Deși părea elucidată o dată pentru totdeauna, fiind tranșată și de justiție și de Fisc anul trecut, chestiunea obligării comercianților de produse petroliere angro să dețină depozite proprii pentru a putea funcționa a revenit în agenda unor parlamentari.
Mai precis, în data de 24 martie, doi parlamentari PMP, au depus un proiect de la lege (L272/2020) prin care solicitau modificarea Codului Fiscal în acest sens, din nou.
Proiectul, care între timp a strâns mai multe semnături -19- și a fost înaintat spre dezbatere Senatului, urma să modifice un articol din Codul Fiscal.
Astfel, parlamentarii au dorit ca orice comerciant angro de carburanți auto și alte produse energetice, ca păcura, combustibilii pentru încălzire, GPL, biocombustibili, să fie obligat să aibă un atestat de comercializare care să poată fi eliberat doar după ce comecianții făceau dovada că dețin sau operează propriul lor depozit angro, dotat cu sisteme de gestiune și de supraveghere. Livrările către piață urma să se facă doar din acest depozit.
Propunerea legislativă a prrimit avize negative de la comisiile de specialitate din Senat, inclusiv a comisiei de fond, cea pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, și, ulterior, a fost respinsă și de plenul Senatului.
Interesant este că, în tot acest proces, mai mulți parlamentari PMP, PSD și chiar și unul liberal, care susținuseră initial proiectul, au cerut retragerea numelor lor de pe lista de susținători. Proiectul merge acum la Camera Deputaților.
O poveste veche
Prevederea, dacă s-ar aplica, ar urma să îngreuneze, până la scoaterea de pe piață, viața multor companii distribuitoare de produse energetice, pentru că ele nu dispun de aceste spații. De aici pierderi de locuri de muncă, posibile închideri, pierderi pentru economie în general, pe fondul dorinței legiuitorului de a controla la sânge distribuția acestor produse.
Interesant și curios în același timp este că această chelstiune fusese deja tranșată. O obligație legală în acest sens a fost emisă de un fost șef al ANAF, Ionuț Mișa, în 2018, dar, după sute de procese cu comercianții, a fost invalidat de instanță. Mișa s-a încăpățânat însă, și, la finalul aceluiași an, a emis unul similar. Se stabilea în continuare că atestatele firmelor distribuitoare de produse energetice în regim angro vor fi anulate dacă acestea nu dispun de depozite, iar procedura de reautorizare era una extrem de restrictivă.
În martie 2019, ca urmare a altor acțiuni în instanță și a protestelor micilor comercianți de carburanți, ANAF a dat un nou ordin care a eliminat obligațiile, lucru salutat atunci și de fostul ministru de Finanțe, Eugen Teodorovici.
”Mă bucur că noua conducere a ANAF a înțeles importanța unei atitudini corecte față de mediul de afaceri și și-a asumat eliminarea acestui obstacol din fața competiției loiale pe piața produselor energetice. (…) Rolul statului este de a încuraja mediul de afaceri și de a le crea condițiile pentru un comportament corect. Iar, dacă sunt identificate derapaje, intervenția statului trebuie să fie punctuală, proporțională și adecvată nivelului riscului identificat, fără afectarea activității tuturor participanților la piață”, spunea Teodorovici.
Iată însă că ideea a apărut din nou, prin inițiativă parlamentară de data asta.
O lege chiar “de doi bani”
Consultantul fiscal Gabriel Biriș, care amintește că au fost patru încercări, în total, de a se impune aceste obligații în numele unei mai bune colectări de taxe, spune că efectul ar fi minor.
“Lege efectiv de doi bani! Acesta este split-ul de risc: Antrepozitari avem maximum 50 (de la care însă luam 99% din taxă), iar angrosisti avem în jur de 1000 (de la care luăm 1% din taxe).
De ce oare vrem să punem în sarcina engrosistilor sarcini comparabile cu cele pe care le punem antrepozitarilor? La un asemenea split al riscului, eu cred că nu se justifică nici măcar înregistrarea lor (pentru că dacă îi înregistrezi, trebuie să îi și urmărești, ceea ce ține ocupate resurse pe care altfel le-ai putea folosi pentru a reduce riscurile acolo unde sunt și banii).
De ce ar dori statul să limiteze drastic numărul angrosiștilor dacă aceștia nu prezintă un risc fiscal cât de cât semnificativ? Nu din motive fiscale și nu în beneficiul statului”, spune Biriș.
