Lumea se schimba : let’s be smart – Răzvan Nicolescu. OPINIE

Un post de televiziune mi-a cerut părerea in legătura cu intenția autorităților de a conecta toata populația României la conductele de gaz natural si de a trece toata încălzirea in mediul rural si in micile orașe pe gaz natural.

Mi-am arătat dezamăgirea în legătură cu această intenție larg susținută în mediul politic și am catalogat-o ca fiind o mare greșeală. Faptul ca astfel de lucruri se întâmpla fără o minimă analiză de impact a intrat deja, din păcate, în comportamentul nostru instituțional profund greșit.

În loc să adreseze problemele reale ale conectărilor la gaz natural, inclusiv perioadele mari de așteptare, autoritățile de reglementare încearcă să inducă ideea, într-o maniera populistă și ipocrită, că aceste conectări vor fi „gratis”. Costurile cu unele conectări absolut ineficiente economic nu vor fi acoperite nici de stat și nici de agenții economici care nu au cu ce să le acopere. Este evident că nu vor fi gratis și că vor fi suportate de ceilalți consumatori, foarte probabil, prin tarife finale crescute la gaz natural. Aici vorbim de multe miliarde de euro deoarece autoritățile vor să conecteze toata populația României, adică chiar și locuințe aflate în vârf de munte.

Daca am fi vorbit de un astfel de proiect acum 20-30 ani poate aș fi înțeles conectarea întregii populații a României pentru că perspective sectorului de gaz natural erau altele, deși tara noastră nu are un relief și o densitate a populației care să favorizeze acest lucru. Acum însă, în plină luptă împotriva schimbărilor climatice, să ne conectam toți la un combustibil ce poluează și pe care unele țări au început să îl interzică este ceva ce nu înțeleg deloc. Este adevărat că poluează mai puțin decât cărbunele sau petrolul, însă mult mai mult decât energia regenerabilă sau cea nucleară. În cazul construirii de racordări și conducte noi, vorbim despre investiții strategice pe termen lung. Nu susțin interzicerea utilizării gazului natural pentru că el este util tranziției energetice, ci doar nevoia de a fi prudenți în extinderea utilizării individuale de către populație, în prezent doar aproximativ 40% din gospodăriile din Romania fiind conectate. Pentru marile centrale de cogenerare, cum sunt cele din București, gazul trebuie să mai rămână soluția corecta încă mult timp de acum încolo, pentru că nu există o alternativă cu un randament mai bun deocamdată. Pentru celelalte gospodarii neconectate la gaz natural, soluția este trecerea treptata la randamente mai bune, la soluții individuale și la încălzirea pe baza de energie electrica provenită din surse curate.

Agenția Internațională pentru Energie Regenerabila (IRENA) estimează că până în 2050 60% din sectorul rezidențial se va încălzi pe bază de energie electrică, în mare parte provenind din energia regenerabilă. Ce face Romania? În loc sa se pună pe valul internațional și să capitalizeze cu inteligență și răbdare de pe urma acestor schimbări, tocmai se pregătește să risipească niște miliarde de euro într-o direcție opusă celei în care se mișcă restul lumii. Chiar și Polonia, o țară ce nu e în prima linie în privința luptei împotriva schimbărilor climatice, își propune ca până în 2030 să atingă o pondere a energiei regenerabile în sectorul de încălzire de minimum 20%. Vrem să facem o tranziție de la paie și coceni în mediul rural la gaz natural și o alta de la gaz natural la electric după? Cine suportă costurile cu două tranziții? Afirmația mea poate fi combătuta prin faptul că încălzirea pe gaz natural este mai ieftina în prezent, deoarece acest lucru se întâmpla pentru ca avem o piață de energie electrică nereformată, rămasă în urmă, o piață care nu generează un tarif corect al energiei pentru perioada de gol (noapte) ce ar trebui sa fie foarte, foarte mic. De exemplu, în luna octombrie 2020, in Bruxelles, preturile furnizate de furnizorul Mega pentru orele de noapte au fost la jumătate în comparație cu preturile altor furnizori pentru perioada de zi, conform energyprice.be

O astfel de decizie de creștere a conectării masive a populației la gaz natural ar avea, poate, sens daca ar fi în România o mare producție națională de gaz natural și preturi extrem de mici. Nu e cazul. Avem o producție anuala în scădere accelerate, ce nu acoperă consumul actual. În anul 2019, conform rapoartelor anuale ale Petrom și Romgaz, producția autohtonă a scăzut cu aproximativ 5% în comparație cu anul precedent. În ceea ce privește resurse noile resurse din Marea Neagră, ele sunt de nivel mic/mediu și au devenit incerte din cauza faptului că investițiile sunt blocate, fără vreo certitudine că vor fi deblocate vreodată. Oricum, dacă ele ar fi exploatate cândva, nu ar ajunge nici pentru revigorarea sectorului chimic și petrochimic ce produce un mare dezechilibru pe balanța comercială a țării, ca să nu mai zic de marile centrale de cogenerare încă în viată și de cele ce ar putea înlocui cărbunele pe care ne pregătim sa îl închidem rapid, neavând nicio soluție de compatibilizarea a sa cu cerințele de mediu.

Cine ar putea aproviziona acești noi și mulți consumatori casnici de gaz natural în următorii zeci de ani? Există doar o soluție realistă : Gazprom. România e pe cale sa își arunce cu voioșie populația țării în brațele Gazprom care abia așteaptă să se joace politic cu prețul gazului natural și cu siguranța furnizării.

Suntem pe cale să facem una dintre cele mai mari greșeli strategice în energie din întreaga noastră istorie, generația vizionară care făcea din Timișoara primul oraș cu iluminat stradal la nivel mondial sau din Ploiești primul oraș din lume cu rafinărie sau generația care construia strategic în tara noastră un ciclu nuclear complet fiind deja de domeniul trecutului ca gândire strategică.

În loc să ne stabilim rapid niște priorități clare în tranziția energetică, să ne asumăm neutralitatea în privința emisiilor de gaze ce produc efect de seră, să ne dezvoltam o industrie locală producătoare de echipamente care să capitalizeze zecile de miliardele de euro alocate de Bruxelles, să creăm noi locuri de muncă, să producem panouri fotovoltaice și baterii local și apoi să le instalăm pe bani europeni în casele oamenilor de la noi care se încălzesc cu paie, să ne ajutam industria și populația să consume mai eficient, noi ne pregătim, aproape în consens politic, să aruncăm pe geam miliarde de euro construind noi racordări și conducte de gaz ce nici măcar nu pot distribui hidrogen si gaze verzi și care, dacă nu vor rămâne goale, vor umple conturile Gazprom.

Lumea se mișcă. Lumea se schimbă. Trebuie să înțelegem schimbarea. Pentru noi și copiii noștri : let’s be smart.

*Gândurile exprimate mai sus reprezintă poziția mea personală, fiind rodul a douăzeci de ani de activitate în energie la nivel național și internațional. Nu am nici un interes personal în acest subiect însă am scris aceste lucruri cu speranța că, poate, vor ajuta să înțelegem greșelile strategice pe cale să le facem. Daca nu voi reuși acest lucru, măcar, peste ani nimeni nu va putea spune ca nu s-a știut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.