Un proiect de lege al unui deputat ALDE, care modifică Legea Petrolului, obligă petroliştii care au concesionate perimetre de explorare de la stat să încheie cu fiecare proprietar de teren acte prin care să închirieze sau să cumpere terenul, fie doar şi pentru că o maşină intră pe proprietatea lor. Acum, legea permite companiilor să despăgubească individual proprietarii, în prima fază a operaţiunilor, urmând ca abia apoi petroliştii să fie obligaţi să cumpere sau să închirieze terenul. Petroliştii spun că, dincolo de bani, acest proiect riscă să blocheze explorarea resurselor de petrol şi gaze. Iniţiatiorul proiectului, care a primit până acum doar avize negative, dar mai încearcă o dată, spune însă că astfel proprietarii de terenuri, care au parte de abuzuri din partea petroliştilor, sunt şi ei protejaţi. Însă, există şi un context cel puţin interesant al întregii afaceri.
sursă foto:ebihoreanul.ro
Un grup de şapte deputaţi, dintre care şase de la ALDE şi unul de la UDMR, au depus la Parlament, acum un an un proiect de lege care, sub motivaţia că ar aduce câştiguri proprietarilor români de terenuri, afectează până la blocare activitatea companiilor petroliere din România care caută hidrocarburi în perimetrele concesionate de la statul român.
Iată aici Expunerea de motive
Propunerea legislativă (PLx 438/2018) de modificare a legii petrolului a fost depusă în martie 2018, a fost adoptată de Senat după un aviz negativ al Consiliului Economic şi Social şi unul pozitiv dar cu observaţii al Consiliului Legislativ, în iulie, iar în septembrie a fost trimis Camerei Deputaţilor, care este for decizional. Apoi, în noiembrie, a primit un punct de vedere negativ de Guvern, semnat de premierul Dăncilă, în care se arată că Executivul nu susţine proiectul, iar la începutul acestei luni a primit raport de respingere de la cele două comisii de raport de la Cameră: Comisia de industrii şi servicii şi cea pentru mediu şi echilibru ecologic.
Cu toate acestea, iniţiatorii au mai încercat încă o dată: au trimis proiectul înapoi la cele două comisii pentru un raport suplimentar, care are ca termen de depunere 17 aprilie, aşadar proiectul va intra în curând în dezbaterea celor două comisii.
Ce se modifică?
Articolul 7 alin. 1 din Legea Petrolului, legea 238/2004. Intâi va arătăm ce prevede acum legea la acest capitol şi ce vor să schimbe cei 7.
Forma actuală:
„Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală”
Forma inţiatorilor modificării:
„Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare şi exploatare, precum şi celor necesare oricăror activităţi auxiliare acestora, se instituie, în favoarea titularului dreptului de folosinţă dobândit potrivit prevederilor art. 6, un drept de servitute legală”.
Iată şi articolul 6 din Legea Petrolului:
„Dreptul de folosință a terenurilor necesare efectuării operațiunilor petroliere se dobândește în condițiile legii, prin:
a) vânzarea-cumpărarea terenurilor și, după caz, a construcțiilor situate pe acestea, la prețul convenit între părți;
b) schimbul de terenuri, însoțit de strămutarea proprietarului afectat și de reconstrucția clădirilor pe terenul nou acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenției părților
c) închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părți;
d) exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii;
e) concesionarea terenurilor;
f) asocierea dintre proprietarul terenului și titularul de acord;
g) alte proceduri prevăzute de lege”
De fapt, ce se schimbă
După cum se ştie, bogăţiile subsolului sunt proprietatea statului român, care concesionează companiilor petroliere perimetre de explorare-exploatare, în care acestea desfăşoară lucrările de prospectare şi, apoi, de extracţie, dacă găsesc zăcăminte exploatabile de ţiţei şi gaze. Terenurile pe care se desfăşoară însă lucrările sunt însă, unele, în proprietate privată, iar modificarea acestui articol exact la acestea se referă.
În forma actuală a legii, în etapa în care companiile petroliere intră pe terenurile private în primele faze ale explorării, afectând proprietarul doar prin trecerea maşinilor, compania petrolieră se înţelege cu proprietarul în baza unei convenţii şi plăteşte despăgubiri pentru că a trecut cu maşina pe acolo, în faza de explorare, fără să afecteze în alt fel proprietarul şi fără să construiască ceva. Abia în fazele ulterioare, petroliştii sunt obligaţi să obţină un drept de folosinţă a terenurilor pe care încep să îşi desfăşoare activitatea, şi aici intervin prevederile articolului 6 de mai sus: firmele cumpără terenurile de la oameni, le plătesc chirie, fac schimb de teren cu despăgubire, etc.
În forma care se doreşte modificată, iniţiatorii vor ca aceste despăgubiri prevăzute la art. 6, citat mai sus, să fie plătite proprietarilor de terenuri chiar de la început, inclusiv pentru terenurile pe care se face doar trecerea.
Petroliştii, evident, nu sunt de acord, argumentând că ar trebui să obţină un drept real de folosinţă chiar şi pentru terenuri care nu prespun deposedarea proprietarului de folosinţa pământului, şi care presupun doar o trecere de câtva ore, fără foraje sau construcţii.
Ei mai spun că, dincolo de aspectul de neconstituţionalitate, activitatea de explorare riscă să fie blocată şi au dat exemplul unei suprafeţe de 50.000 de hectare, care ar reprezenta jumătate din suprafaţa unui perimetru de exploatare şi care, în cazul în care legea sr schimbă, ar necesita 1.200 de convenţii care, dacă nu se vor încheia pe cale amiabilă, vor ajunge în instanţe, şi se pot transforma în 1.200 de litigii.
Asta pentru că „orice diferend între interesul public şi cel privat va trebui deferit justiţiei, iar lipsirea totală de protecţie a dreptului de proprietate publică va determina proprietarii privaţi să se opună într-o măsură tot mai mare desfăşurării operaţiunilor petroliere”, după cum au explica legiuitorului reprezentanţii companiilor petroliere.
Citeşte şi:
Cât petrol importă România, de unde şi la ce preţ
Interes public, dar si privat
Ne-am uitat pe lista de iniţiatori şi, alături de numele fostului ministru al Energiei, Toma Petcu, pe listă apare şi un parlamentar de Timiş, Marian Gheorghe Cucşa. Şi, de aici, începe o poveste complicată, care arată şi o altă lumină pe lângă interesul legiuitorului în a obliga petroliştii să plătească mai mulţi bani ţăranilor români pentru că intră pe terenurile lor chiar dacă nu pun nimic pe ele.
Marian Cucşa este deputat ALDE de Timiş, judeţ relevant în contextul de faţă. În primul rând pentru că aici are concesionate de la ANRM mai multe perimetre de explorare firma NIS Petrol SRL, deţinută de gigantul rus Gazprom, în care a început explorările. În al doilea rând pentru că tot aici este şi una dintre cele mai mari firme agricole din vestul ţării, adică Emiliana West Rom SRL, care administrează o suprafaţă de 12.000 de hectare de teren şi este deţinută, potrivit datelor din presă, de un puternic investitor italian. În al treilea rând pentru că, încă din 2015 între NIS şi Emiliana are loc un proces, exact pe această temă. Compania petrolieră a intrat pe unele dintre terenurile italienilor pentru primele lucrări de prospectare, potrivit Legii Petrolului, în perimetrele concesionate de la stat. Italienii nu au fost de acord şi s-a ajuns la proces. Iniţial, Emiliana a câştigat, inclusiv cu concursul casei de avocatură a fostului ministru al justiţiei în guvernul Tăriceanu, Tudor Chiuariu, dar NIS a contestat decizia, care a fost admisă de Curtea de Apel, iar procesul s-a întors la Tribunalul Timiş, unde continuă.
Între timp însă, pe parcursul acestui meci în instanţă, în primăvara anului trecut a fost înaintat proiectul printre ai cărui semnatari este şi deputatul Cucşă. Dacă va deveni lege, evident asta va fi în avantajul proprietarilor de teren, deci şi a italienilor din Timiş, şi în dezavantajul companiilor petroliere, deci şi a NIS. Asta doar acum, pentru că efectele se vor resimţi asupra întregului sector de explorare a hidrocarburilor din România. Mai ales că, de câţiva ani, tot se aşteaptă ca ANRM să lanseze runda XI de concesiuni (de zece ani nu nu s-au mai scos la concesiune perimetre) în care statul ar scoate la licitaţie 30 de asemenea perimetre atât pe uscat cât şi în Marea Neagră, în care companiile petroliere sunt invitate să investească în explorare şi, apoi, exploatare.
Este indubitabil faptul că deputatul Cucşă îi cunoaşte pe italienii de Emiliana West Rom, chiar i-a vizitat şi s-au fotografiat împreună, aşa că l-am întrebat dacă demersul său legislativ are vreo legătură cu firma italiană şi ce a urmărit cu această propunere.
“Nu are nicio legătură cu acea firmă, da, am făcut o vizită acolo, dar proiectul nu are legătură cu vreo firmă, ci cu drepturile oamenilor simpli. Propunerea a venit ca urmare a unor abuzuri din partea unor companii petroliere, sunt şi în Timiş şi în alte judeţe. Nu trebuie să lăsăm loc de abuzuri, proprietatea este un lucru sfânt, să nu se mai intre aşa pe proprietăţi. Ne dorim să exploatăm petrolul şi gazele, dar trebuie găsită o soluţie de mijloc pentru ca oamenii să nu mai ajungă să îşi apere dreptul de proprietate în instanţă”, ne-a spus Cucşă. “Ei (companiile petroliere-n.red.) intră pe teren, dacă le convine ce găsesc, merg mai departe, dacă nu, dispar, dar culturile oamenilor sunt afectate. Nu este o piedică în calea numănui, dar trebuie găsită o cale de mijloc, să nu fie cetăţenii afectaţi”, a spus deputatul.
