Discursul european s-a schimbat şi începem să ne trezim puţin la realitate şi să înţelegem că fără industrie nu prea avem şanse de izbândă într-o lume în care coloana vertebrală industrială e cea care contează, a declarat, marţi, preşedintele Consiliului de Administraţie al Alro, Marian Năstase, într-o conferinţă de presă.
„După cum aţi văzut, discursul european s-a schimbat. Am trecut la industrializare, ne-am dat cu toţii seama, sau începem încet, încet să ne trezim un pic la realitate, că fără industrie nu prea avem şanse de izbândă într-o lume în care, după cum aţi văzut, coloana vertebrală industrială e cea care contează. Şi acesta este, după părerea mea, marele, să zicem aşa, câştig al acestei situaţii geopolitice complexe. Dar, părerea mea e că Europa încet, încet, începe să trezească. Şi asta face ca, pentru toate companiile industriale care încă există, să faci tot ce poţi să le ţii în viaţă”, a spus Năstase.
În opinia sa, în Europa trebuie crescut gradul de industrializare şi trebuie alocate cât mai judicios resursele financiare, aceasta fiind marea provocare.
„Trebuie să faci tot ce poţi să creşti gradul de industrializare. Trebuie să aloci resursele, care sunt din ce în ce mai puţine la nivel european, cât mai judicios. Aici, cred că, în continuare, este de fapt cel mai mare challenge. Cum se alocă banii. Părerea mea este că aşa se întâmplă, în vremuri de pace şi când lumea o duce bine, mai faci şi prostii, arunci banii pe geam, pe lucruri de care n-ai nevoie, finanţezi lucruri de care n-ai nevoie. (…) La nivel european, aţi văzut cum a fost. Adică şi parţial vedem în continuare. Finanţăm lucruri de care, realmente, n-avem nevoie, inutile”, a explicat Marian Năstase.
În acest context, el a subliniat că Alro rămâne în continuare unul dintre pilonii centrali ai industriei româneşti, dar trebuie făcut cât mai mult pentru a se dezvolta şi alţi piloni şi a-i consolida pe cei care există.
„Şi devin foarte importante şi lanţurile industriale europene, pentru că războaiele care s-au ivit au arătat din nou, cum am văzut şi acum 10 ani, au arătat din nou fragilitatea lanţurilor de aprovizionare lungi”, a afirmat preşedintele Alro.
Pe de altă parte, acesta a semnalat că în prezent se înregistrează o creştere a cotaţiei aluminiului în jurul a 3.200 de dolari tona, un nivel „structural stabil”, gestionat sau provocat în parte de decizia Chinei de a opri dezvoltarea de noi capacităţi în industria aluminiului, ceea ce duce la o stabilizare a producţiei.
„Astăzi, aluminiul e mai sus pentru că a fost inflamat, după părerea mea, de situaţia din Golf, unde cel puţin doi producători mari de aluminiu au fost afectaţi de bombardament. Şi estimările publice sunt că va dura probabil în jur de doi ani până vor fi repuse în funcţiune capacităţile la valoarea maximă. Rămâne în continuare discuţia, traversarea Strâmtorii…Vom vedea cum se va termina. Dar punerea din nou în funcţiune durează doi ani. Deci, probabil, o să afecteze în continuare piaţa aluminiului. În celălalt sens, de reducere a presiunii, este Indonezia. Indonezia va pune, aşa sunt estimările, la sfârşitul acestui an, o capacitate mare de producere a aluminiului. Indonezia a luat, acum 10 – 12 ani, decizia să nu mai exporte materii prime. Şi au zis: vreţi bauxită? (…) Nu vă mai vindem bauxită. Veniţi, faceţi rafinărie de alumină, faceţi uzină de aluminiu şi vă dăm condiţii preferenţiale ca să puteţi accesa zăcămintele de bauxită. Asta a fost legiferată, s-a dat prin lege şi anul trecut, cred, au terminat rafinăria de alumină, care a început să producă. Au terminat rafinăria de alumină înaintea fabricii de aluminiu şi atunci au început să vândă în piaţă alumina, ceea ce a adus la o scădere a preţului aluminei, deşi preţul aluminiului a crescut, ceea ce e contraintuitiv, dar asta e explicaţia. Anul acesta termină şi fabrica de aluminiu. Asta înseamnă că va fi în jur de un milion de tone capacitatea. (…) China are 47 de milioane de tone şi vrea să reducă la 45 de milioane de tone. Deci, dacă sunt scoase două milioane de tone din producţia mondială şi se pune un milion de tone în Indonezia, nu e un factor care duce la reducerea preţului”, a precizat Năstase.
Totodată, el a menţionat că în continuare pe piaţa europeană, inclusiv în România, sunt presiuni legate de energie şi a semnalat că Alro este într-o poziţie dificilă, în condiţiile în care, spre exemplu, în Franţa industria are preţ preferenţial la energie, în Germania sunt multe scheme de ajutor de stat, Italia „se descurcă”, iar Spania e singura ţară în care energia a devenit accesibilă ieftină, deoarece s-a decuplat de la piaţa gazului şi aduce din Algeria, negociind alte aranjamente la gaze, diferite de cele din Uniunea Europeană.
