Iskander Abdibaitov, Chief Officer Corporate Development KMG International (Grupul Rompetrol), vorbește despre provocările pe care le aduce politica de decarbonare a Comisiei Europene pentru industria petrolieră și, implicit, asupre companiei.
Intensificarea demersurilor pentru realizarea tranziției energetice și a neutralității emisiilor de dioxid de carbon devine una dintre provocările și obiectivele-cheie ale secolului. Uniunea Europeană este în fruntea acestei schimbări, așa cum a fost subliniat prin anunțarea recentă a unui set de reglementări de mediu în cadrul pachetului ”Fit For 55”.
Această schimbare reprezintă o provocare pentru industria petrolului și a gazelor naturale și determină numeroase consecințe pentru principalii actori.
În primul rând, strategiile convenționale se învechesc pe zi ce trece. Operatorii din industria petrolului și gazelor sunt nevoiți să aibă în vedere un nou set de provocări legate de reglementări și piață, dar și să își extindă gama de servicii și soluții într-un ritm mult mai alert. Ne este clar faptul că tranziția energetică este reală, de anvergură și că nu va face decât să se accelereze. Acesta este un risc major pentru industrie, dar și o importantă oportunitate de valorificat, din moment ce o mare parte din clienții noștri vor căuta și ei soluții viabile.
Cererea pentru combustibilii convenționali nu mai este garantată. În sectorul auto, tranziția de la vehicule cu motoare cu combustie internă către vehicule electrice se accentuează și va continua să reducă cererea de combustibil pentru transportul rutier, în special benzină, care suferă deja ca rezultat al creșterii eficienței motoarelor cu combustie.
Pe termen mediu, ne așteptăm ca România să fie ocolită de scăderile de cerere preconizate pentru vestul Europei, pe fondul creșterii ratei de motorizare și a ratelor relativ scăzute de electrificare.
Cu toate acestea, companiile de petrol și gaze trebuie să profite de decada următoare pentru a-și repoziționa și ajusta ofertele de produse și servicii. Pe termen lung, după 2030, sunt așteptate modificări semnificative. Răspândirea tehnologiilor alternative, pentru vehicule utilitare ușoare și grele (ex. electrice cu baterii, cu pile de combustie cu hidrogen) va diminua semnificativ cererea de motorină, refugiul tradițional al carburanților rutieri europeni.
Scăderea cererii va pune o presiune suplimentară pe marjele și utilizarea sectorului european de rafinare, inclusiv pe România, care se află deja într-o poziție dezavantajată, în comparație cu operatorii din SUA sau Orientul Mijlociu din cauza dinamicii prețurilor materiilor prime. Pe de altă parte, iminența vârfului mondial al petrolului declanșează deja schimbări în domeniul explorării și producției de hidrocarburi. Liderii în petrol și gaze și companiile regionale de petrol își reduc treptat expunerea la acest segment al lanțului valoric, părăsind sectorul în favoarea companiilor petroliere naționale.
Preconizăm adâncirea poverii pe care o presupun reducerea emisiilor de dioxid de carbon și costurile conformării cu reglementările. În căutarea căilor de decarbonizare, operatorii din sectorul de petrol și gazelor naturale vor avansa din ce în ce mai îndrăzneț către dezvoltarea producției de biocombustibili sustenabili. De asemenea, sunt explorate tehnologii care reduc consumul de energie al procesului de rafinare precum și de stocare a emisiilor generate de dioxid de carbon.
Atât scăderea cererii pentru combustibil, cât și creșterea numărului de vehicule electrice vor schimba fundamental mediul afacerilor downstream. Noi vom continua și spori transformarea benzinăriilor în puncte de utilitate și servicii. Pe termen lung, transformarea și optimizarea parțială a rețelei este inevitabilă.
Noua normalitate pentru organizația noastră presupune, bineînțeles, o diversificare a surselor de energie, cum ar fi electricitate și biocombustibili, acesta din urmă fiind clar văzut ca un combustibil-cheie de tranziție în drumul către zero emisii.
Ne așteptăm la multe provocări din partea lumii noi, multe dintre acestea generate de legislația din ce în ce mai exigentă în privința soluțiilor de protejare a mediului și de decarbonizare. Una dintre cele mai presante provocări este dependența de diferite tehnologii alternative, multe dintre fiind încă în faza incipientă de dezvoltare, spre deosebire de modelul actual al tehnologiei petroliere, care este bine pus la punct.
Adoptarea tehnologiilor în curs de maturizare poate atrage după sine incertitudinea cu privire la costurile de investiții și exploatare, precum și o provocare legată de alegerea momentului optim pentru implementare. În plus, aceasta va solicita și o dezvoltare rapidă a capacităților necesare în afara sferei convenționale de petrol și gaze naturale.
Un alt aspect fundamental de avut în vedere este granița din ce în ce mai neclară dintre industrii, de exemplu, cea energetică, auto și a transporturilor. Operatorii din industria energetică nu mai sunt doar simpli furnizori de bunuri, ci furnizează o întreagă gamă de servicii, de la soluții integrate de e-mobility și până la transport public sau generare decentralizată de energie cu ajutorul resurselor regenerabile.
Noua normalitate este, totodată, marcată de un nivel ridicat de volatilitate și incertitudine. Lumea evoluează mult mai repede decât în trecut, astfel că noua normalitate impune un grad mai mare de agilitate. Planurile pe termen lung nu vor fi la fel de precise, deci reacțiile rapide la provocări și adaptarea la noua realitate sunt vitale. Declanșarea pandemiei de COVID-19, anul trecut, sau recentele fluctuații ale prețurilor la energie demonstrează acest lucru.
KMG International (grupul Rompetrol), controlată de compania națională de petrol și gaze din Kazahstan, KazMunayGas, deține și operează cea mai mare rafinărie din România, Petromidia, cu o capacitate de rafinare de șase milioane de tone pe an, și o rețea de distribuție a carburanților cu 1.068 de puncte de alimentare în zona Mării Negre – România, Bulgaria, Republica Moldova și Georgia.
