În procesul de dezvoltare a unei națiuni, orice resursă este importantă și trebuie extras cât mai multă valoare adăugată din aceasta pentru ca efectele să fie consistente și vizibile în nivelul de trai și în calitea vieții.
Opinie de Cristian Păun
Este foarte important ca valorificarea lor, odată ce au fost descoperite, să aibă în spate un plan foarte clar și predictibil, instituții care ajută la implementarea acestui plan cu rigurozitate și implicare și un cadru legislativ cât mai favorabil și cât mai simplu. De calitatea instituțiilor și reglementărilor depinde semnificativ dacă aceste resurse sunt o binecuvântare sau un blestem pentru o națiune. Este dovedit faptul că națiunile bogate în resurse naturale nu sunt neapărat cele mai bogate națiuni din lume și că transformarea în bunăstare a acestora este un proces complex și de durată, cu foarte mulți actori implicați, în care statul joacă un rol cheie.
România are o șansă extraordinară în momentul de față: are la dispoziție o resursă de gaz natural importantă estimată la circa 100 de miliarde metri cubi pentru care este nevoie de investiții semnificative, în jur de 4 miliarde de euro, dezvoltate într-un parteneriat dintre OMV Petrom și Romgaz. Romgaz este listată și pe bursa românească și la bursa londoneză (LSE) cu certificate globale de depozitare asupra unui pachet de acțiuni (GDR-uri). Statul deține astăzi la Romgaz un pachet majoritar de 70% din acțiuni și deține un pachet minoritar de 20% din OMV Petrom, fiind prezent ca acționar în ambele companii care formează acest parteneriat pentru exploatarea acestor gaze de la Marea Neagră.
De ce este importantă această resursă pentru România și de ce trebuie să tratăm cu maximă seriozitate acest proiect astăzi? Resursa de gaze naturale este importantă în sine pentru valoarea sa economică. Gazul natural astăzi are o utilizare economică care rămâne importantă atât pentru populație cât și pentru industrie. Valoarea de piață a acestei resurse va influența pozitiv PIB-ul României din prima clipă în care moleculele de gaz vor intra în economia românească. Industria extractivă este parte a PIB-ului României, generează valoare adăugată, generează locuri de muncă, generează venituri (salarii, dividende), generează taxe și impozite pentru bugetul de stat și generează câștiguri din dividende pentru statul român (acționar în acest proiect într-o proporție importantă și în ambele companii implicate în proiect). Pentru o țară cu un deficit excesiv și cu cheltuieli greu de acoperit din ceea ce produce astăzi economia reală, gazul de la Marea Neagră oferă o sursă sănătoasă de finanțare a acestuia, o alternativă care simplifică nu complică și mai mult situația finanțelor publice din România (îmbunătățește riscul sistemic, nu generează dobânzi, conferă o independență financiară mai mare față de creditorii internaționali sau instituțiile financiare internaționale). Exportul de gaze naturale către vecini poate și el îmbunătăți balanța comercială a României (puternic deficitară în acest moment), conferă un alt rol geopolitic și geostrategic în regiune, poate duce la o serie de relații comerciale fundamentate pe alte poziții de negociere.
Miza cea mai importantă a gazelor de la Marea Neagră rămâne însă nu doar exploatarea și utilizarea lor ca resursă energetică primară, pentru populație sau pentru industrie (inclusiv pentru țările din jur cum ar fi Republica Moldova, Serbia, Ungaria sau Bulgaria). Miza rămâne prelucrarea superioară a acestor gaze și transformarea lor în valoare adăugată suplimentară. Efectele macroeconomice vor fi astfel potențate și șansa de a avea în ograda noastră această resursă devine cu adevărat oportunitate pentru dezvoltare.
Primul nivel de prelucrare este cel energetic. Din gazele naturale se poate produce energie electrică relativ verde (cu poluare semnificativ mai redusă prin comparație cu celelalte hidrocarburi cum ar fi cărbunele sau păcura). Gazele naturale au adaos chimic mult mai mic, au o ardere mai bună, elimină prin ardere mult mai puțin dioxid de carbon și au semnificativ mai puține impurități decât celelalte hidrocarburi folosite în procesul de producere a energiei. Gazele naturale pot completa astăzi cu succes sursele de energie din zona nucleară sau zona resurselor regenerabile (hidro, solar, eolian). În plus, având în vedere faptul că o parte din facilitățile de producție trebuie construite (cele două reactoare lipsă) sau trebuie modernizate (cele două reactoare mai vechi, unele baraje și hidrocentrale), prezența gazului ca resursă energetică alternativă este o oportunitate clară pentru a avea în final un sistem energetic modern și la standardele globale actuale (de siguranță, de poluare etc.).
Mai mult, prin faptul că pot fi stocate relativ ieftin și ușor, gazele naturale sunt o rezervă energetică importantă pentru perioadele în care producția de energie din alte surse este complicată (perioada de iarnă grea, de exemplu) sau în perioade în care prețul energiei cunoaște fluctuații pe piețele internaționale sau regionale care influențează piața locală. ”Plafonarea” prețului la energie se face mult mai sănătos și mult mai consistent prin folosirea din plin a acestei resurse energetice.
Nu în ultimul rând, în loc să exportăm gaze naturale care să fie transformate de vecinii noștri în energie electrică, ar fi mult mai bine pentru economia noastră să producem energie aici și să exportăm energie. În acest context, interconectivitatea pe parte de energie cu sistemele energetice din țările vecine și din regiune devine crucială și mult mai importantă decât interconectivitatea pe partea de gaze naturale (și ea importantă pentru exporturile de gaze naturale în regiune).
Gazele naturale au astfel un rol important nu doar de stabilizator fiscal pentru bugetul de stat ci și un stabilizator pentru sistemul energetic, pentru piața de energie și, în final, pentru bunăstarea românilor. Energia cu care se produc bunuri și servicii într-o economie trebuie să aibă un preț stabil, predictibil și cât mai redus. Energia este astăzi o sursă importantă de competitivitate economică, mai ales pentru companiile mici și mijlocii, pentru cei care produc bunuri intensive în energie (sectorul agro-alimentar, de exemplu). Indirect, printr-o energie electrică ieftină și cu un preț predictibil, bunuri pentru care avem avantaje competitive reale vor putea fi produse aici într-o măsură mai mare, deficitul comercial fiind temperat astfel și prin aportul substanțial și pozitiv pe care gazele naturale îl pot aduce pieței de energie. Deci, putem privi această resursă și din perspectiva competitivității și integrării mai bune în Piața Unică dar și din perspectiva stabilizării deficitului comercial, excesiv și el astăzi alături de deficitul bugetar.
Pe lângă miza energetică a gazelor naturale, nu trebuie să pierdem din vedere miza acestei resurse pentru industria petrochimică. Din gazele naturale se produc îngrășăminte chimice (pe baza etanolului conținut de ele) care sunt importante pentru agricultură. Tot din ele se produc granulele de polietilentă, se poate extrage hidrogenul din metan, se extrag substanțe folosite în industria farmaceutică sau substanțe folosite în industria textilă. Transportul este și el astăzi unul din utilizatorii acestui tip de combustibil, cu o amprentă de carbon mult mai redusă decât combustibilii clasici (motorină, benzină). La multe din aceste produse astăzi (fertilizatori, mase plastice, textile) avem deficit comercial negativ, gazele naturale de la Marea Neagră oferind oportunitatea de reindustrializare a României și de reconstruire a unor industrii în care încă mai avem, cel puțin teoretic, avantaje comparative și competitive.
Evident, putem duce discuția și mai departe. Taxele directe încasate de stat de pe urma valorificării acestei resurse (redevențele) pot fi investite într-un fond suveran, dublat de contribuții la sistemele alternative de pensii (Pilon 2, Pilon 3) care să investească în economia românească. Sectoarele care prelucrează industrial gazele de la Marea Neagră pot beneficia astfel de un aport financiar substanțial pentru a-și accelera dezvoltarea. În plus, IMM-urile sau companiile care exportă pot beneficia de acces la finanțare sporit facilitat de un astfel de fond suveran, exemple de acest tip existând cu succes în alte țări (Norvegia, Orientul Mijlociu). Doar ajungând la un astfel de stadiu cu economia românească putem afirma că am extras maxim de valoare și prosperitate dintr-o resursă providențială pentru noi.
Orice plan de reindustrializare a României trebuie să se bazeze din plin pe această resursă providențială care ne poate repune pe un făgaș de dezvoltare sustenabil și rezilient, ne poate apropia și mai mult de țările dezvoltate. Având în vedere toate aceste aspecte, este clar că atitudinea autorităților față de această resursă trebuie să se schimbe radical și într-o manieră mult mai accelerată decât în prezent. A trata resursele de la Marea Neagră doar din punct de vedere fiscal, cu o abordare pur contabilă în spate, nu este nici suficientă și nici generatoare de rezultate semnificative. Planul guvernului, mai ales cel pe parte fiscală, trebuie complet revizuit, trebuie să fie previzibil, să fie asumat și favorabil accelerării investițiilor în acest sector și, mai ales, în sectoarele conexe acestuia.
Doar printr-o abordare fiscală echilibrată, corectă pentru toate părțile implicate și favorabilă celor care investesc și adaugă valoare acestei resurse putem transforma această oportunitate într-o bunăstare reală, mai ales pentru generațiile viitoare.
Cristian Păun este professor universitar doctor la Academia de Studii Economice din București
De aceea s-a dus în cap industria românească, cu macroeconomiști poeți, și care altceva decât formula PIB-ului nu pot gândi.
Chiar dacă spune el ceva acolo de utilizarea în țară a acestei resurse, EL nu știe că Europa, UE, Comisuia deja vrea să scoată consumul casnic și instituții publice pentru gazele naturale?
Ochiometric exact când ar fi vârful de extracție, noi trebuie să renunțăm la centralele de apartament pe gaze, chiar și la aragazele de gătit, deci măcar 30% din consumul de gaze naturale (ar trebui calculul exact, cred că este mai mult de 30%. Iar industria petrochimică românească deja a fost deja distrusă de OMV.