În ultimul trimestru al anului trecut, SUA a livrat Europei 2,5 miliarde de metri cubi de gaze lichefiate, de patru ori mai mult decât în urmă cu un an. Capacitatea de lichefiere a gazelor creşte dramatic în SUA, şi, susţinute şi de administraţia de la Washington, livrările de la LNG american în Europa cresc şi ele.
Importurile totale de gaze naturale ale Uniunii Europene au scăzut în ultimul trimestru al anului trecut, pe fondul scăderii consumului, dar tendinţa care se observă din ultimele date publicate de DG Energy arată o creştere substantială a importurilor de gaze naturale lichefiate (LNG), pe fondul unei scăderi a cantităţilor de gaze importate prin conducte, din Rusia, care este şi va rămâne totuşi principala sursă de gaze a Europei.
Iată datele: în al patrulea trimestru importurile de gaze au scăzut cu 1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, până la 1.114 TWh. Importurile pe conductă din Rusia (care asigură circa 40% din importurile de gaze ale UE) au scăzut cu 2%, ajungând să aibă cea mai mică pondere în termeni de raportare trimestriale de la începutul lui 2016 până acum. Fără să aibă încă aceeaşi importanţă, importurile de LNG au înregistrat o creştere substanţială: au ajuns la 200 TWh în acest ultim trimestru din 2018, adică 18% din totalul importurilor de gaze ale Uniunii, cea mai mare pondere calculată trimestrial din ultimii cinci ani. Creşterea cantităţilor de LNG importate a fost de 59%, în ultimul trimestru din 2018, faţă de aceeaşi perioadă din 2017.
De unde vine LNG. Cum creşte importul de gaz american în Europa
În mod tradiţional, Qatarul este cel mai mare furnizor de LNG pentru Europa, dar, în ultimul trimestru din 2018 cota sa în totalul importurilor a scăzut dramatic, de la 43% la 22% din livrările de la LNG, asta, repetăm, pe fondul unor importuri în creştere. Al doilea furnizor a devenit Rusia, care şi-a crescut cota din importul de LNG al UE de la 7% la 17%, iar al treilea a devenit Statele Unite ale Americii, care practic şi-a crescut de patru ori cota de piaţă, de la 3% la 12%. LNG se mai aduce, în ordinea cantităţilor, din Algeria, Norvegia şi Trinidad Tobago.
În al patrulea trimestru al anului 2018, nu mai puţin de 29 de vase de transport LNG (metaniere) au ajuns din SUA în Europa, de la doar cinci, cu un an în urmă. Iar cantitatea (regazeificată) de LNG american a fost de 2,5 miliarde de metri cubi, de la 0,5 miliarde cu un an în urmă. Exporturile de LNG către UE au însemnat circa o treime din exporturile totale de LNG ale SUA. Cea mai mare cantitate de “gaz” american a ajuns în Marea Britanie, Italia, Franţa şi Spania.
Capacitatea de lichefiere a gazului din SUA creşte extrem de repede: la finalul lui 2018 ajunsese la 39 de miliarde de metri cubi, de la doar 28 de miliarde cu un an în urmă. Dacă se iau în calcul proiectele aflate acum în dezvoltare, estimarea este că până în 2021 SUA vor atinge o capacitate de lichefiere a gazelor de 100 de miliarde de metri cubi de gaze pe an-pentru comparaţie, ar fi cam jumătatea cantităţii de gaze pe care o exportă Gazprom, pe conducte, Europei şi Turciei, anual (201 miliarde mc, în 2018).
Aşadar, infrastructura nu va fi o piedică în creşterea exporturilor de gaze americane în Europa, sub formă lichefiată, de altfel un scop manifest exprimat de actuala administraţie de la Washington şi care s-a-şi concretizat sub forma unui acord de principiu cu Comisia Europeană, în 2018.
Dar, mai importante decat acordurile sunt contractele. Mai multe companii din UE cumpără LNG american, iar aici merită menţionat cazul companiei poloneze PGNiG, care a semnat un contract pe termen lung pentru achiziţia de LNG american care să diversifice sursele ţării, care acum este dependentă de gazul rusesc. În total, prin trei contracte semnate, se va ajunge la importuri anuale ale Poloniei de 7,4 miliarde de metri cubi de gaz american, până în 2022.
Însă, după cum aţi citit mai sus, nici ruşii nu stau degeaba. Deşi cele 2,5 miliarde de metri cubi de LNG american (cifre pe un trimestru) sunt puţin (încă) faţă de cele peste 200 de miliarde livrate de Gazprom Europei prin conducte anul trecut, ruşii nu refuză nici această opţiune. Noul terminal de lichefiere de la Yamal are o capacitate de circa 7,5 miliarde de metri cubi de gaze pe an şi, chiar dacă mare parte din gaze vor merge spre Asia, prin Oceanul Arctic, cu siguranţă acesta va creşte prezenţa Rusiei pe piaţa europeană de LNG.
