Noul mecanism de plafonare al prețurilor la energie electrică, aprobat marți seară de Guvern, induce direct pierderi furnizorilor, din simpla aplicare a plafoanelor din lege. Iar aceste pierderi, tot pe lege, nu sunt returnate de Guvern furnizorilor.
Mecanismul de plafonare a prețurilor la energie și de compensare a facturilor a fost extins de Guvern prin noua OUG adoptată marți seară și aduce beneficii pentru consumatorii casnici și, mai ales industriali, dar însăși din plafoanele stabilite prin lege rezultă o pierdere suplimentară pentru furnizori, care nu va fi decontată de stat. Cel puțin așa reiese din ultima formă a OUG care a intrat în Guvern, nu știm încă forma finală.
Mecanismul de plafonare, și cel din vechea schemă, impusă la 1 noiembrie, și cel din noua schemă, impusă pentru perioada 1 februarie-31 martie, vorbește despre două plafoane de preț.
Să le luăm pe cele adoptate marți, valabile pentru clienții casnici.
“Preţul final facturat al energiei electrice se plafonează la cel mult 0,8 lei/kWh, din care componenta de preţ a energiei electrice va fi în valoare de maximum 0,336 lei/kWh”, scrie în OUG. Repetăm, am consultat forma finală a OUG înainte de a intra în Guvern.
Așadar, nicio factură nu va fi emisă populației cu un preț mai mare de 0,8 lei/kWh, iar în acea factură prețul maxim al energiei marfă este plafonat la 0,336 lei/kWh. Aici apare problema.
Fără a discuta despre cât și când va da statul banii înapoi furnizorilor, pe care i-a acuzat ministrul Energiei în corpore de “hoție”, această plafonare cu două praguri induce din start o pierdere furnizorului, chiar din lege, pierdere care nu este suportată stat, pentru că în lege nu scrie! Să facem niște calcule.
După cum știm, prețul final de facturare al energiei electrice este compus din: prețul energiei active, tariful de sistem și de transport, tariful de distribuție, certificatele verzi, contribuția de cogenerare, acciza, și TVA. Amintim că, exceptând prețul energiei active, toate celelalte sunt reglementate de stat, prin ANRE.
Să facem acum calculul pentru un consumator din zona Olteniei
Adunăm la prețul plafonat al energiei active (0,336 lei/kWh) tarifele pentru serviciu de sistem și transport (0,031 lei/kWh), tariful de distribuție pentru acea zonă (0,231 lei/kWh), certificatele verzi (0,071 lei/kWh), taxa de cogenerare (0,025 lei/kWh) și acciza (0,005 lei/kWh). Așadar, avem un total de 0,699 lei/kWh, la care aplicăm TVA, și rezultă 0,83 lei kWh, preț final. Însă, tot legea spune că prețul final facturat nu poate fi mai mare de 0,80 lei/kWh. Deci, ce se întâmplă cu diferența de 3 bani/kWh? Răspunsul simplu: este pierdea furnizorului, indusă direct prin lege.
Mecanismul impus de Guvern asigură returnarea către furnizori a sumelor pe care aceștia le vor reduce din facturi. Cităm din OUG:
“Diferenţa între preţul mediu ponderat pentru contractele de achiziţii în derulare cu livrare în perioada 1 februarie 2022 – 31 martie 2022, şi plafonul maxim de 200 lei/MWh, reprezentând preţul gazelor naturale, respectiv 336 lei/MWh, reprezentând prețul energiei electrice, în vederea acoperirii consumului clienţilor prevăzuţi la art. 1, alin. (1), lit. a) va fi compensată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Energiei”.
Așadar, statul va returna furnizorilor, pe lege, diferența dintre costul de achiziție al energiei pentru client (energia activă, evident), și plafonul de 0,336 lei/kWh. Și atât! După cum am văzut în cazul de mai sus, apare o sumă pe care, pe lege, statul nu o returnează. Care devine astfel, direct, pierderea furnizorului care are clienți în zona Olteniei.
Pierdere în jumătate din țară
Așadar, în baza acestor plafoane, furnizorii care vând energie casnicilor în Oltenia pierd din start 31 de lei/MWh. Iar situația este valabilă și în alte zone de distribuție ale țării, pe baza aceluiași tip de calcul. Pentru Dobrogea, pierderea indusă prin lege de stat funizorilor este de 11 lei/MWh, pentru Moldova de 14 lei, iar pentru Muntenia Nord de aproape 6 lei/MWh. Practic, pentru furnizarea la casnici, în jumătate din cele opt zone de distribuție din țară, furnizorii vor marca pierdere direct, doar aplicând legea.
Situația este și mai gravă la consumatorii non casnici, unde sunt alte plafoane, pe același mecanism din lege. De exemplu, tot pentru zona Oltenia, care are cele mai mari tarife de distribuție, pentru furnizarea la clienții non-casnici alimentați la joasă tensiune, pierderea este de aproape 50 lei pentru fiecare MWh furnizat.
Consumul total al României este estimat, în acest an, la circa 59 TWh de energie electrică, adică 59 de milioane MWh. Grosier, în februarie și martie, perioadă în care este în vigoare schema, s-ar consuma așadar aproximativ 10 milioane MWh.
