În fața numărului mare de furnizori de gaze care abandonează business-ul și clienții, dar și a anunțului unui mare furnizor al populației, Engie, care este și furnizor de ultimă instanță (FUI) că nu mai vrea să preia clienții abandonați de primii, Autoritatea de Reglementare (ANRE) îngreunează procesul de renunțare la statutul de FUI.
“Într-o perioadă foarte scurtă, de doar 2 luni calendaristice, un număr de aproximativ 31.000 clienți finali au fost preluați de FUI desemnați de ANRE, situație fără precedent pe piața gazelor naturale din România.
În același timp la ANRE, în decursul ultimelor două luni, s-au înregistrat solicitări de renunţare la statutul de FUI” se arată în referatul de aprobare al unui proiect de Ordin al ANRE pus recent în dezbatere publică. Acesta re referă la modificarea “Regulamentului privind furnizarea de ultimă instanţă a gazelor naturale, aprobat prin Ordinul președintelui ANRE nr. 173/2020”.
“În contextul general menționat a devenit absolut necesar identificarea și reglementarea în regim de urgență, a unor măsuri suplimentare astfel încât pe de o parte să crească numărul FUI desemnați de ANRE și pe de altă parte aceștia să aibă o cotă de piață semnificativă implicînd totodată și capabilitate financiară imediată pentru a putea prelua în situații excepționale portofolii de clienți a unor furnizori care din diverse motive nu își mai pot continua activitatea, obiectivul major fiind asigurarea continuității în furnizarea cu gaze naturale a cliențilo”, arată ANRE.
De fapt, ANRE vrea să se asigure că, în contextul tsunami-ului de pe piața de gaze, vor exista furnizori care să preia clienții abandonați de furnizorii care nu mai fac față și renunță. Asta chiar dacă azi nimeni nu prea mai vrea să fie FUI în condițiile actualei volatilități din piață și a reglementărilor. În acest sens, ANRE îngreunează și sistemul prin care un furnizor poate să renunțe la acest statut, de FUI, dacă își dorește. Iată principalele modificări ale regulamentului în acest sens:
-au fost modificate principiile desemnării FUI, fiind stabilit ca ANRE să desemneze un număr de cel puţin 5 FUI a căror cotă de piață cumulată, din punctul de vedere al numărului de clienţi finali, să fie de minimum 70%
– în cazul în care, pe parcursul anului, FUI nu mai îndeplineşte oricare dintre condițiile de eligibilitate, acesta are obligaţia de a informa ANRE în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data înregistrării situaţiei respective;
-au fost modificate condiţiile în care un furnizor poate renunţa la statutul de FUI, respectiv doar în situaţia în care lista FUI desemnaţi conţine cel puțin 5 furnizori a căror a căror cotă de piață cumulată, din punctul de vedere al numărului de clienţi finali este de minimum 70%;
-a fost modificat termenul în care furnizorul poate transmite la ANRE o notificare prin care îşi exprimă intenţia de a renunţa la statutul de FUI, respectiv, de la 45 zile la 60 zile înaintea datei de la care acesta doreşte să renunţe;
-în situaţia în care decizia de desemnare a unui FUI își încetează aplicabilitatea, clienţii pentru care acesta asigura furnizarea gazelor naturale în regim de UI urmează să fie preluaţi de un FUI stabilit de ANRE, în condiţiile Regulamentului;
FUI, obligat să țină clientul un an…
Probabil tot ca să se asigure că are cine furniza gaze tuturor clienților în caz de falimente mari în piața concurențială, ANRE a instituit obligația ca un FUI să țină clientul, pe care l-a preluat fiind obligat de regulament, timp de cel puțin 12 luni în portofoliul său. Este vorba de clienți cu un consum anual de până la 28.000 MWh, categorie în care intră toți casnicii și o parte din cei comerciali. Pentru cei cu consum mai mare, preluarea de către FUI se face la cerere și obligația de a menține furnizarea în regim de ultimă instanță este de o lună
…dar timp de trei luni nu poate crește prețul
Pe de altă parte, același regulament obligă FUI ca, timp de cel puțin trei luni de când a fost obligat să preia un client de la un furnizor care a murit, să nu îi crească prețul. Doar în cazul în care prețul din piață scade, FUI poate modifica prețul. Cităm din proiect: “s-a introdus obligația FUI de a menține nemodificate, pe o perioadă de cel putin 3 luni de la data preluării, valoarea CU_fz-FUI şi CU_tr-FUI valabile la data preluării clienților finali pentru furnizarea gazelor naturale în regim de UI, cu excepţia situaţiei în care valoarea CU_fz-FUI sau CU_tr-FUI din lunile următoare este mai mică decât CU_fz-FUI sau CU_tr-FUI valabilă la data preluării”.
Cum s-a ajuns aici
ANRE a desemnat mai demult 6 furnizori de ultimă instanţă (FUI), respectiv societățile: Engie România S.A., CEZ Vânzare S.A., Cis Gaz S.A., Electrica Furnizare S.A., Premier Energy S.R.L. şi Tinmar Energy S.A. Clienții furnizorilor care renunță vor fi distribuiți automat și obligatoriu (cei casnici și non-casnici mici) la unul dintre FUI, cel care are cel mai mic preț la acel moment.
În ultimele luni, mai mulți furnizori de gaze pentru populație, unii cu zeci de mii de clienți, au informat ANRE că nu mai pot susține business-ul de furnizare pentru casnici și și-au depus (sau urmează să-și depună) licențele. În situația de a opri furnizarea sunt Hargaz Harghita Gaz, Măcin Gaz, Progaz P&D, Vega 93, Restart Energy și, mai nou, Tulcea Gaz. Asta doar până acum.
ANRE a trecut acești clienți la FUI. Acum, FUI cu cel mai mic preț este Engie, cel mai mare furnizor pentru populație din țară. Care a anunțat recent, dar înainte ca ANRE să pună acest proiect de ordin în dezbatere, că nu mai vrea să fie FUI. Iată ce a spus Engie:
“ENGIE Romania S.A. a notificat A.N.R.E., la sfârșitul lunii octombrie, cu privire la renunțarea statutului de furnizor de ultimă instanță începând cu data de 15.12.2021. Decizia de renunțare a fost luată având în vedere evoluția fără precedent a prețurilor gazelor naturale și contextul de incertitudine generată de imposibilitatea de a previziona din timp preluarea clienților acestor furnizori și de a asigura pentru aceștia cantitățile necesare de gaze.
În decurs de doar două săptămâni, ENGIE Romania a preluat aproximativ 20.000 de clienți din portofoliul a trei furnizori care au renunțat la licența de furnizare de gaze naturale. Pe lângă efectele operaționale generate de preluarea acestor clienți, schema de sprijin recent intrată în vigoare creează dezechilibre financiare majore pentru companie. Mecanismul actual de plafonare prevăzut de Legea 259/2021 nu asigură recuperarea integrală a costurilor reale de achiziție ale ENGIE Romania deoarece este luat în considerare prețul mediu de achiziție aplicabil în perioada 1 aprilie 2021-31 martie 2022 și nu prețul de piață la care achiziționăm gazele.
ENGIE Romania înțelege contextul dificil actual și dorește să aibă o abordare prudentă și responsabilă, care să asigure continuitatea alimentării cu gaze naturale a portofoliului său de 1,9 milioane de clienți”
De fapt, de ce nu mai vrea Engie să fie FUI
Statutul de FUI poate să aducă, în condițiile actuale de piață, mai multe bătăi de cap decât beneficii furnizorului. În teorie, ar trebui să fie o activitate de care ei să nu fugă, pentru că prețul mare de FUI (640 de lei/MWh la Engie, mult peste cât plăteau clienții furnizorilor care au renunțat) care este transmis ANRE, acoperă toate costurile. În practică însă, cu actualele turbulențe de pe piața gazului, nu mai este un avantaj să fii FUI. Iată câteva motive:
Preluarea unui număr semnificativ de clienți, cu un istoric de consum necunoscut, înseamnă pentru FUI că trebuie să cumpere din piață cantități suplimentare de gaze, fără a acest lucru să fi fost anticipat înainte. Le va cumpăra la prețul mare al pieței cu livrare apropiată în viitor, de unde poate, (de aceea prețul de FUI este mai mare) dar nu știe exact cât să cumpere, pentru că nu știe cât va rămâne clientul la el înainte de a pleca la alt furnizor, iar actualul FUI rămâne cu gaz cumpărat la preț mare. La zeci de mii de clienți preluați, cu consumul suplimentar și dezechilibrele aferente care trebuie acoperite, nu este un risc de neglijat.
În al doilea rând, ca urmare a mecanismului de protejare a clienților pe perioada iernii, inclusiv prețul final de ultimă instanță este plafonat. Așadar, chiar dacă va cumpăra din piață cantitățile suplimentare la preț mare, FUI nu poate factura clientului preluat de la alt furnizor la mai mult de 250 de lei/MWh, preț al mărfii gaz, fără tarife și taxe.
Iată despre ce risc și cheltuială vorbim. O simulare
Scenariul cel mai negru este că, în final, furnizorii concurențiali a 100.000 de clienți casnici vor închide prăvălia pentru că nu mai fac față. Pe toată perioada iernii, acești clienți care trebuie preluați de FUI ar consuma, într-un scenariu pesimist, 1 TWh de gaz (am pus 2 MWh de gaz pe lună, circa 190 de metri cubi, pentru un calcul grosier), în cele cinci luni. Voci din piață spun acum că furnizorii au un cost de achiziție al gazelor undeva la 450 de lei/MWh. Însă, nici FUI nu poate vinde clienților preluați la mai mult de 250 de lei, pentru că așa îl obligă legea. Așadar, FUI, dacă vorbim despre unul singur, trebuie să vină de la el cu 200 de milioane de lei, pe toată perioada iernii, ca să poată furniza pentru clienții nou-preluați. Statul ar trebui să ramburseze lună de lună această diferență către furnizorii pe care i-a obligat să plafoneze prețul – pe lege – dar opinia în piață este că, pe actualul mecanism, statul nu va plăti la timp.
