mn

Furnizorii au ieșit să cumpere în bloc energie electrică cu 1.300 lei/MWh, plafonul maxim de decontare de către stat. Li s-a oferit cu 3.900. Când ar putea stinge lumina

Mai mulți furnizori mari de energie electrică au lansat astăzi în piețe ordine de cumpărare de energie electrică la prețul de 1.300 de lei/MWh, nivelul maxim până la care statul decontează sumele suportate inițial de furnizori în contul prețurilor plafonate. Eșec pe toată linia

Mai mulți furnizori de energie electrică au lansat astăzi, pe platformele de tranzacționare cereri de cumpărare de energie electrică la prețul de 1.300 de lei/MWh, nivelul maxim de preț pe care statul îl decontează pe noua ordonanță intrată în vigoare joi.

Potrivit unor surse din piață, au fost lansate oferte la acest preț, pentru energie bandă, pe mai multe perioade de livrare, în viitor: la săptămână, la lună, la trimestru, la semestru, la an 2023.

Absolut previzibil,  nu s-a încheiat nicio tranzacție, pentru că niciun producător nu a dorit să vândă energia la acest preț, mult sub cel al pieței și mult sub ce s-a tranzacționat cu livrare în viitor în ultimele luni. Și au mai fost și solicitări la prețuri peste cel maxim de decontare al statului – de 1.600 și chiar 1.800 de lei, cu același rezultat

Potrivit datelor noastre, a existat o ofertă de răspuns pentru al patrulea trimestru al acestui an, când cineva (producător sau trader), a oferit, atenție, energie bandă cu 3.900 de lei/MWh. De asemenea, a mai venit o ofertă de răspuns pentru energie bandă cu livrare în tot anul 2023, la prețul de 3.000 de lei/MWh.

Unde e problema

Potrivit noii OUG, prețurile la majoritatea clienților casnici și la unii clienți industriali sunt plafonate în continuare, până în august 2023. Furnizorii cumpără energia din piață la prețul pieței, vând la prețurile de plafon, mult mai mici, iar statul acoperă diferența. Dacă pe vechea OUG 27 statul recunoștea toate costurile de achiziție și, pe lege, trebuia să plătească furnizorilor toată diferența, acum, pe noua OUG, nu mai recunoaște decât un preț maxim de achiziție de 1.300 de lei/MWh, ca medie lunară, până la care rambursează diferențele. Ce se cumpără mai scump, e pierderea furnizorului.

“Valoarea maximă a prețului mediu ponderat al energiei electrice, la care ANRE calculează sumele de decontat de la bugetul de stat pentru furnizorii de energie electrică este de 1300 lei/MWh”, scrie la art. VI al noii OUG.

Problema care se pune este: când va ajunge costul de achiziție al energiei la peste 1.300 de lei/MWh iar furnizorii vor opri vânzarea către clienți? Guvernul, cu concursul OPCOM și ANRE, care au toate contractele în derulare, cu cantități, prețuri și scadențe au calculat probabil că achizițiile din trecut ale furnizorilor la prețuri mai mici, ponderat cu restul de achiziționat din piețe, cu costurile cu dezechilibrele și cu profilarea permit menținerea acestui cost în limita celor 1.300 de lei/MWh.

Într-adevăr, luna aceasta și cea viitoare, poate, majoritatea furnizorilor primesc o parte din energie la prețuri de 700, 800 sau 1.000 de lei pe contractele încheiate în trecut cu livrare acum. Dar pe măsură ce trece timpul, mare parte din aceste contracte se termină și sunt înlocuite cu achiziții la prețuri de 2.000, 3.000 de lei/MWh și peste, așa cum se întâmplă în ultimele luni. Niciun furnizor nu este contractat 100% în avans pentru a doua lună de acum încolo, și, dacă mergem în viitor, procentul consumului estimat al clienților săi acoperit cu achiziții din trecut la prețuri mai mici scade și trebuie cumpărată energie din piață pentru diferență. La prețuri mult mai mari. Unele voci din piață spun că acest cost de achiziție de 1.300 de lei va fi probabil depășit în noiembrie dacă prețurile din piețe nu scad. După care furnizorul va avea de ales: vinde la clienții plafonați în pierdere sau renunță la ei.

Soluția?

Una ține de modificarea OUG care să stabilească un mecanism de indexare a acestui preț maxim de 1.300 de lei, pe măsura evoluției prețurilor din piață. Poate trimestrial sau chiar lunar, dacă prețurile nu scad.

A doua ține mai mult de o speranță. Tot potrivit OUG, producătorii de stat, care sunt și ei afectați de noua reglementare (plătesc contribuția de solidaritate) trebuie să adopte până la 1 noiembrie strategiile de vânzare de energie electrică pentru următorii patru ani. Este posibil ca pe contracte forward cu o durată mai mare, prețul de vânzare către furnizori să fie mai mic. Pe de altă parte, tot OUG instituie pentru producători obligația de a vinde până la sfârșitul anului energia disponibilă către furnizorii cu clienți finali, prin contracte bilaterale negociate direct. Totul ține însă de preț – după cum vedem azi, de exemplu, cererea nu s-a întâlnit cu oferta, diferențele dintre prețurile solicitate sunt pur și simplu enorme.

Citește și:

Ce măsuri de urgență ar putea lua Comisia Europeană în criza prețurilor la energie electrică

 

2 Comments

  1. Scopul statului e clar, sa ramana pe piata doar Hidroelectrica si Romgaz ca unici furnizori, e clar ca lumina zilei inca de anul trecut din Octombrie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.