În noul acord cu Fondul Monetar Internaţional apare posibilitatea Guvernului României de a garanta finanţarea proiectul Nabucco, peste plafonul de garanţii agreat de instituţia financiară.
Guvernul de la Bucureşti poate depăşi plafonul garanţiilor de stat care pot fi acordate sectorului privat sau companiilor de stat în 2011, convenit cu FMI, în cazul în care sectorul românesc al gazoductului Nabucco va trebui finanţat în acest an.
“Emisiunile de garanţii guvernamentale în favoarea sectorul ne-financiar privat şi al companiilor de stat vor fi limitate de-a lungul derulării programului. Plafonul este stabilit la 14 miliarde de lei, dar poate fi crescut cu 9,6 miliarde de lei pentru emiterea de garanţii pentru finanţarea proiectului Nabucco” se arată în memorandumul tehnic de înţelegere la noul acord de finanţare semnat de România cu FMI.
Cel mai probabil, garanţiile vor fi emise în favoarea Transgaz, operatorul naţional al sistemului de transport al gazelor, care reprezintă România în proiectul Nabucco
Potrivit unor declaraţii făcute de oficiali ai consorţiului Nabucco la începutul anului, 2011 este un an hotărâtor pentru proiect, asta în condiţiile în care proiectul rival (recunoscut în final ca atare şi de Comisia Europeană) SouthStream, promovat de Gazprom în parteneriat cu italienii de la ENI este destul de avansat iar finanţarea nu va reprezenta o problemă.
Gazoductul Nabucco, (3.000 km lungime, 31 miliarde mc gaze capacitate de trazit, 7,9 miliarde de euro cost al proiectului) proiect în care şi România este parte, este piatra de temelie a aşa numitei strategiei a UE “Coridorul sudic al gazului” prin care Europa ar urma să beneficieze de gazul caspic reducându-şi dependenţa de Rusia, ţară pe care o va ocoli.
În ianuarie, Comisia Europeană şi Azerbaijanul au semnat un acord privind furnizarea de gaz azer către Europa şi dezvoltarea Coridorului sudic al gazului, cu mai multe gazoducte, inclusiv Nabucco. În acest sens, preşedintele CE, José Manuel Barroso şi preşedintele Azerbaijanului, Ilham Aliyev, au semnat un acord, la Baku, acesta fiind primul document scris prin care statul caspic îşi asumă livrarea unor cantităţi importante de gaz către Europa.
