O serie de producători, precum Siemens AG, lucrează la dublarea capacităţii turbinelor eoliene offshore, care au deja o anvergură mai mare decât un jumbo jet. Speranţele că noile turbine vor fi disponibile pe piaţă până în 2025 au fost motivul principal pentru care o serie de dezvoltatori din Germania şi Danemarca au câştigat săptămâna trecută contracte pentru furnizarea electricităţii produse de turbinele eoliene offshore la preţuri de piaţă, fără subvenţii.
În urmă cu trei ani, producţia de energie electrică pe baza unor turbine eoliene offshore era o tehnologie de vârf mai scumpă decât reactoarele nucleare, iar costurile erau duble faţă de turbinele eoliene terestre. Faptul că în prezent dezvoltatori precum Energie Baden-Wuerttemberg AG şi Dong Energy A/S se oferă să construiască turbine eoliene offshore fără subvenţii de la guvern semnalează că energia regenerabilă evoluează mai repede decât se preconiza, ceea ce va pune şi mai multă presiune pe producţia de electricitate pe bază de combustibili fosili sau gaze naturale.
„Dong şi EnBW mizează pe turbine care vor fi de 3-4 ori mai mari decât cele actuale. Aceste turbine vor fi cruciale pentru reducerea costurilor energiei”, apreciază Keegan Kruger, analist la Bloomberg New Energy Finance.
La o distanţă de 80 de kilometri de coasta Germaniei, în apele Mării Nordului, tehnologia eoliană offshore este limitată doar de mărimea turbinelor. Dong Energy se aşteaptă ca, la finalizarea proiectului, undeva la mijlocul următorului deceniu, viitoarele turbine să producă fiecare între 13 şi 15 megawaţi, faţă de 8 megawaţi cât produc în prezent cele mai mari turbine.
Fiecare dintre viitoarele turbine gigantice de 15 megawaţi vor produce mai multă electricitate şi mai ieftină decât cinci turbine actuale de 3 megawaţi sau chiar decât două turbine de 8 megwaţi, deoarece turbinele mai mari pot produce aceeaşi cantitate de energie cu un număr mai mic de fundaţii şi mai puţine conexiuni la reţea. Astfel, parcurile eoliene offshore vor fi mai eficiente, cu mai puţine turbine şi lucrări de mentenanţă.
„Chiar acum punem la punct o turbină şi mai mare. Dar cât de mare va fi, nimeni nu ştie”, a declarat Bent Christensen, responsabil pentru costul energiei la Siemens Wind Power A/S.
Potrivit acestuia, turbinele mai mari sunt mai grele, ceea ce constituie o limită cu privire la mărimea turbinei, astfel că ar putea fi nevoie de materiale uşoare, precum fibra de carbon, pentru a reduce greutatea rotorului şi a palelor, pe măsură ce turbinele devin din ce în ce mai mari.
„În urmă cu 10 ani, nimeni nu îşi putea închipui unde vom fi astăzi. De aceea, trebuie să fii atent atunci când faci predicţii pentru viitor”, susţine Bent Christensen.
Iar mărimea turbinelor ar putea să nu se oprească la 15 megawaţi. La Albuquerque, New Mexico, o divizie a Lockheed Martin Corp lucrează la componente pentru o turbină cu o capacitate de până la 50 de megawaţi, care va avea pale cu o lungime de 100 de metri fiecare.
