încă din 2012. Schema de compensare a emisiilor de dioxid de carbon pentru consumatorii industriali e foarte bine reglementată de Comisia Europeană prin ghidul din 2010 şi acum pe noul ghid pentru perioada 2021-2030.
Este foarte bine reglementată pentru că stabileşte sectoarele – pe vechiul ghid erau 15, acum sunt doar opt, întrucât tendinţa Comisiei este acorde ajutoare de stat cât mai puţine şi doar acolo unde este neapărată nevoie.
AGERPRES: De unde provin aceşti bani?
Marian Năstase: Sursa banilor e foarte importantă. Banii pentru compensare nu vin din bugetul de stat. Fiecare ţară membră primeşte o cotă gratuită de unităţi de carbon, de certificate, pe care le valorifică, iar destinaţia lor este foarte strict reglementată. Directiva spune aşa: minimum 50% din fonduri se vor folosi pentru proiecte de mediu, maximum 25% pentru compensarea emisiilor indirecte ale consumatorilor industriali supuşi riscului de delocalizare, iar, dacă rămâne o diferenţă, ea poate fi venit la bugetul de stat.
Istoric, când certificatul de carbon era un euro, nu ne afecta, dar acum, că a ajuns la 30 de euro, de la 4 euro în 2018, ne afectează foarte mult. Evident, asta s-a văzut în costul energiei. România, la momentul respectiv stabilise că 29% merge la bugetul de stat şi 71% la proiecte de mediu. Partea pentru consumatorii industriali nu era prevăzută în lege. Atunci am solicitat Guvernului să ţină cont şi de situaţia dificilă în care ne aflăm şi să aplice structura de alocare a fondurilor cum este în UE. S-a făcut un studiu de impact şi s-a implementat această schemă, iar industria românească, la nivel naţional, are nevoie doar de 15%, faţă de acel 25% cât este limita, pentru a compensa emisiile indirecte.
AGERPRES: Cât înseamnă asta în bani?
Marian Năstase: Pentru 2019 şi 2020, înseamnă o sumă de aproximativ 300 de milioane de euro. Aceşti bani sunt administraţi de Administraţia Fondului pentru Mediu şi vorbim de un total de miliarde. Aceste certificate se vând zi de zi, Ministerul Finanţelor are o unitate care le vinde zilnic.
AGERPRES: Cât a primit Alro?
Marian Năstase: În 2019 Alro a încasat pe 9 septembrie 2020 o sumă de aproximativ 50 de milioane de dolari. În momentul de faţă aşteptăm compensarea pentru 2020, nu mai este nevoie de niciun act normativ. Pentru că certificatul a fost mai scump, aşteptăm mai mult decât anul trecut. Totodată, ne dorim ca România să implementeze o schemă de compensare şi pentru 2021-2030. Noul ghid permite asta. Are câteva modificări: s-a restrâns numărul de industrii de la 15 la 8, calculaţia nu se mai aplică la producţia de referinţă, ci producţia din anul curent, adică producţia efectivă.
Comisia Europeană înţelege că 50 de bani în plus pentru o persoană fizică la factură nu este mare lucru, dar dacă îşi pierde jobul este important, deci are scheme de suport, dar şi excepţie, le dă simultan, astfel încât să fie plătite acele subvenţii pentru a ne atinge ţinta de decarbonizare, dar în acelaşi timp să se menţină şi locurile de muncă. Este important şi pentru bănci, care aşteaptă predictibilitate.
Deşi ne aşteptăm ca anul acesta să se implementeze schema de compensare pentru 2021-2030 şi am constatat că şi la nivel guvernamental, şi la nivel parlamentar, toată lumea este conştientă de menţinerea locurilor de muncă.
AGERPRES: Anul trecut cât v-a costat energia?
Marian Năstase: În jur de 300 de milioane de euro.
AGERPRES: Şi de unde aţi luat-o?
Marian Năstase: De pe unde am găsit-o. De pe bursă.
AGERPRES: Aveţi şi contracte pe termen lung?
Marian Năstase: Nu.
AGERPRES: Deci luaţi cu bucăţica?
Marian Năstase: Da, inclusiv cu ora. Este o mare problemă aceasta cu imposibilitatea de a încheia contracte pe termen lung şi nu se ştie ce doreşte ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei n.r) să facă. Nu există nicio oprelişte din partea Comisiei Europene şi eu nu înţeleg ce se mai aşteaptă, nu mi-e clar. Este ceva natural să ai un contract pe termen lung, pentru predictibilitate.
În plus, orice finanţator cere contract pe termen lung pentru energie. Nu le avem? Nu se vor face investiţii. Nu se vor face investiţii? Centralele de azi vor deveni din ce în ce mai vechi şi vor fi închise. Spre exemplu, din vreo 3.700 de MW pe cărbune, 2.500 de MW s-a luat deja decizia să fie închişi.
Mi se pare corect planul Guvernului de a pune în loc centrale pe gaz. Pentru că, dacă nu le punem repede în loc, vom avea un dezechilibru atât de mare în sectorul energetic naţional încât o să vedem preţuri de trei ori mai mari decât sunt astăzi. O să ajungem la nişte preţuri, poate nu chiar ca în Texas, dar cu siguranţă nesustenabile chiar şi pentru consumatorii casnici, nu mai vorbim de industrie. Pentru că nu avem suficiente interconectări să ne echilibrăm din import, importurile sunt limitate.
Situaţia este destul de dramatică.
AGERPRES: Iar astfel de investiţii nu se fac de azi pe mâine.
Marian Năstase: Evident, durează trei-patru ani să pui în loc o capacitate nouă. Bani sunt acum, iar România trebuie să se lupte la Bruxelles pentru a i se permite să-şi dezvolte capacităţi pe gaz, pentru că gazul va ajuta şi la integrarea de regenerabile în sistem. Astăzi reglajul se face prin Hidroelectrica, dar ea nu va putea mai mult.
AGERPRES: Putem face toate acestea fără gazele din Marea Neagră?
Marian Năstase: Eu cred că există foarte multe gaze în momentul de faţă în sud-estul Europei. Adică sunt toate conductele acestea care vin prin Turcia, dinspre Azerbaidjan, deja pe sub Marea Neagră, România mai are şi ea gaze, iar cele din Marea Neagră la un moment dat tot vor fi scoase. Deci din punctul de vedere al aprovizionării cu gaze eu nu văd o problemă.
AGERPRES: Cum v-ar ajuta contractele pe termen lung?
Marian Năstase: În primul rând, pe partea de predictibilitate. În prezent, colegii mei de la departamentul de energie sunt epuizaţi, cumpără MW-ul, trebuie să faci analiză de bonitate la fiecare furnizor, pentru că volatilitatea asta mare de pe piaţa energiei a mai dus în trecut la falimentul unor furnizori şi rişti să rămâi expus şi să te trezeşti fără vina ta pe Piaţa pentru Ziua Următoare sau pe cea de echilibrare, unde preţurile sunt mai mari. Şi nimeni nu-şi doreşte aşa ceva, eu vreau să-mi fac un buget clar.
AGERPRES: Aţi avut discuţii cu producători de energie să încheiaţi contracte pe mai mulţi ani?
Marian Năstase: Am avut discuţii cu producători de energie regenerabilă, care sunt foarte interesaţi să încheie contracte pe termen lung, dar aici sunt particularităţi, pentru că noi consumăm în bandă, iar ei produc când bate vântul sau când e soare. Aici ar trebui să se dezvolte conceptul – deşi din punct de vedere legislativ şi de reglementare, cadrul nu este clar – conceptul de centrală virtuală, ca să putem face o echilibrare virtuală, dar la noi, după ştiinţa mea, nu există.
Iar bursa de energie, aşa-zisa bursă, OPCOM, e foarte rigidă. Este absurd să fiu pus în situaţia să închei un contract pe termen lung pe OPCOM. Un contract pe termen lung e un commitment foarte serios, eu trebuie să am convingerea că cel care livrează energia are capacitatea şi bonitatea necesară, are energia şi aşa mai departe. Să mă duc pe bursă, mă trezesc că vine un furnizor cu un angajat cu care să semnez un contract pe 15 ani. Păi nu-mi acceptă banca. În final, toate se închid la finanţatori, la bănci, care nu acceptă asemenea riscuri de livrare, de plată, comerciale.
AGERPRES: Mai există băieţi din aceştia care fac trading de energie cu un singur angajat?
Marian Năstase: Tentaţia e mare, nici nu ştiu să vă spun. Tentaţia de a te îmbogăţi peste noapte e mare, e în firea umană. Nu există aşa ceva. Căutătorii de aur nu s-au îmbogăţit, ci producătorii de blugi care au câştigat un dolar la fiecare pereche.
AGERPRES: Alro face trading de energie?
Marian Năstase: Nu, tot ce cumpărăm folosim pentru consumul propriu. Direcţia de energie transpiră toată să facă rost de energie pentru Alro.
AGERPRES: Câţi oameni sunt?
Marian Năstase: Şase.
AGERPRES: Şi câte contracte aveţi?
Marian Năstase: Peste 15-20 în total. Şi pe oră, şi pe an, şi pe trei luni… Avem un dispecerat energetic la fabrică, altfel nu putem funcţiona, iar colegii de la fabrică trebuie să ştie cu 24 de ore înainte care este dezechilibrul. Chiar dacă noi consumăm în bandă, tot avem mici dezechilibre. Mai opreşti un utilaj pentru reparaţii, automat trebuie să pui asta în prognoza pentru ziua următoare. Altfel ne ducem pe piaţa de echilibrare unde săptămâna trecută preţul se apropia de 2.000 de euro pe MWh, adică extrem de mare.
